Category Archives: Funny

Colegialitate

Din partea colegilor, cu drag…

UPDATE: navigați mai jos pentru a asculta oroarea…

Click pentru a mări

Click play, apăsați reset pentru a opri 🙂 :

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

Motoare și Ifoane

Orice motor de căutare vrea să fie adoptat și setat ca “default search engine” dacă se poate de către toată planeta. Mai nou Google și Yahoo! nu se mai mulțumesc să te întrebe ci au inventat metode prin care să se apere unii de alții. De fiecare dată când instalez o versiune nouă de Yahoo Messenger mă feresc să instalez și restul de porcării incluse în kitul de instalare, cum ar fi Yahoo Toolbar, program care mă enervează la culme. Cu toate astea, încercând să updatez messengerul de pe calculatorul cuiva, nu sunt atent și instalez toată gama de crapware inclusă în kit. Nu apuc să apăs finish și mă trezesc cu o atenționare de la Google, stăpânul de până atunci al calculatorului…

Bun, deci mulțumesc Google, ești drăguț, vreau să rămân cu tine. Dau click pe ok și mă trezesc cu altă fereastră, de data asta de la Yahoo!, care printre prostiile instalate a pus și una de “protecție”…

Yahoo! n-a stat pe gânduri și a anulat tentativa Google de a se repune ca default. Bine… Dau click pe OK și ce-mi apare?  Din nou caseta Google:) La care dacă dau ok apare iar caseta Yahoo! … și tot așa. Soluția: ia mai bine mergeți naibii cu toolbarurile voastre și softurile spyware pe care le țineți active tot timpul.

Cred că voi folosi tot mai des Microsoft Bing. Îmi place, mai ales că schimbă periodic poza de pe frontpage 🙂

***

Apple a lansat noul model de iPhone. După ce un miliard de site-uri s-au dat de ceasul morții să ghicească ce va aduce Apple nou (și n-au prea nimerit) iată că Apple, foarte calm, lansează un produs cu relativ puține îmbunătățiri față de precedentul, dar în anumite puncte cheie și suficient de bine puse în valoare cât să convingă lumea să își schimbe iPhone 3G-ul care până mai ieri era “ză shit”.

Astfel iPhone 3GS va avea o cameră cu autofocus de 3.2 megapixeli. Pe când alte telefoane au ajuns la 12 megapixeli Apple se face că nu știe și vine cu 3.2. Micile detalii însă… Focusul se face atingând cu degetul zona din ecran ce se vrea focusată. De asemenea poți filma și edita clipurile filmate direct de pe telefon pentru a le uploada pe YouTube fără a mai avea nevoie de un calculator. Au mai băgat în el o busolă, extrem de utilă în aplicațiile gen Google Maps fiindcă poziționează harta corespunzător direcției de deplasare.

O altă noutate hardware o constituie procesorul care “rezolvă” aplicațiile de două ori mai repede și cantitatea de memorie RAM. Memoria flash a crescut și ea la 16 sau 32 giga, în funcție de model. În rest telefonul arată la fel în exterior. De fapt mai are o chestie în plus față de 3G, care mi-a plăcut cum sună și anume “fingerprint-resistant oleophobic coating”, care dacă chiar protejează cât de cât împotriva amprentelor eu o consider un miracol tehnologic.

***

Cum gândesc unii la ei pe blog vis a vis de vot:

(…) Am vrut să-i votez pe toţi, să nu fie nimeni supărat (da, da, am vrut să anulez votu’). Da’ am zis “de ce să nu-mi bat joc puţin?”. Şi am votat PRM. Nu am (încă) nici cea mai mică urmă de regret. Sunt chiar foarte mulţumit că am contribuit la intrarea lui Vadim şi a lui Becali în Parlamentu’ iEuropean. Decât un nene care la o adică să mă pună la respect cu ceva gen “derbedeul dracului” …

… mai bine ai votat un retardat bolnav psihic cioban prost incult și cretin? No bravo!

