Lui Catrinel, cu dedicaţie

* În caz că nu ştiaţi, e sezonul de împerechere la prietenii noştri, câinii. Nenorocul face ca Primul Câine al cartierului să fie o ea, născută pe când blocul nostru ieşea din brazdă şi ajunsă la maturitate acum, când toţi masculii de pe o rază de 2 km vin cu mic cu mare la petrecere. Rezultatul: o săptămână în care am asistat la tot felul de scene cu bulină roşie şi în care am ocolit blocul doar ca să nu ajung în mijlocul orgiilor şi încăierărilor aferente. Acum e linişte.

* Dacă cineva care mă cunoaşte mai are vreo îndoială că nu sunt băutor… iată nişte dovezi:
– Pentru vacanţa la Bâlea am luat cu mine un pack de 6 beri. Am venit înapoi cu 3. Vinul şi şampania nu se pot contabiliza, fiindcă am băut din mai multe pahare deodată..
– Acu două seri am vrut să beau o bere din alea trei. Pentru că era la temperatura camerei, în cazul meu 18 grade (brrr), am pus-o în congelator în ideea să o scot peste 10 minute rece. Am uitat-o acolo evident iar a doua zi în loc de cutie am găsit un fel de bilă care, noroc pentru frigider, nu crăpase.
– De fapt mie nu-mi place berea. Decât o bere, aleg oricând cola, Red Bull sau apă plată. Cu lămâie. Practic singurul moment când tânjesc după o bere este atunci când, într-un club/restaurant, sunt înconjurat şi înecat de fum de ţigară. Dunno why, dar berea merge bine cu fumul de ţigară. Nu cu o ţigară, pentru că nu fumez, ci doar cu fumul. Atunci dau pe gât rapid una şi apoi o lungesc pe a doua, iar în cazuri extreme, de program prelungit, pe a treia. Altă problemă: de multe ori m-am auzit zicând câte unuia “hai la o bere”. Şi asta doar pentru că nu puteam zice “hai la o cola”, că suna gay, şi nici “hai la o cafea”, pentru că nu-mi place cafeaua. Sooo uncool 😛

* În ultima perioadă am văzut mai multe filme, dintre care mi-au atras atenţia doar două: The Brave One, cu Jodie Foster şi Atonement cu Keira Knightley. Primul este ok, Hollywood style, cu un final un pic neaşteptat şi aş zice cam incorect moral. Celălalt, Atonement, este o ecranizare a unui roman de Ian McEwan, rezultatul fiind un film fără cusur, frumos şi emoţionant. Bun, şi pentru că sunt un superficial, trebuie să fac o precizare: Keira Knightley este probabil singura femeie/actriţă/whatever căreia i-aş da personal bani să meargă să-şi pună naibii silicoane fiindcă nu se mai poate… nu mi se pare normal să văd un chip aşa frumos şi în rest linii drepte. Dar nimic, vă spun, oricâtă bunăvoinţă aş avea. Nu există măcar vreo petiţie în acest sens, să o semnez?

* Prin intermediul Google mă vizitează persoane care caută tot felul de chestii mai mult sau mai puţin aiurite şi ajung la mine mai mult sau mai puţin întâmplător. O parte găsesc pe site ceea ce caută, marea parte nu, pentru că în cazul meu SEO este încă în stadiu de embrion. Deci nu am poze cu OZN-uri, nici indicaţii despre cum se construieşte un mall. Însă un articol de-al meu de pe la începutul blogului, cel despre fotomodelul Catrinel Menghia şi apariţia sa într-un număr FHM, îmi aduce zilnic cele mai multe search-uri din locaţii care de care mai exotice. Mexic, Australia, Hawaii, Japonia sunt doar câteva dintre locurile de unde au fost iniţiate căutări după poze cu frumoasa în cauză. Aşadar, în semn de recunoştinţă, iată mai jos un bonus pentru căutători. Click pe poză pentru detalii 😉

Small thingies

* Azi dimineaţă la KissFM câştigă un iPod nimeni alta decât… Celestina ! Crazy parents.

* Ah… câtă zăpadă 🙂

* Laura a primit ce-şi dorea de multă vreme. O bicicletă din aia pentru fitness, la care pedalezi de nebun pe loc. Vineri seara, singur acasă şi fără ocupaţie mi-a venit subit ideea de a testa ce viteză poate prinde bicicleta. Şi aşa am realizat într-un mod extrem de dureros că instrucţiunile de folosire unde se specifică cu roşu că încălzirea este obligatorie nu sunt degeaba. După ce am atins vreo 40 km/h pedalând isteric m-am dat jos fiindcă îmi suna telefonul. După doi paşi am căzut ca un sac secerat de o durere cruntă în muşchii gambei drepte. Cu lacrimi în ochi am răspuns la telefon şi sincer nu mai ştiu ce-am vorbit fiindcă eram prea ocupat să nu urlu.

* Parkingul suprateran din Mihai Viteazu. Lucru bun în principiu, destul de aiurea în realitate. Pentru că după ce am trecut de bariera de la intrare am fost pus în situaţia de a conduce maşina într-o spirală infernal de strânsă până ce am ajuns la unica parcare funcţională de la ultimul etaj în condiţiile în care pereţii şi plafonul erau de un alb imaculat. Nici o linie de ghidaj pe pereţi, nimic, astfel că la un moment dat am simţit că-mi pierd orientarea şi m-am oprit ca să nu o iau aiurea. Când m-am dat jos din maşină m-a izbit un sănătos miros de brânză de la piaţa de alimente găzduită la parter.

***

Moş Crăciun în drum spre serviciu

***

Coada perpetuă de la KFC din Polus Center. Aici îi vedeţi pe clujenii care nu ştiu să-şi facă singuri pui pane.

De ce dobândă este mirele…

…când ar trebui să fie mireasa? O dobândă, două dobânzi. Uitaţi-vă la dobândă: are toate atributele unei domnişoare bine dotate şi cu toate acestea a fost făcut mire de căscaţii ăia de publicitari, iar zero – nulitatea aia – a devenit mireasă. Una grasă şi urâtă. Un zero, doi zero. Nu tu forme, nu tu rotunjimi, doar un rotofei travestit. Cuplul Zero – Dobândă nu este credibil !!! Drept urmare, convieţuirea Zero – Dobândă va fi de scurtă durată, veţi vedea… Dobândă îl va înşela pe Zero cu Unu sau cu Opt. Sau poate, fiindcă este mai trampy… cu 10 !!

Ză papagals

*A treia revizie Windows XP aduce un spor de performanţă de 10% în viteza de rulare a unor aplicaţii. Eu în locul Microsoft îl încetineam cu ocazia update-ului, ca să le dau ceva motive oamenilor să treacă la Vista, sistem de operare ce ia treptat forma unui eşec răsunător.

*McDonalds din Piaţa Mihai Viteazu a fost reamenajat şi acum arată foarte şic. M-a bucurat în special dispariţia locului de joacă pentru copii, generator de zgomote infernale şi de mingi de plastic zburătoare. E drept că se mai lucra încă într-un colţ îngrădit şi nu ştiu ce făceau, sper că nu un nou & improved loc de joacă.

*Am început un “proiect”: cum în apropierea blocului nostru tocmai a luat startul (din păcate) construirea altuia, am decis ca în fiecare săptămână să fac o poză construcţiei iar la finalul lucrării, prin vară probabil, să adun pozele într-un filmuleţ care va arăta cum creşte blocul. Pozele le voi face din acelaşi loc şi aproximativ din acelaşi unghi. Sunt curios cât va dura până uit.

*De când ne-am mutat, noi nu am primit până acum nici o factură de curent. Şi nu doar atât, dar părea că nici nu consumăm nimic deoarece contorul nostru indica cea mai mică valoare de pe scară, vreo 10 kilowaţi, în condiţiile în care alţii au ajuns pe la vreo 800. Din nefericire totul s-a clarificat ieri: cică ne-au legat greşit contorul în sensul că al nostru contoriza consumul de la apartamentul vecin şi vicerversa. Iar în apartamentul vecin nu stă nimeni deocamdată, doar că ăia s-au trezit pe cap cu ditamai facturoiu şi au început să facă gălăgie, mica eroare ieşind astfel la iveală.

