Tag Archives: club

Sandwichuri pentru elefanţi (bizari)

Am fost în Irish Music Pub sâmbătă seara cu două scopuri precise: să “testăm” faimoasele sandwichuri (sau “sandviciuri” după DEX, dar nu-mi place aşa) şi să-i vedem pe Les Elephants Bizzaress live. Despre sandwichuri nu e prea mult de spus decât că n-a mai rămas nimic în farfurii. O’Ceapă şi O’Tona mi s-au părut cele mai bune. O’Bama este pentru oameni “mari” cum ar fi prietenul Mihai care, după spusele lui Andrei Crivăţ, a fost a doua fiinţă umană ce a reuşit să termine un sandwich O’Bama. Andrei nu ştia că Mihai luase între timp să guste câte o felie și din restul sandwichurilor.

O’Bama

“Elefanţii bizari” au făcut un show tare fain. Băieţii cântă cu o uşurinţă remarcabilă şi se vede că au depus mult efort să ajungă la performanţa asta. Piesele sunt lucrate şi cu ceva “catchy” în fiecare dintre ele. Pe lângă Have no Fear pe care au cântat-o ultima, au mai avut vreo câteva care mi-au plăcut. Din restul melodiilor mi-au plăcut pasaje :).  După ce lumea a cerut bis, au mai cântat două piese.

Les Elephants Bizarres

***

* A fost lansat Internet Explorer 8, cu aceeaşi meteahnă existentă şi la versiunea 7, ce mă enervează şi mă face să nu-l folosesc: când deschizi un tab nou stă vreo 2 secunde jumate şi scrie “connecting” pe tabul respectiv, deşi nu se conectează la nimic, fiind gol. La restul browserelor taburile se deschid instant, de ce la ăștia nu se poate?

* Mi-ar plăcea ca telefoanele mobile să poată fi programate să se pornească singure la o anumită oră. Nu neapărat să sune alarma ci pur si simplu să se conecteze la reţea ca să poţi primi apeluri, după ce am oprit telefonul peste noapte să zicem. Telefoanele Nokia te lasă să le opreşti dar alarma rămâne în funcţiune, ceea ce e bine dar nu suficient. Eu opresc telefonul în fiecare noapte. Nu mă interesează ce se întâmplă cât dorm eu, iar un somn liniștit e mai presus de orice.

* Tot din domeniul somnului: eu nu înțeleg cum își dă lumea seama din prima că dormeai când ei s-au găsit să te sune. “Alo, da!” “Salut, dormeai?” asta deşi eu înainte să răspund stau cinci secunde să-mi activez creierul, să-mi dreg vocea… “Nu, nu dormeam, sunt la cumpărături, spune te rog…”

***

Un mesaj pentru blonde de la o urâtă… pardon, roşcată:

Bamboo cu miros de ceapă

Parkingul “Leul” din Cluj-Napoca are nişte caracteristici interesante. Prima ar fi că maşinile stau parcate la cucurigu, de la etajul 3 în sus. A doua “inovaţie” este plasarea pieţei agroalimentare la parter, în timp ce la 1 şi 2 ar fi trebuit să fie magazine şi restaurante. Au fost, dar au falimentat în scurt timp, cred eu dintr-un motiv simplu: în toată clădirea pute înfiorător a brânză combinată cu zarzavaturi (în special ceapă) din cauza pieţei de la parter. Şi cine credeţi că a închiriat etajul 2 după asfixierea celorlalţi chiriaşi? El Botezatu cu al lui Bamboo, care cel puţin în Cluj ar trebui să se cheme BamMoo (sau BamPfuuu) ca să rezoneze cu miasmele din incintă. Chiar dacă se va reuşi eliminarea completă a oricărei particule de miros “vacalin” din interiorul clubului, clientela tot nu va scăpa de un tratament olfactiv intens în timp ce urcă spre oaza bambuinică. Sincer mă uimeşte locaţia aleasă pentru un club considerat “de fiţe”. Seara zona arată deplorabil, plină de gunoaie, iar clădirea, pe lângă inconvenientul mirosului, beneficiază de o localizare “dosnică” şi o arhitectură urâtă. Daţi vina pe criză 🙂

***

Din nou subiectul Floreşti. Ză imobiliar paradais. Cu drumuri de unde nu te mai scoate decât tractorul şi lipsa dotărilor indispensabile secolului 21, gen nenorocit de Internet!!! La alegerile pentru primar, scârba care era atunci în funcţie şi care dorea pesemne să-şi asigure continuitatea ne-a trimis o basculă de pietriş chiar în săptămâna dinaintea votului, făcând astfel drumul un vis faţă de ce era. De atunci însă n-a mai pus nimeni măcar un grăunte de nisip. Gropile au recidivat, prăpăstiile s-au căscat. Mă aşteptam ca uninominalele să ne aducă “în dar” încă o reamenajare a aşa-numitului drum care deserveşte totuşi vreo 2000 de oameni ce au ales de bunăvoie să se mute în iad. Ţeapă. Şi-au făcut ei candidaţii nişte calcule şi au ajuns la concluzia că mai eficient ar fi să pună mână de la mână câte 2 lei de căciulă şi să-şi instaleze un spaţiu de afişare a afişelor electorale, decât să toarne nişte pietriş, pe care şi aşa n-ar şti nimeni cine l-a pus. Astfel apăru panoul…

E chiar interesantă alăturarea afișelor 🙂