Killer Easter Bunny

Alba Iulia, tuns iarba, jucat cu câinele, grătare, somn de voie. Un “easter” chiar ok…

Heaven, judeţul Alba 🙂

…all he cares is ză ball…

***

Un wallpaper (click pentru a largi, apoi save as…)

***

Şi iepuraşul din titlu… 🙂

Nu chiar drept la ţintă

“Cupa presei la tir” organizată de Jandarmerie  cu ocazia “Zilelor Jandarmeriei Române” a fost un prilej să-mi fac şi eu legitimaţie de presă ca să pot participa la pac-pac. Demers complet nenecesar fiindcă nu ne-a legitimat nici dracu. Putem să fiu însuşi fucking Gorbunov că n-avea nimeni treabă. Ni s-au pus în mână pistoale, gloanţe, puşti… trageţi băieţi! Şi fete. Care fete au luat caimacul câştigând diplome, cupe, tot. Eu şi colegul Răzvan am câştigat experienţă, dumnealui reuşind performanţa de a nimeri o singură dată ţinta în timpul rundei de încălzire, iar eu să ratez doar un foc dar fix în timpul concursului, adică atunci când se puncta. În rest am fost pe val, ba chiar am nimerit ţinta oblu în mijloc când am tras cu pistolul mitralieră. Păcat că nimeni nu ţinea scorul.  Aşadar organizare bună (minus treaba cu legitimatul), disciplină jandarmerească, fasole cu cârnaţi şi varză murată plus experienţa de a trage cu muniţie adevărată, experienţă de care sper să n-am nevoie.

“Oare ce avem azi în meniu?”

“Care-o comentat?”

“OMG, apar la TV?”

My new best friend

J’adore Les Elephants Bizarres

Am văzut în revista J’adore o chestie comico-stupidă. Se ia un designer vestimentar, i se dă o modelă să o îmbrace şi apoi se pozează designerul împreună cu modela. Eu cred că rubrica e făcută să arate ce umor în materie de design are natura când îi “desenează” pe designeri. Dar staţi aşa că şi designerii au umor. Ce poţi să spui despre exemplarul în nuanţe curcubeice din stânga referitor la stilul său vestimentar? Creativ? O, da… Nu contează că reacţia naturală când o vezi este numai una: what the fuck iz that? That iz genul creativ-funky-hippie-junky-kinky, aflu io. Sigur că şi targetul masculin spre care ţinteşte este unul deosebit/diferit/nonconformist şi da… creativ. Sexy as hell. În partea dreaptă avem o fată cu gâtul înţepenit (aşa se trezise de dimineaţă), care poartă nişte cizme de pescuit (era inundaţie la ea la bloc). Roba neagră intrată la apă împrumutată de la o călugăriţă o prinde foarte bine; nici nu ne-am imagina, doamne fereşte, că ar avea rolul de a ascunde un cur imens.

De fapt toată chestia e aşa din punct de vedere strict masculin: fotomodelul arată bine nativ. E foarte dificil să o faci să arate naşpa. “Designerele” s-au chinuit să o năşpească pe cât posibil, cea din stânga cu un sacou din “garderoba lui ;;)”, cea din dreapta cu nişte pantofi de culoare horror-albăstruie, dar sunt de ajuns doi craci lungi la vedere plus o faţă mişto ca să nu-ţi mai pese de zdrenţele agăţate de ea. Ce ne facem însă cu tinerii aşa-zis-designeri care nu se uită în oglindă?