*Într-un exces de zel artistic, cameramanul Antena 3 mi-a oferit într-un singur minut câteva cadre unice cu papaga… participanţii la dezbaterea post-alegeri din cadrul emisiunii Sinteza Zilei. Nu-i aşa că băieţii ar da extrem de bine într-o telenovelă ? Să-i fi văzut ce înfocaţi erau. Sau mai bine ar scoate un dvd cu cele mai bune momente (în care s-au simţit ei pe val adică), le fac eu coperta..

Gadget

Eu, care-i priveam pe fanii Apple cu o atitudine gen “fraierii ăia care aruncă banii pe chestii banale împachetate frumos” m-am îndrăgostit iremediabil dar nu inexplicabil de ăsta micu (l-am primit moca, ce-i drept). Da, şi pe deasupra mi se pare atât de “cool” din toate punctele de vedere încât pe viitor s-ar putea să investesc într-un upgrade la o versiune mai evoluată (sau să-mi doresc să primesc unul cadou… că văd că funcţionează :P). Bravos Apple, m-ai contaminat, damn you!

Azi stăteam la stop şi văd:

Adică dacă nu vă place cum conduc, sunaţi pe şefu să-mi dea şuturi în fund. Tare.

Restaurant “Pompe Funebre”

Eu înţeleg că unii oameni sunt întreprinzători, iar când afacerea prosperă este normal să te gândeşti la noi investiţii. Iată un exemplu… La început au fost doar pompe funebre (logic, locaţia este la 20 m de cimitir). Apoi, în mod absolut natural a urmat restaurantul. Te duci, comanzi un sicriu, o coroană, bei o cafea, papi o ciorbă de văcuţă…

(are şi terasă)

FHM cheats

Iar mă leg de FHM, revistă de la care am oareşce pretenţii (hm..de ce?), fiind singura de gen pe care o cumpăr încă din liceu. În numărul de septembrie există un concurs în care se presupune că cele mai tari gagici ale patriei au avut o vară întreagă la dispoziţie să-şi trimită pozele cu scopul suprem de a apărea pe coperta din noiembrie. Cică din aproape 1000 de poze primite au fost alese de redacţie cu maaare dificultate (se presupune că toate erau una şi una) 100 de exemplare care au apărut astfel în revistă pentru runda finală în care cititorii votează pe ză best. Neah, io zic că FHM-iştii nu au avut nici măcar 100 de poze din care să aleagă finalistele din două motive: 1., printre fetele prezentate în revistă există exemplare precum cele de mai jos ale căror poze nu ar trebui să cunoască cerneala tipografică vreodată şi 2., există 21 de tipe care poartă toate aceeaşi costumaţie de animatoare, de la ceva petrecere FHM dedicată “evenimentului”. Adică fiind în criză de concurente, hai să pozăm animatoarele şi să le băgăm printre aşa-zisele finaliste. D-le Ţone, u can do better. Şi acum mostre..


Alegerea no.1 pentru copertă


Push harder!


Mă aşteptam la mai multă subtilitate de la Coca-Cola

Stres mix

totul e bine deşi nu s-a terminat”
Să discutăm câteva issues care mi-au mâncat zilele astea (o fac în scop terapeutic, nu pentru voi :P) :

Vremea

În postările anterioare menţionam că mă mut în casă nouă. Bloc nou, zonă nouă unde se construieşte pe fiecare petec de pământ. Ştiind probabil că eu azi trebuie să-mi aduc la apartament frigiderul şi aragazul, Natura/D-zeu/Diavolul a făcut tot posibilul să mă ajute în acest sens cu o ploaie continuă de 3 zile încoace care a transformat “idilica” locaţie unde este amplasat blocul meu în ceva de nedescris, aşa cum se întâmplă la fiecare ploaie. Dacă timp de o vară întreagă bişniţarul care construieşte ansamblul rezidenţial nu a fost în stare să aducă nişte pietriş ca să-l arunce pe drumul ce devine impracticabil de la 2 stropi în sus şi pe care trec o mie de basculante şi betoniere pe zi, ieri zicea că acum nu se mai poate fiindcă plouă. Astăzi, după ce am fost în recunoaştere de dimineaţă, m-am dus în Metro şi am cumpărat două perechi de cizme de cauciuc pentru a preîntâmpina o fază jenantă în care şoferul de la Selgros să nu vrea/poată să se dea jos din maşină. Astfel că l-am aşteptat la o oarecare distanţă de locul dezastrului, i-am pus în braţe cizmele nou nouţe + promisiunea că mă revanşez “după”, apoi: înotat cu maşina prin noroi până aproape de bloc (cât permitea noroiul fără riscul de a nu mai ieşi de acolo), descălţat, încălţat cizme de cauciuc, pus pantofii într-o plasă, luat frigider în spinare prin noroi + 2 etaje, descălţat cizme, reîncălţat pantofi, intrat în apartament, apoi repetat procedura pentru aragaz. 30 de lei omului şi gata treaba.

