Tag Archives: animatie

Un titlu potrivit ar fi kilometric… deci mai bine fără

Din ciclul “Te-ai întrebat vreodată de ce…” : de ce femeile de servici care curăță scările blocurilor îs toate niște cretine? Absolut toate pe care le-am văzut oriunde au același obicei tâmpit: mătură praful pe uscat, adică dau cu mătura ca niște psihopate până tot praful de pe jos se ridică în jurul lor și se depune pe uși, pe pervazuri, pe frunzele plantelor decorative, la tine în plămâni… Asta dacă nu-ți ții respirația în timp ce-ți cauți disperat cheile. Cumva măturătoarele sunt imune. Nu mai zic că de multe ori nu se opresc când cobori scările și te trezești cu gunoi măturat în cap. Oare îți trebuie Facultatea de Științe Politice și Administrative ca să știi să mături doar la nivelul solului?

Tot din zona bloc-life, mi-am dat seama că eu de foarte multă vreme ajung acasă înjurând şi cu dureri acute în diverse locuri. Asta fiindcă am de cărat zilnic vreo patru tone de chestii de la mașină până în apartament. Nici nu mai țin minte când am intrat ultima oară cu mâinile în buzunar. Pe lângă cele două genți, mai întotdeauna am o plasă plină cu mâncare, sticle de apă și de suc, cine știe ce tâmpenie uitată prin mașină de ziua trecută (atunci când vin de la părinți se adaugă ghivece de flori sau/și borcane imense cu murături) toate agățate de câte un deget, în dinți și pe unde se mai poate. Iar în drum spre apartamentul salvator unde dau cu toate de podea și îmi vine să urlu am de trecut două teste de îndemânare, contorsionism și dexteritate: ușa de la scară unde trebuie să bag cartela în interfon, și ușa de la apartament care nu se poate deschide decât cu două mâini. Iar pe jos nu le pot lăsa că e praf și noroi ca-n târgu’ de vite.

***

M-am dezabonat de la o parte din blogurile, să le spunem “populare”, pe care le aveam în feed reader. Mi-am dat seama că urmăritul lor îmi ocupa prea mult timp iar conținutul era format ori din reclamă agresivă ori despre niște dispute care nu mă interesează. Când posesorii blogurilor își laudă realizările cu fiecare ocazie, înjură persoane pe care eu nu le cunosc şi o fac cu puține argumente sau promovează în haită campanii și produse, devin niște simple unelte de difuzare a informației, conținutul original interesant fiind minim.

***

O animație despre cum a început criza financiară, totul explicat foarte frumos și grafic. Mă distrează că acum toată  lumea știe de ce este criză la nivel mondial, ce se putea face pentru împiedicarea ei, cine sunt vinovații. Sper ca vinovații să se sinucidă lent în timp ce dau faliment. Cică unii au făcut-o. Eu tot n-o simt (pe ea, criza), dar cică suntem tot “abia la început” 🙂

***

N-ar trebui să existe o lege care să interzică astfel de reclame? Să stau la semafor și să citesc despre hemoroizi și alte cele? WTF! Poate tocmai mâncam un șnițel. Sunt totuși recunoscător firmei că s-a limitat la o reclamă text-only.

Movie Land

Câteva filme văzute în ultima perioadă:

Bolt

Bolt cred că este unul dintre cele mai drăguţe filme de animaţie pe care le-am urmărit recent, cu un scenariu închegat şi amuzant la fiecare replică, ce umileşte multe dintre filmele cu actori reali. Apropo de filme jenante, The House Bunny este îngrozitor, ocoliţi-l cu încredere. Revenind la desenul animat, Bolt (vocea lui John Travolta) este un câine care se crede supererou, dar nu ştie că de fapt face parte dintr-un show televizat (aluzie la The Truman Show) şi toate “puterile” sale sunt datorate efectelor speciale. Atunci când producătorii decid să “însceneze” răpirea stăpânei sale pentru a creşte audienţa serialului, Bolt crede că totul este real şi porneşte în “salvarea” acesteia, evadând din studiourile de filmare. Împreună cu o pisică şi un hamster, Bolt călătoreşte de-a lungul Americii şi învaţă pe parcurs lecţii despre supravieţuire şi prietenie. Nu pot decât să mă bucur că, deşi nu au colaborat cu Pixar, Walt Disney Animation Studios s-au descurcat excelent şi se pot lăuda cu un blockbuster în toată regula.