***

Vincent Laforet este un fotograf profesionist din New York a cărui faimă internaţională l-a transformat într-un răsfăţat al producătorilor de echipamente foto, care îi oferă spre testare prototipuri de camere, obiective şi alte dispozitive din domeniu ce ajung la el cu luni bune înainte de a apărea pe piaţă. Pe blogul său sunt expuse recenzii şi mostre ale celor mai recente proiecte ale sale. Unul dintre acestea este un documentar despre surferul Jamie O’Brien. Da, documentar, fiindcă mai nou Vincent s-a apucat de filmat.  Şi doar datorită faptului că ultimul model de aparat foto high-end de la Canon, Canon 5D MKII, te lasă să filmezi în format full high-definition iar fotograful a descoperit cu această ocazie posibilităţi noi de exprimare. Şi ce exprimare! Vincent Laforet filmează precum fotografiază, secvenţele capturate de el fiind adevărate tablouri în mişcare. Documentarul de care vorbeam s-a filmat în Hawaii, folosindu-se o mare varietate de obiective cu optică de cea mai înaltă calitate, iar pentru secvenţele aeriene un mini-elicopter teleghidat de care era “agăţat” aparatul foto. Vă recomand vizualizarea secvenţelor în format high-definition făcând click pe linkurile de sub fiecare. Chiar merită!

Click aici pentru a vedea clipul de mai sus în format High Definition (720p şi 1080p)

Click aici pentru a vedea clipul de mai sus în format High Definition (720p şi 1080p)

***

Am auzit la Guerilla o piesă excelentă. Căutat, găsit, mirat. Trupa e românească, se numeşte Les Elephants Bizarres iar piesa care-mi place este Have no Fear. Nici restul nu-s rele. Şi mai fain e că piesele sunt disponibile gratuit pentru download la ei pe pagină.

Electrica a angajat-o pe Simona Senzual!

Am dovada înregistrată. Ascultaţi:

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

Pisicuţa de ea… Pun pariu că era preferata “băieţilor de la tehnic” care au şi învăţat-o cum să recite mesajul cât de sexi poate guriţa ei. Sau o fi prestat înainte la linia erotică, mai ştii? Apoi a urmat un impersonal “fuck you clientule care eşti tu prost”, vocea senzualo-orgasmică revenind când mi-a şoptit timpul pe care îl mai aveam de aşteptat:

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

…şi n-am mai aflat secundele. Am hotărât totuşi să nu mai ascult ultimul new-entry şi i-am băgat de unde au ieşit. Cum dracu să stai 24 de minute pe întuneric aşteptând ca singurul lor operator de serviciu pe ţară să-ţi răspundă, timp în care asculţi radio PE BANI? Şi eu care voiam să înregistrez convorbirea ca să am “dovezi”. Le doresc să pice toţi în cap pe scări când li s-o lua curentul. A reuşit Laura să prindă “o linie” după vreun sfert de oră, ca să afle, ce altceva, că se lucrează la problemă… şi mai avem de aşteptat câteva ore. Şi că da, e recomandabil să facem reclamaţie. Asta se întâmpla duminică pe la ora 8 seara… Pe la 0:00 a venit şi curentul, doar că eu nu am fost de faţă la eveniment, fiind la firmă şi distrându-mă cu ceva muncă pe care o puteam face bine-mersi şi de acasă.

Deci e așa cum zic eu

Nu voiam să pomenesc de criză, fiindcă n-o simt, deci nu e problema mea, dar am totuşi o constatare/dilemă. Acum, când lumii i-a intrat bine în cap că e criză, mass media are un nou text cu rol de sperietoare ca să bage spaima în populeişăn : ne aşteaptă vremuri grele. Campionul absolut al pesimismului, badea Mircea, recită aceeaşi poezie de începe să mă cam plictisească: “Nici nu vă imaginați ce ne aşteaptă. Suntem abia la început… ne ducem dracului, toată țara se duce dracului, încă n-aţi văzut nimic”. Ok, minunat, dar întreb şi eu: care-i maximul de rău ce se poate prăvăli peste noi? Cum va fi la apogeul vremurilor grele “care ne așteaptă” spre deliciul redactorilor de știri? Nu-şi dă nimeni cu părerea? Hai, că aveți imaginație. Vom muri în chinuri de foame toţi? Sunt chiar curios, pe bune. Chiar ar fi ceva inedit să aud la ştiri: “Suntem într-o situaţie disperată, mai rău de atât chiar nu se poate… De acum încolo orice s-ar întâmpla nu poate fi decât benefic”. Dar nu, eu cred că oricare ar fi situaţia, chiar dacă încep să meargă lucrurile, de la ştiri vom afla tot că “măsurile anticriză au puține șanse de reușită”, “asistăm la un trend ascendent al economiei dar ar putea fi doar temporar și există riscuri imense”… şi tot aşa până ieşim din criză când n-o să mai zică nimeni nimic.