Firmele de mobilier

Firmele de mobilier din Cluj mai exact. Prima vizită am făcut-o la celebra Modena, firmă de mobilă ieftină de tip comunist, având ca target locuitorii zonelor rurale de pe lângă Cluj. Ne-am distrat pe cinste şi ne-am simţit ca pe vremea bunicii în interiorul magazinului. Am vizitat de asemenea ceva firme de mobilier cu fiţe, unde am găsit bineînţeles preţuri mari, calitate bună, dar cu menţiunea că dacă încerci să mai reduci din preţ renunţând la una, alta, se uită la tine ca la un vierme worthless. Aşa că noi (ca de obicei) ne-am orientat spre firmele cu preţuri medii care pe lângă ţărănisme au şi ceva mobilă mai modernă şi designeri cu un pic de gust. Problema cu ăştia e că sunt suprasolicitaţi. O mulţime de clienţi, puţini designeri, apare hiba. Dacă tu vrei (adică eu) doar un birou şi o bibliotecă plus alte câteva mărunţişuri, rişti să fi şters/amânat din lista lor de priorităţi fiindcă nu eşti rentabil dpdv al raportului timp/profit. Asta am păţit-o cu firma Stilrom, care iniţial mi-au făcut o impresie foarte bună, omul s-a deplasat la apartament, a luat măsuri, etc iar când a văzut că eu mi-am luat deja mare parte din mobilier a început cu amânările până a plecat în concediu. Şi n-am mai auzit de el. O experienţă similară am avut şi cu Casa Augustin, care au ceva mobilă faină dar puţini oameni, mai precis un singur designer care din câte am văzut nici nu se înţelege prea bine cu şefu-so. Omu tot aşa, a venit, a măsurat, apoi o săptămână m-a amânat că e ocupat, că nu ştiu ce. Abia azi mi-a arătat nişte desene, după ce l-am tot sunat de mi s-a acrit. Nici să fiu prea rău cu el nu am putut, că atunci îmi arunca o schiţă în bătaie de joc şi nu rezolvam nimic. Până la urmă o să apelez probabil la “pile”, adică să comand mobila din Alba-Iulia şi să mi-o aducă de acolo la Cluj.

Cum să ai parte de adrenalină pe scaunul de birou (o soluţie)

Simplu. Nu ştiu ce-mi veni să vreau să-mi instalez Ubuntu. Ubuntu este o distribuţie Linux, sistem de operare foarte prietenos, cu ferestre, butoane, fără complicaţii şi cel mai important, complet gratuit. După ce am tot auzit că-i mişto şi uşor de configurat am zis să-i dau o şansă mai ales ca Windows Vista ce convieţuia alături de my trusty XP tocmai “mi-a expirat”, adică s-a prins că stă la mine în calculator cam de mult timp fără să fie activat şi nu am mai avut ce-i face. L-am ras şi în locul lui am purces spre a-mi instala Ubuntu, instalare care se anunţa floare la ureche. Ceea ce nu a fost, fiindcă eu am 3 harddiskuri de 250GB fiecare cu 3, 4 partiţii pe ele iar programul de instalare de la Ubuntu o dădea din colţ în colţ neştiind unde să-şi instaleze toate cele. Eu nici atât fiindcă în locul hardurilor installerul îmi afişa tot felul de chestii criptice (pentru mine). Intuitiv am selectat partiţia pe care credeam eu că a “locuit” răposatul Vista şi am dat cu o mână tremurândă “Next”. În timp ce Ubuntu formata de zor nu ştiu exact ce, pe mine curgeau apele fiindcă mi-am amintit brusc că pe hard-ul respectiv se află şi o arhivă de peste 20.000 de fotografii pe lângă ceva filme dragi mie. După ce dau restart conform indicaţiei… infarct: în loc să mi se încarce ceva, un Windows, un Ubuntu… îmi apare un Error 22 şi atât. Reset, la fel. După ce m-am înjurat sănătos că n-am putut să stau dracului şi să-mi văd de treabă am reuşit să rezolv problema reinstalând Ubuntu lu peşte peste cealaltă instalare nereuşită care îmi dădea Error-ul 22 şi totul a fost ok. Partiţiile intacte, nici un damage, sunt happy. Mai ales că sistemul e drăguţ, am navigat pe net cu Firefox, am rulat filme, muzică, îşi face update singur plus că are tot felul de chestii configurabile aşa cum îmi place mie. Nu aş putea să zic că e o alternativă completă la Windows, dar aş putea “supravieţui” doar cu el fără impedimente majore.