Vicky, Cristina, Barcelona

Scarlett Johansson, Penelope Cruz şi Javier Bardem într-un film regizat de un Woody Allen la 72 de ani. Acţiunea se petrece în Spania iar subiectul este la prima vedere destul de “uşor”: două americance aflate în vacanţă la Barcelona se îndrăgostesc în moduri diferite de acelaşi bărbat, un artist foarte “latino” (Javier Bardem). Acesta încă-şi mai iubeşte fosta soţie (Penelope Cruz), artistă şi ea, dar ştie că nu vor putea niciodată să aibă o relaţie normală deoarece le lipseşte un “ingredient”… Filmul nu duce lipsă de dialoguri amuzante şi ca bonus primim cadou câteva cadre hot cu Penelope Cruz şi Scarlett Johansson în rolul ingredientului de care ziceam. Kissing.

Chiar mi-a plăcut tot la acest film, care este despre alegeri şi tipologii umane. Nu dă lecţii de morală şi creează nişte personaje foarte credibile care reuşesc cumva să fie toate agreabile. Nu există personaj negativ, nici măcar unul antipatic. Filmul se termină aşa cum începe, nimeni nu-şi schimbă felul de a fi sau viziunea asupra vieţii iar întâmplările petrecute rămân doar la stadiul de experienţă pentru personaje, o mostră de “altă posibilitate”. Mi-a rămas în memorie descrierea personajului interpretat de Scarlett: “not knowing what she wants, but knowing what she doesn’t”.

Yes Man

Un Jim Carrey foarte îmbătrânit dar comic încă. Cu toate că am râs de câteva ori, filmul a cam dus lipsă de faze comice. Practic ce vedeţi în trailer reprezintă cam 90% din poantele din film. În rest este vorba despre eternele clişee “gândeşte pozitiv” şi “nu încerca să pari altceva decât ceea ce eşti că nu-i bine şi vei fi prins cu minciuna dar apoi vei fi iertat şi totul va fi bine”. Plus o poveste de dragoste cu happy end.

ABS or die

Mă gândeam zilele astea ce să mai scriu pe blog iar vineri s-a ivit un subiect care cred că merită puţină atenţie: puteam să mor. Şi nu doar eu. Şi nu de fericire, ci într-un accident de maşină. M-au salvat două lucruri: faptul că am fost întâmplător atent mai mult decât de obicei şi sistemul ABS al maşinii care s-a comportat mai bine decât mi-aş fi imaginat vreodată.

Faptele: mergeam spre Baia Mare cu Laura, aveam aproximativ 100km/h, drumul era neaglomerat şi drept. Laura vorbea cu o prietenă la telefon despre ceva plictisitor din moment ce nu ascultam şi mă uitam doar la şosea. Cam pe la sfârşitul drumului drept şi aproape de intrarea într-un sat, o maşină care staţiona pe partea mea de mers începe să vireze de pe loc pentru a trece pe banda cealaltă, deci pentru a întoarce, ieşind cu botul pe carosabil. Eu văzând intenţia şoferului semnalizez şi mă pregătesc să trec (în viteză) pe lângă el, că doar aveam prioritate. Când colo, idiotul nu se opreşte, ci continuă manevra când mai erau vreo 50 m între mine şi el, ieşind cu totul şi blocându-mi tot drumul. Frână până la podea, şi deoarece era imposibil să pot opri maşina am încercat să-l evit trăgând stânga. Menţionez că până în ultima secundă am fost sigur că îl lovesc pentru că măgarul nici măcar nu mă văzuse şi îşi continua manevra de întoarcere. În stânga drumului era un şanţ de peste 1 m adâncime plin cu iarbă spre care mă îndreptam, şi în care am fost nevoit să intru cu două roţi, lovind cu scutul marginea, evitând cam la 10 cm cealaltă maşină, şi evitând de asemenea să intru de tot în şanţ. M-am oprit într-un nor de praf şi de iarbă.

Urmări: fireşte, după ce ne-am revenit l-am înjurat sănătos pe inconştient, acompaniaţi de încă un şofer care a văzut faza şi a oprit. Cel care era să ne omoare avea şi două femei în maşină şi s-a dovedit a fi un ţăran infect care nu mai ştia ce se întâmplă cu el şi îi dădea înainte cu laude lui Dumnezeu şi cu scuze că el nu ne-a văzut fiindcă vorbea cu soacra. @#$$%%$#. Maşina a scăpat fără nici o zgârietură, doar un pic mai verde pe dedesubt de la iarba din şanţ; singurul rănit am fost eu pentru că Laura şi-a înfipt unghiile în mâna mea dreaptă pe durata “acţiunii”, dar telefonul şi l-a păstrat la ureche …

Concluzie: mă felicit că nu m-am zgârcit la câteva sute de euro şi că mi-am luat Logan cu ABS (şi că funcţionează 🙂 )

Aşa au arătat lucrurile din fericire:

Aşa ar fi arătat cu Loganul de 5000€ :