***

Probabil că s-a mai discutat problema dar pe mine mă enervează atribuirea diminutivului mămică oricărei femei cu copil de mână. Aud la ştiri “50 de mămici au protestat astăzi în faţă la…” şi îmi arată un grup de isterice care de care mai nasoală care strigau nu ştiu ce. Deci, ca să n-o lungim: o mămică trebuie să fie: o tipă tânără, sexi, până în 30 de ani, nu grasă şi care, fie, a dat naştere unui copil. Atunci poţi să zici “Ce mămică drăguţă…”. Restul care nu corespund atributelor sunt mame. Unele nici atît. “O mămică și-a abandonat copilul nou născut” Geeez…

Uite şi un exemplu de mămică:

Source: DeviantART

***

Ce înseamnă să ai în spate un geniu al marketingului? Să luăm cazul detergentului Ariel. Detergenții care doar spală hainele sunt depășiți. Detergentul Ariel PROTEJEAZĂ ÎMPOTRIVA petelor, cu condiția să speli mai întâi hainele cu el. Când am auzit asta mi-am imaginat direct o reclamă cu un personaj îmbrăcat în albul cel mai pur care sare într-o piscină plină cu ketchup iar “moleculele inteligente” de detergent încep să acționeze asupra moleculelor de ketchup albindu-le sau nu știu exact care e tehnologia, mâncându-le. Am revăzut reclama la un moment dat și nu era ce mi-am imaginat. Ca la orice produs minune și aici scrie cu litere mici care-i de fapt șpilul: merge numa la pete de tip granulat (wtf?). Adică sub formă de mingiuțe care se rostogolesc și care, mai exact, nu aderă. Gen pete de bile de rulment, pete de nisip, de pietre, de polistiren… chestii din astea care pătează. Sau rugină și fard de pleoape zic ei și ne arată cum unu se umple de rugină și apoi dă cu furtunul, iar rugina se duce, datorită detergentului cu care fusese spălată haina anterior, nu a apei, evident.

Adunate

Ştiţi care este spaima cea mai mare a tinerei generaţii când vine vorba să se exprime în scris? Cratimele şi i-urile. E de ajuns să aruncaţi un ochi pe blogurile unor copii sau printre comentariile de pe site-urile ziarelor, revistelor. Pfoaii ce-i acolo… Dar o reclamă AdSense agramată încă nu văzusem.

***

Conform unei hotărâri din 1996, posesorii de câini au obligaţia de a ţine animalele legate pe timpul zilei. Şi nu se referă la timpul cât plimbi câinele prin parc, ci să-l priponeşti în propria ogradă.  Deci maică-mea, deşi are curte şi grădină împrejumuite cu un gard de 2.5 m, trebuie totuşi să lege câinele, că cine ştie, poate face un salt peste poartă fix în capul unui trecător. Sau hotărârea are rolul de a proteja pe cei care îţi intră în curte de bestia înfometată? Atunci ar trebui să se aplice şi la câinii de apartament. Fiindcă ăia de apartament sunt şi mai periculoşi când vine vorba de musafiri. Să fie legaţi în timpul zilei de calorifer. La noi în bloc o familie ţine în apartament un dog german alb, cât un măgar de mărime medie. Io n-aş intra la ei decât cu o puşcă. Practic câinele ăla e lung cât juma de apartament deci e pe tine din două mişcări.