Şi în loc de încheiere…

Digi TV avea ceva promoţie, altfel nu îmi explic fenomenul. Dacă vă uitaţi, unii au chiar câte 3. Poză mai veche, de prin primăvară.


Cocktail

* Da, ştiu că majoritatea sunteţi foarte informaţi şi că folosiţi o parte dintre aplicaţiile pentru telefoanele mobile prezentate mai jos. Pentru cei care nu le cunosc, iată-le pe cele mai cunoscute. Sunt free, utile, iar folosirea lor pe scară largă va duce, sper, la preţuri mai bune pentru transferurile de date. Click pe link-uri pentru sursele de download.

Opera Mini 4 : browsing avansat, paginile de Internet arată aproape ca pe PC, nu suportă flash, merge pe aproape orice mobil mai nou dotat cu Java MIDP 2, navigare simplă, RSS, bookmarks, history, mod landscape, face de râs browserele default ale majorităţii telefoanelor. Eu îl folosesc cel mai mult ca să văd ce filme sunt la cinema-urile din oraş, rating-ul şi informaţii despre vreun film pe IMDB, eventual pentru Wikipedia, asta când nu sunt acasă, bineînţeles.

GMail varianta mobilă, permite citirea mailurilor de pe un cont Gmail, expedierea unora noi, vizualizare ataşamente (pdf, poze, docs). Îl folosesc des când sunt în deplasare şi aştept un mail fiindcă e rapid.

Yahoo Go, interfaţă grafică de excepţie, se pot citi mailurile de pe un cont Yahoo, ştiri, feed-uri RSS, vremea şi multe altele, lipseşte messengerul, nu am idee de ce, că aplicaţia ocupă 2 mega în telefon. Poate într-o versiune viitoare.

– Pentru messenger dacă chiar aveţi nevoie de el când nu sunteţi la PC, mig33 e o soluţie viabilă.

* Căutările stupido-comice pe Google iniţiate de înapoiaţii patriei pe care diverşi bloggeri le fac periodic publice m-au fascinat întotdeauna prin faptul că evocă cea mai curată şi nevinovată prostie de care este capabilă persoana în momentul în care îşi tastează căutarea. Iată că acum am şi eu cu ce mă lăuda, deşi deocamdată la mine nu se sare calul aşa rău 🙂 Dacă aş băga ceva subiecte cu femei, sex (tocmai am scris cuvântul magic, Google fă-ţi datoria!), probabil că aş aduna nişte mostre mult mai juicy, gen aşa sau aşa. Dar până una alta pe Cassini.ro se poate ajunge căutând: ceva frumos, poze cu ceva frumos, oi pe munte, grafica pisici, paranormale de ultima ora, ce generator de curent sa-mi iau?, prietenii mei elefantii subtitrare şi alte chestii tâmpiţele şi benigne… care demonstrează cât de eronat înţeleg unii (mulţi) de-ai noştri rolul motoarelor de căutare şi ce blog “cuminte” (şi atât:P) am eu.

