Category Archives: Clipuri

Rumtukutum yo momma, bitch!

Sunt în viață chestii care te enervează. Fără nici un motiv, doar așa, trezesc în tine nervi fiindcă nu “rezonezi” deloc cu ele. De exemplu câteodată întâlnesc persoane care mă enervează de când le văd. De obicei persoanele prea fericite pentru gustul meu. Rar însă am dat peste o melodie care să mă enerveze atât de tare încât să vreau să găsesc cântărețul și să-l bat. Fiindcă-s masochist, priviți mai jos oroarea. Sincer nu știu ce mă enervează mai tare: fățăul obositei sau rumtukutuktukutuktum-ul ăla nenorocit… Dacă vă place piesa vă rog să nu mai călcați pe aici, că mă enervați 🙂

Un titlu potrivit ar fi kilometric… deci mai bine fără

Din ciclul “Te-ai întrebat vreodată de ce…” : de ce femeile de servici care curăță scările blocurilor îs toate niște cretine? Absolut toate pe care le-am văzut oriunde au același obicei tâmpit: mătură praful pe uscat, adică dau cu mătura ca niște psihopate până tot praful de pe jos se ridică în jurul lor și se depune pe uși, pe pervazuri, pe frunzele plantelor decorative, la tine în plămâni… Asta dacă nu-ți ții respirația în timp ce-ți cauți disperat cheile. Cumva măturătoarele sunt imune. Nu mai zic că de multe ori nu se opresc când cobori scările și te trezești cu gunoi măturat în cap. Oare îți trebuie Facultatea de Științe Politice și Administrative ca să știi să mături doar la nivelul solului?

Tot din zona bloc-life, mi-am dat seama că eu de foarte multă vreme ajung acasă înjurând şi cu dureri acute în diverse locuri. Asta fiindcă am de cărat zilnic vreo patru tone de chestii de la mașină până în apartament. Nici nu mai țin minte când am intrat ultima oară cu mâinile în buzunar. Pe lângă cele două genți, mai întotdeauna am o plasă plină cu mâncare, sticle de apă și de suc, cine știe ce tâmpenie uitată prin mașină de ziua trecută (atunci când vin de la părinți se adaugă ghivece de flori sau/și borcane imense cu murături) toate agățate de câte un deget, în dinți și pe unde se mai poate. Iar în drum spre apartamentul salvator unde dau cu toate de podea și îmi vine să urlu am de trecut două teste de îndemânare, contorsionism și dexteritate: ușa de la scară unde trebuie să bag cartela în interfon, și ușa de la apartament care nu se poate deschide decât cu două mâini. Iar pe jos nu le pot lăsa că e praf și noroi ca-n târgu’ de vite.

***

M-am dezabonat de la o parte din blogurile, să le spunem “populare”, pe care le aveam în feed reader. Mi-am dat seama că urmăritul lor îmi ocupa prea mult timp iar conținutul era format ori din reclamă agresivă ori despre niște dispute care nu mă interesează. Când posesorii blogurilor își laudă realizările cu fiecare ocazie, înjură persoane pe care eu nu le cunosc şi o fac cu puține argumente sau promovează în haită campanii și produse, devin niște simple unelte de difuzare a informației, conținutul original interesant fiind minim.

***

O animație despre cum a început criza financiară, totul explicat foarte frumos și grafic. Mă distrează că acum toată  lumea știe de ce este criză la nivel mondial, ce se putea face pentru împiedicarea ei, cine sunt vinovații. Sper ca vinovații să se sinucidă lent în timp ce dau faliment. Cică unii au făcut-o. Eu tot n-o simt (pe ea, criza), dar cică suntem tot “abia la început” 🙂

***

N-ar trebui să existe o lege care să interzică astfel de reclame? Să stau la semafor și să citesc despre hemoroizi și alte cele? WTF! Poate tocmai mâncam un șnițel. Sunt totuși recunoscător firmei că s-a limitat la o reclamă text-only.

J’adore Les Elephants Bizarres

Am văzut în revista J’adore o chestie comico-stupidă. Se ia un designer vestimentar, i se dă o modelă să o îmbrace şi apoi se pozează designerul împreună cu modela. Eu cred că rubrica e făcută să arate ce umor în materie de design are natura când îi “desenează” pe designeri. Dar staţi aşa că şi designerii au umor. Ce poţi să spui despre exemplarul în nuanţe curcubeice din stânga referitor la stilul său vestimentar? Creativ? O, da… Nu contează că reacţia naturală când o vezi este numai una: what the fuck iz that? That iz genul creativ-funky-hippie-junky-kinky, aflu io. Sigur că şi targetul masculin spre care ţinteşte este unul deosebit/diferit/nonconformist şi da… creativ. Sexy as hell. În partea dreaptă avem o fată cu gâtul înţepenit (aşa se trezise de dimineaţă), care poartă nişte cizme de pescuit (era inundaţie la ea la bloc). Roba neagră intrată la apă împrumutată de la o călugăriţă o prinde foarte bine; nici nu ne-am imagina, doamne fereşte, că ar avea rolul de a ascunde un cur imens.