***

Mie nu mi-ar fi trecut prin cap să apelez la soluţia de mai jos…

***

Biletele sunt luate. Din 29 aprilie până în 3 mai o să mă învârt cu aparatu’ la ochi pe aici (sigur, la nivelul solului):

Hai la KFC să facem o baie!

Niciodată nu mi-a plăcut mâncarea de la KFC. Am încercat în repetate rânduri să găsesc ceva de la ei să-mi placă dar degeaba. Ba am nimerit chestii prea picante, ba prea unsuroase ba salata de varză avea aspect de, well, muci…  Aşa că pa şi pusi. Plus că mie nu-mi trebuie să rod mâncarea de pe oase, prea complicat. Dacă tot e nesănătoasă măcar să fie uşor de înfulecat. Cum e de exemplu la McDonalds, totul arată la fel întotdeauna, nu dă nimic pe dinafară, nu te murdăreşti.

În Cluj e mega trendy să mânci la KFC, e un codălău peren care nu a scăzut de la inaugurarea restaurantelor. Ia să vedem cum va mai fi după:

Three KFC workers have been sacked for using the restaurant dishwasher as a hot tub. The girls, from Anderson, California, stripped down to bikinis to relax after a long shift at the fast food chain. They then took provocative photos of themselves, which one of the girls decided to post on her MySpace page.

Vi se pare sexi? Bikini & stuff… Cum eu nu mai servesc KFC poate mi s-a părut un pic aşa, până am văzut pozele cu ditai’ vacile bălăcitoare.

Ştiaţi că nu e un caz izolat? Se zice cum că baia în chiuveta restaurantelor KFC este un fel de tradiţie. Toţi angajaţii ştiu de asta. Poftă bună!

(click pentru mare)

De ce 5 şi nu 10

Criză mare de inspiraţie, ha? Anul trecut când am văzut caricatura de mai sus m-am distrat, fiindcă aveam același “feeling”. Pe atunci tocmai apăruse maşina de bărbierit cu 3 lame. Aia cu vibraţii. O mare porcărie, am primit şi eu una cadou și mi se părea că trei lame sunt deja fițe. Plus că vibraţiile ar fi probabil utile în orice alt context în afară de atunci când te bărbiereşi. De ce ai vrea să-ți vibreze mâna și să-ți amorțească habar n-am..

Gillette s-au mai încordat preț de două lame și au scos Fusion, o ridiculozitate cu 5 cuțite şi cu “microcip”. Ce dracu face microcipu ăla? Scuipă lasere? Mie mi se pare că drăcia aduce tot mai mult cu o răzătoare de legume. Din aia minune de la Teleshopping. Mai că-mi vine să-mi rad un măr. Că pe față nu pun plugul.

M-am simțit obligat să le fac un ambalaj mai potrivit decât ce aveau. Iată rezultatul.
(Click pentru mare)

The Keyboard Scene

M-a costat revizia la maşină 8 milioane, damn the devil to hell. Fază în service: “Vezi bă, completează la aia antigelu”. Bă-ul ia un bidon pe care scrie antigel, se duce la chiuvetă, îl umple cu apă, apoi se întoarce la maşina victimei şi începe să toarne. Văzându-mă că mă uit chiorâş: “Nu aveţi voie aicea, mergeţi să nu vă vadă domnu maistru!”. Sigur că pe urmă când mi-a venit rândul am stat ca un scai lipit de mecanic să văd ce-mi ia şi ce-mi pune şi mai ales de unde…

***

Mă enervează oamenii care spun chineji în loc de chinezi, cu variaţiunile japoneji şi engleji. Parcă au ceva eroare în creier de care nici nu-şi dau seama. Pentru că de scris, scriu corect.

***

Pe un forum dedicat iPhone:

***

Vă calcă cineva pe nervi? Click play cu sunet, u’ll feel better and inspired…

Get the Flash Player to see this content.