Calea spre necâştig costă 137.000 euro

* Săptămâna trecută am jucat un bilet simplu la Loto 6/49 (din acela ieftin unde încercuieşti numai 6 numere) şi am nimerit 2. Ăia de la OTV au jucat un bilet în comun cu telespectatorii cu 23 de numere încercuite în valoare de 137 000 de euro şi au nimerit un (unu singur, singurel) număr din cele şase extrase. Muahahaaaahaaaaaaaaaaaaaaahahahahaa. Iată cum “specialiştii” lor au inventat fără să vrea metoda 100% sigură de a pierde. Acum tot ce trebuie să facă e să inverseze schema folosită şi câştigă garantat 🙂 Sau ar putea intra în Cartea Recordurilor la capitolul ghinion. Sigur că ei consideră că au fost fraudaţi şi, dacă scapă de linşajul celor care au pus botul şi banul, vor avea subiect de dezbătut tot restul anului.

* Şoselele patriei sunt tot mai aglomerate. Drumurile cu două benzi care încă predomină îţi oferă ocazia perfectă de a-ţi încheia socotelile cu viaţa în condiţiile în care tot mai mulţi retardaţi cu maşini “puternice” se trezesc că nu mai au răbdare şi depăşesc tot ce prind ca mai apoi să-ţi apară în faţă şi să te oblige la frâne şi alte manevre disperate de evitare a domniilor lor înzestrate cu 28 de airbag-uri şi 5 stele la testele NCAP spre deosebire de tine cu doar 2 airbag-uri şi 2 stele jumate. Dar să zicem că nu asta ar fi principala problemă. Astăzi, timp de o oră am stat împreună cu multe alte maşini în spatele unui nesimţit de TIR-ist care nu a depăşit 50km/h în tot acest interval. De depăşit nici vorbă fiindcă era o zonă împădurită plină de serpentine iar măgăoaia era imensă şi, bineînţeles, opacă. M-am întrebat ce-l opreşte să tragă 10 secunde pe dreapta şi să-i lase pe amărâţii din spate să-şi continue drumul fără limitare forţată de viteză. Legislaţia rutieră prevede asta. Am sperat în zadar fiindcă prostul îi dădea înainte fără să-i pese, iar din când în când mai arunca pe geam câte o coajă de portocală ca să-l iubim şi mai tare.

Geeks & Yuppies here i come !

Great… Măcar modelele nu sunt chiar ultimele:P.

Ce mai fac eu de scriu aşa rar? Îmi mănânc nervii cu noul apartament care este în stadiu de aproape bun de mobilat, dar fără gaz şi curent trase. Muncitorii mei caută motive să nu lucreze. Dacă au venit cu întârziere de o zi fiindcă “era sărbătoare”, mâine aflu că iar e sărbătoare (una foarte importantă spun ei). După ce eu am zis că n-am nici o problemă şi că pot să lucreze liniştiţi, m-au făcut ateu dar au convenit totuşi să vină la lucru până la ora 1 pm ca să nu mă supăr… cică. Bine că eu le duc zilnic câte un pui rotisat şi bag în ei bere şi Coca-Cola. De azi încolo salam şi apă, eventual un Adria cu ocazii speciale.

Praktiker Cluj-Napoca sucks. Aşa de tare sucks încât mi s-a urât să mai intru acolo. De ce? Oooo… dar câte exemple am să vă dau! În primul rând angajaţii fug de tine. Adică trebuie să baţi tot magazinul să găseşti pe cineva să te ajute, iar când găseşti un lucrător zice că problema ta nu ţine de sectorul lui şi să cauţi pe altu. Îmi trebuie 2 saci de chit pentru gresie. Au doar unul singur pe culoarea dorită de mine. Vreau să-mi iau vopsea lavabilă gata preparată. Ups… Nu mai este pigment şi mă trimit în celălalt capăt al oraşului, la un depozit. Alternativa: aprovizionarea cu pigmenţi se face la 7 zile. Deci să repetăm: Praktiker Cluj-Napoca = servicii proaste, nu are rost să vă duceţi acolo ca să vă enervaţi. Din nefericire motivul pentru care celor de la Praktiker li se rupe e obvious: în zonă se construieşte draconic, aşa că nu duc lipsă de clienţi. Îşi permit lejer să-şi bată joc.

Excesul de zel în Kaufland:

Bineânţeles că cineva va fi concediat…