De fapt toată chestia e aşa din punct de vedere strict masculin: fotomodelul arată bine nativ. E foarte dificil să o faci să arate naşpa. “Designerele” s-au chinuit să o năşpească pe cât posibil, cea din stânga cu un sacou din “garderoba lui ;;)”, cea din dreapta cu nişte pantofi de culoare horror-albăstruie, dar sunt de ajuns doi craci lungi la vedere plus o faţă mişto ca să nu-ţi mai pese de zdrenţele agăţate de ea. Ce ne facem însă cu tinerii aşa-zis-designeri care nu se uită în oglindă?

***

Vincent Laforet este un fotograf profesionist din New York a cărui faimă internaţională l-a transformat într-un răsfăţat al producătorilor de echipamente foto, care îi oferă spre testare prototipuri de camere, obiective şi alte dispozitive din domeniu ce ajung la el cu luni bune înainte de a apărea pe piaţă. Pe blogul său sunt expuse recenzii şi mostre ale celor mai recente proiecte ale sale. Unul dintre acestea este un documentar despre surferul Jamie O’Brien. Da, documentar, fiindcă mai nou Vincent s-a apucat de filmat.  Şi doar datorită faptului că ultimul model de aparat foto high-end de la Canon, Canon 5D MKII, te lasă să filmezi în format full high-definition iar fotograful a descoperit cu această ocazie posibilităţi noi de exprimare. Şi ce exprimare! Vincent Laforet filmează precum fotografiază, secvenţele capturate de el fiind adevărate tablouri în mişcare. Documentarul de care vorbeam s-a filmat în Hawaii, folosindu-se o mare varietate de obiective cu optică de cea mai înaltă calitate, iar pentru secvenţele aeriene un mini-elicopter teleghidat de care era “agăţat” aparatul foto. Vă recomand vizualizarea secvenţelor în format high-definition făcând click pe linkurile de sub fiecare. Chiar merită!

Click aici pentru a vedea clipul de mai sus în format High Definition (720p şi 1080p)

Click aici pentru a vedea clipul de mai sus în format High Definition (720p şi 1080p)

***

Am auzit la Guerilla o piesă excelentă. Căutat, găsit, mirat. Trupa e românească, se numeşte Les Elephants Bizarres iar piesa care-mi place este Have no Fear. Nici restul nu-s rele. Şi mai fain e că piesele sunt disponibile gratuit pentru download la ei pe pagină.

Mă fac regizor

Când omul se plictiseşte, îl chinuie talentul. Vă prezint aşadar rezultatul a două ore de tăiat şi lipit, de căutat “soundtrack” şi comentat.. Am montat mai jos nişte secvenţe filmate în vara lui 2007 în Munţii Făgăraş. Enjoy (cu sunet)!

Aici alternativa Vimeo, dacă sunt probleme cu YouTube (am făcut un mic artificiu ca să pornească video-ul în HQ şi poate crapă)

Multimedia talk

Am semnat contractul pentru Internet. Din ăla prin “fir”, rilaiăbăl şi rapid. Săptămâna viitoare vine fibra de la FoComunicații. Deja încep să mi se retrezească instinctele de download-animal. Am început să mă uit pe unde se ascund bunătăţile HD, unde apar cele mai noi albume şi concerte… Va merge în sfârşit bine PornHub 😀 … Pe lângă astea îmi voi instala acasă Winamp Remote, care face o chestie foarte deşteaptă: te lasă să-ţi asculţi muzica de pe PC-ul personal de pe orice alt calculator conectat Internet. Ai acces la toate playlisturile şi muzica ta preferată, direct din browser. Practic PC-ul funcționează ca un server de streaming de pe care asculți ce vrei, unde vrei. Sigur, trebuie să laşi calculatorul tot timpul pornit, însă cu o lăţime de bandă de 24mbps nu cred că-l voi mai închide decât ca să-i mai schimb câte o roată, un rulment, din vreme în vreme. Un harddisk în plus de 1 terra m-ar coafa ca să nu mai scriu DVD-uri în neștire. Dar să lăsăm fanteziile, și să trecem la…

***

…other small thinghies. Am văzut trailerul de la la Star Trek, ce va apărea la anul prin luna mai. 100% eye candy. Practic, tot ce mi-aș fi dorit să văd cât timp a rulat serialul. Am fost un mare fan Star Trek: The Next Generation, cu faimosul căpitan Picard. Îl urmăream cu religiozitate duminica în cadrul emisiunii “Ştiinţă şi imaginaţie” prezentată de Bădescu şi Mironov şi mă enerva la culme când nu îl dădeau. Star Trek-ul de anul viitor are acțiunea plasată cu vreo 100 de ani înaintea celei din The Next Generation, și va prezenta ascensiunea căpitanului Kirk, cel din Star Trek: The Original Series (1966), interpretat acum de Chris Pine. Se pare că prin acest film producătorii au dat un “reboot” francizei, așa cum s-a procedat cu Batman Begins. