Tag Archives: cluj

VEZI AICI FOTO VIDEO EXCLUSIV cu nimic

Există o practică a ziarelor online poate mai jegoasă decât folosirea sintagmei „VEZI AICI” în titluri, care am stabilit deja că e pentru ca retardații de cititori să știe că ACOLO e loc de dat click și nu altundeva. Mă refer la omniprezența cuvintelor FOTO și VIDEO în majoritatea titlurilor, mai ales acolo unde nu au ce căuta, adică unde e vorba de tragedii, exploatându-se astfel cu nerușinare curiozitatea morbidă a cititorilor. Nu contează că majoritatea fotografiilor și clipurilor au o vagă legătură cu subiectele tratate. Pentru a ademeni motoarele de căutare și vizitatorii mai puțin amatori de silabisit, aproape toate articolele au galerii foto sau video. A ars o pădure! Galerie foto cu o pădure…verde. S-a sinucis o studentă! Poze cu căminul în care stătea și un clip cu un câine vagabond (posibil martor!) ce-și făcea veacul pe lângă cămin.

Studiu de caz

Să privim o imagine din Google Earth ce înfăţişează cartierul meu din Florești, Cluj:

Drum in Floresti, Cluj

…iar unicul drum nenorocit cu acces la şosea arată aşa:

…adică neschimbat, de doi ani jumate de când m-am mutat.

Am o singură întrebare pentru primar:

AI HABAR PE CE LUME TRĂIEŞTI?

Dacă întrebarea de mai sus te pune pe gânduri, permite-mi să te trezesc la realitate. După cum se vede în diagrama de mai sus,  în zona respectivă s-a construit mult. În toate direcţiile, aiurea, stupid, aşa cum aţi dat voi de la primărie aprobările, pe bani frumoşi. Datorită acestui fapt, drumul ăla albastru din poză a devenit la fel de circulat precum o autostradă la anumite ore, să le zicem de vârf. Logic, nu? Că doar sutele alea de oameni care s-au mutat în blocurile noi au la rândul lor sute de maşini, din păcate nezburătoare ca să decoleze din faţa blocului. Drept urmare drumul, care nu fusese gândit nici măcar pentru un trafic intens de căruţe, s-a umplut de gropi, cratere şi canioane. La început am avut răbdare, mă gândeam că eşti grijuliu (hahaa!) şi nu asfaltezi fiindcă betonierele şi camioanele cu materiale de construcţii ar fi deteriorat rapid şoseaua. Ba chiar odată, cu o săptămână înainte de nu ştiu ce alegeri ai presărat nişte pietriş în gropi. Hau totfull of iu. Dar de atunci multă vreme trecu. Şi ploi. Şi ninsori. Şi înjurături şi blesteme. La adresa ta. Ca să n-o mai lungesc, tot ce trebuia să faci, din scaunul tău de primar în care te lăfăi de ani buni degeaba, era să trimiţi la două trei luni câteva basculante cu pietre şi un motocompresor care să… compreseze acele pietre. Deci vezi bă? Nici măcar n-aveam pretenţia de şosea asfaltată. Un rahat de drum pietruit şi tasat m-ar fi coafat, ca să nu-mi distrug maşina şi sănătatea mintală făcând 800 de metri într-un sfert de oră. Atât. Da’ ai cu cine? Nu nene, tu în schimb dai sute de mii de euro ca să luminezi cu triliarde de beculeţe centrul satului de Crăciun. O ieşit şi de-acolo un comision ceva, huh?

O reţetă simplă sau o idee bună?

Ce văd eu astăzi, la ieşirea de la Mac:

Informaţiile de care am nevoie! Ia te uită! Hai să vedem de ce informaţii aş avea nevoie, deschizând la întâmplare site-ul ziarului Click!.

Titluri de pe pagina principală (e interesant cum sunt formulate, ca pentru nişte copii/senili/înapoiaţi mintal):

* Raluca Sandu se sărută cu fostul iubit al Adelinei -> dacă numele Raluca Sandu îmi sună vag cunoscut, totuşi, who the fuck is Adelina?

* Delia, ce violentă eşti cu rivalele! -> aşa Delia, dă-le-un toc în gură!

* Aluniţe urâte şi aluniţe sexy -> oare o aluniţă de pe vârful nasului poate ajunge vreodată sexy? 🙂

* Fumează pe stradă ca o şerpoaică -> cum mama naibii fumează o şerpoaică? Dacă ziceau “ca o goriloaică” mai înţelegeam…

* Nume de cod – Orgasm. Iată parola -> desigur e vorba despre ăla la femei. La bărbaţi nu e cu parolă.

* Sophie Monk, ce sexy este ea, şi-n bikini, şi pe şa -> adevăru-i că îi.

* Femeia “elefant” îşi găseşte greu pantofi -> păi prin savană nu prea sunt mall-uri, cred că de-aia.

* Uite câte putem face cu mierea! -> una în ţâţele goale lângă o albină gigantică.

