Un titlu potrivit ar fi kilometric… deci mai bine fără

Din ciclul “Te-ai întrebat vreodată de ce…” : de ce femeile de servici care curăță scările blocurilor îs toate niște cretine? Absolut toate pe care le-am văzut oriunde au același obicei tâmpit: mătură praful pe uscat, adică dau cu mătura ca niște psihopate până tot praful de pe jos se ridică în jurul lor și se depune pe uși, pe pervazuri, pe frunzele plantelor decorative, la tine în plămâni… Asta dacă nu-ți ții respirația în timp ce-ți cauți disperat cheile. Cumva măturătoarele sunt imune. Nu mai zic că de multe ori nu se opresc când cobori scările și te trezești cu gunoi măturat în cap. Oare îți trebuie Facultatea de Științe Politice și Administrative ca să știi să mături doar la nivelul solului?

Tot din zona bloc-life, mi-am dat seama că eu de foarte multă vreme ajung acasă înjurând şi cu dureri acute în diverse locuri. Asta fiindcă am de cărat zilnic vreo patru tone de chestii de la mașină până în apartament. Nici nu mai țin minte când am intrat ultima oară cu mâinile în buzunar. Pe lângă cele două genți, mai întotdeauna am o plasă plină cu mâncare, sticle de apă și de suc, cine știe ce tâmpenie uitată prin mașină de ziua trecută (atunci când vin de la părinți se adaugă ghivece de flori sau/și borcane imense cu murături) toate agățate de câte un deget, în dinți și pe unde se mai poate. Iar în drum spre apartamentul salvator unde dau cu toate de podea și îmi vine să urlu am de trecut două teste de îndemânare, contorsionism și dexteritate: ușa de la scară unde trebuie să bag cartela în interfon, și ușa de la apartament care nu se poate deschide decât cu două mâini. Iar pe jos nu le pot lăsa că e praf și noroi ca-n târgu’ de vite.

***

M-am dezabonat de la o parte din blogurile, să le spunem “populare”, pe care le aveam în feed reader. Mi-am dat seama că urmăritul lor îmi ocupa prea mult timp iar conținutul era format ori din reclamă agresivă ori despre niște dispute care nu mă interesează. Când posesorii blogurilor își laudă realizările cu fiecare ocazie, înjură persoane pe care eu nu le cunosc şi o fac cu puține argumente sau promovează în haită campanii și produse, devin niște simple unelte de difuzare a informației, conținutul original interesant fiind minim.

***

O animație despre cum a început criza financiară, totul explicat foarte frumos și grafic. Mă distrează că acum toată  lumea știe de ce este criză la nivel mondial, ce se putea face pentru împiedicarea ei, cine sunt vinovații. Sper ca vinovații să se sinucidă lent în timp ce dau faliment. Cică unii au făcut-o. Eu tot n-o simt (pe ea, criza), dar cică suntem tot “abia la început” 🙂

***

N-ar trebui să existe o lege care să interzică astfel de reclame? Să stau la semafor și să citesc despre hemoroizi și alte cele? WTF! Poate tocmai mâncam un șnițel. Sunt totuși recunoscător firmei că s-a limitat la o reclamă text-only.

Scurtuțe

Mircea Badea are blog. Nici unul dintre “greii” blogosferei nu a suflat un cuvânt, dar sunt sigur ca au remarcat cei 9000 de vizitatori zilnici pe care antenistul îi atrage și cu care îi depășește pe aproape toți. Badea scrie alfel decât vorbește, mai puțin destins și parcă mai cu ciudă. Rămâne de văzut cât îl va ține cheful de scris și ce vrea să realizeze cu blogul. Îl citesc, deci intră în blogroll.

***

Google a lansat o nouă versiune de Picasa, cel mai bun organizator de fotografii gratuit. Multe facilități în plus, unealta ideală pentru începători sau pentru cei care nu vor să aștepte să se încarce Photoshopul pentru a efectua mici retușuri unei fotografii.

***

Un angajat Wal Mart din America a fost călcat în picioare şi omorât de o turmă de “shoppers” care încercau să intre cu forţa într-un magazin. Oficialii au denumit evenimentul “accident”, dar cineva tot va fi tras la răspundere, fiindcă situația putea fi prevăzută și evitată.

***

Se deschide în curând multiplexul Odeon din Polus Center Cluj, aflat la 2 minute de mine… Ieri montau literele.

***

Site-ul celor de la Şuie Paparude este minunat realizat, mai ales din punct de vedere al modului de navigare.

Despre nişte Andree

Observate prin blogosfera autohtonă…

Andreea Raicu şi-a făcut blog. Bravo ei, cu o menţiune: blogul cu pricina este atât de pur, alb şi neprihănit încât pe mine, care sunt 50% evil după cum ştiţi, m-a apucat un fel de jenă. De fapt mai că nu am început să scot fum ca un vampir expus la UV, împresurat fiind de atâtea gânduri curate şi sentimente alese. Este ca jurnalul unei fetiţe de 11 ani. Citez: “E miercuri si de la fereastra mea se vede un soare minunat care m-a dus cu gandul la ziua de duminica. Zi frumoasa. Sarbatoare mare si bucurie pentru mine si micuta Maria“. Sau: “Aveam senzatia ca sunt o printesa care admira privelistea minunata care se vedea din curtea castelui (!) ei…” You get the point. Totuşi să nu fiu rău. Poate că Andreea şi-a păstrat intacte inocenţa şi candoarea copilăriei, atribute pe care şi le pune în valoare prin acest blog, lăsând deoparte mizeriile cotidiene de care suntem intoxicaţi oricum de către alţii. De asemenea sunt sigur că e o fiinţă simpatică chiar şi făcând abstracţie de picioarele superbe pe care cineva i le-a ascuns fără milă când a realizat design-ul blogului. Doar că m-am simţit atât de departe de targetul ei… 🙂

***

Asta de mai sus e Andressa. Sau Andreea. Nu Raicu, ci Retea. Before & after o cură de photoshopeală. Nu o ştiţi pe Andressa? O fată de vreo 20 şi ceva de ani cu un blog în care scrie tot felul de prostioare (ca noi toţi :P) şi care a reuşit să enerveze prin simpla prezenţă online o întreagă armată de “blogări” care acum îi dedică…multe. Deci am stabilit că fata e vedetă. În acelaşi timp are cică un trafic măricel, semn că ceva tot face ea de atrage atenţia. Aside being a woman. Habar n-aveam cum arată, dar de câteva zile au apărut pe mai multe bloguri nişte poze cu fata care sunt comentate şi răscomentate. Într-un mod nu foarte măgulitor. Despre ce este vorba deci.. Tipa a început să scrie o rubricuţă în Pro Sport şi acolo a îndrăznit să-şi pună o poză cu moaca ei. Doar că poza este editată la greu în Photoshop din raţiuni pertinente, după cum vedeţi mai sus. Rezultatul editării ne-o prezintă pe jurna-blogăriţă cu un chip de “zâna cea bună” (ghici în care din pozele de mai sus), versus poza originală care… Cum a ajuns şi poza originală în mâinile străine şi răutăcioase, nu ştiu, vreo trădare între colegi, ceva. Noah, şi toţi au sărit pe ea că oaaaa ce truc ieftin a folosit şi ce naşpa arată ea de fapt. De fapt nu arată nici naşpa, nici bine: are un chip extrem de comun, destul de inexpresiv, cu menţiunea că e plin de coşuri şi cam crispat. El, chipul. Morala: dacă nu dai pe dinafară de frumuseţe şi pe deasupra ai şi ceva duşmani… lasă-ţi faţa offline 🙂