Sticker-mania

Îmi place ideea din spatele Parchez.ca, omu’ câştigă nişte bani şi promovare gratuită, iar tu ai mulţumirea că ai enervat nişte porci/boi/vaci care parchează aiurea. Despre ce vorbesc? Pe site-ul corespunzător badge-ului de mai jos se vând stickere precum ăsta cu porcu’, cu scopul de a te ajuta să treci peste minicriza de nervi pe care o ai când vezi vreun idiot care a parcat nonşalant pe trotuar sau în alte locuri unde încurcă pe toată lumea. Scoţi stickerul, îl aplici porcului pe parbriz sau oriunde altundeva şi apoi îţi vezi de drum. Sau de fugă, dacă eşti surprins de proprietarul maşinii chiar în timpul actului justiţiar…

parchez.ca

Ideea are totuşi nişte hibe:

* Stickerele sunt prea simpatice. Mai bine scria clar PARCHEZ CA UN PORC şi să bage dedesubt un porc real şi plin de jeg… Ca să se simtă porcul vizat. La fel în cazul celor cu vacă şi bou. Da chiar, de unde ştii dacă a parcat o vacă sau un bou ca să-i aplici stickerul corect?
* Există şansa ca autorul stickerelor să devină ţinta răzbunării vreunui băieţaş mai fără de simţul umorului, enervat de stickerul ce i-a apărut pe parbriz. Bine, asta ar însemna ca manelarul ce parchează porcin să ştie să folosească Google pentru un pic de “research”.

***

Cam în acelaşi ton, campania Tuborg  “Umbrela Verde” are de asemenea toată simpatia mea. După ce am văzut prin oraş mai multe maşini cu stickerul de mai jos lipit pe ele, am căutat site-ul şi am aflat că stickerul se poate comanda gratuit de astă dată, ca să ţi-l lipeşti pe maşină (se dă jos uşor, la o adică). Mi-am comandat şi eu. Cine ştie, poate vreun prostovan care aruncă gunoaie va fi măcar un pic jenat de mesaj. Sau nu.

***

Deşi ţin cu iPhone-ul, mi s-a părut prea comică să n-o postez 🙂

Deşi iniţial mi-am promis că nu o să fac prostii cu iPhone-ul în sensul că nu voi încerca să-l “crackuiesc” din prima zi, totuşi am dat dracului promisiunea între timp. Asta pentru că, încercând să-mi copiez un clip de pe laptopul cuiva în telefon, m-am pomenit că mi-a fost şters absolut tot conţinutul multimedia (poze, muzică, filme) ce-l aveam până atunci în iPhone, din simplul motiv că datele respective nu se găseau pe calculatorul ăla. Aşa deci? N-a fost mare bai fiindcă le-am pus la loc odată ajuns acasă, însă “gestul” a contat 🙂 Deci, după nişte săpături pe unde trebuie, acum am un iPhone cuminte şi supus, cu Installer şi Cydia la datorie, cu conectare prin SSH şi acces la sistemul de fişiere şi multe alte “goodies” pe care Apple le ţinea “ferecate”.

The bloc is rising, and rising…

Ziceam eu într-o postare de prin noiembrie anul trecut că mă apuc să pozez cum se construieşte un bloc în faţa blocului meu şi apoi la final voi centraliza pozele într-un filmuleţ care va arăta cum creşte construcţia, aşa ca pe Discovery 🙂 Ei, în sfârşit au terminat ăia de construit, aşa că am pus mâna şi am adunat pozele făcute timp de aproape un an, la diferite intervale care uneori au fost cam lungi… Ăsta de mai jos ar fi rezultatul. Click play.

Get the Flash Player to see this content.

Bad Natalie

Azi am găsit un clip mai vechi dar foarte comic cu Natalie Portman , din Saturday Night Live. Click play, cu sunet:)

***

Şi o melodie superbă pe care am auzit-o în ultima reclamă la CEC, cântată de “Celelalte cuvinte” în 1987, când io aveam 5 ani…