***

Astea sunt informaţiile de care ei zic că am eu nevoie zilnic. Ca să mă tâmpesc iremediabil probabil. Cei peste 50.000 de vizitatori zilnici ai site-ului Click! par însă a spune totuşi că da, asta vor. Genul ăsta de conţinut face trafic semnificativ în România. Ăsta şi site-urile de sport. Nu e nici un secret, e atât de simplu să ai un site “de succes” la noi… Mă refer la portalurile de “informare”. Site-uri precum CanCan, Libertatea sau Click! rup tot când vine vorba de trafic. Dacă vrei să atragi public avid de ştiri cu Alina Plugaru spre un site “serios”, apar problemele. Nu poţi să le dai numai un pic de Alina Plugaru într-un colţ. Nu, pentru că ei vor abundenţă de informaţii, cât mai multe poze sau conţinut video, aşa cum au fost obişnuiţi pe site-urile de genul celor mai sus menţionate.  Şi dacă te apuci şi bagi conţinut de genul ăsta, rişti să o iei la vale rău de tot şi să nu te mai poţi opri iar cititorii vechi se vor reorienta. Cum a făcut de exemplu clujeanul.ro, care, deşi acum este lider la accesări în Cluj, oferă un conţinut îndoielnic. Adică la ei vezi de la imagini cu morţi din accidente sau poze cu petreceri porno până la tot felul de “topuri” şi clasamente cu scopul de a crea polemici, deci trafic. Nu lipsesc galeriile cu gagici mai mult sau mai puţin dezbrăcate. Iar acest gen de conţinut se regăseşte la ei (şi nu numai) cu o frecvenţă tot mai ridicată. O soluţie pentru a avea un trafic ridicat şi un conţinut de calitate în acelaşi timp, fără a coborî standardele? Există: să oferi încă ceva pe lângă conţinutul informativ. Ce formă să aibă “ceva”-ul? Aş avea câteva idei cu privire la asta dar nu vi le spun că mi le furaţi 😛

KFC & Mon Cheri

Ieri dimineaţă în drum spre serviciu am avut o surpriză extrem de plăcută (ca să vedeţi ce puţin îmi trebuie să fiu mulţumit). Jegul ăla de piaţă de zarzavaturi din faţă de la McDonalds din Mihai Viteazu a dispărut. Funcţiona acolo cu statut temporar de peste un an şi sincer mă călca pe nervi să fac slalom printre verze, vinete şi ţigani ca să ajung în McDonalds. Gata cu murdăria, mirosul de piaţă, ţiganii şi ţăranii vânzători. Nu ştiu unde au dispărut, au fost deportaţi în Sahara 😛 sau au fost mutaţi la parterul noului parking din spatele restaurantului aşa cum era stabilit, treaba lor, bine că nu mai sunt acolo. Au mai rămas doar nişte stâlpi de la tarabe printre care se învârteau câţiva bătrâni în căutare de monede rătăcite. Trist peisaj.

Am profitat că am prins KFC-ul din Polus Center mai liber ca de obicei şi m-am aşezat la coadă ca să degust din puii kentukinezi. Aveam o singură persoană în faţă şi m-am gândit că hai… Dar cum după bunul meu obicei de fiecare dată mă aşez la coada nepotrivită, nici acum nu am avut mai mult fler. Femeia din faţă a cumpărat cam tot ce aveau ăia prin meniu, în total vreo zece kile de pui. Când îmi vine şi mie rândul, aia de la tejghea către şefu-so: “Pot să-mi iau liber cinci minute?”. Noroc cu şefu care văzându-mi probabil privirea de criminal gata de acţiune îi zice că da, dar după ce-mi ia şi mie comanda. Eu am mai încercat KFC-ul doar o singură dată într-o excursie şi nu mi s-a părut mare lucru. Hotărât să-i mai acord o şansă, de data asta mi-am luat specialitatea lor numero uno şi anume vestitele aripioare picante cu cartofi prăjiţi, sos de usturoi şi pepsi. Cartofii au picat din start că n-aveau nici un gust (ăia de la Mac sunt de departe mai buni – şi probabil mai plin de e-uri dar chiar nu mă interesează), sucul – ca orice suc, iar aripioarele – foc şi pară. La propriu, am crezut că iau foc de cât de picante erau. Nici nu le mai simţeam gustul, doar un fel de durere amplificată de fiecare gură de suc. Deci bye KFC cu puii voştri cu tot. Dar nu puteam să scap aşa uşor. După meniul cu aripioarele înfocate am găsit de cuviinţă să rad juma de cutie de bomboane Mon Cheri, minunate de altfel, apoi am zis că parcă ar merge şi o bere. A mers foarte bine. Ce a urmat deja e istorie. Nu intru în detalii dar dacă vreţi experienţe aproape de lumea de dincolo urmaţi calea KFC -> Mon Cheri -> Becks. Rezultat imediat, supravieţuire incertă.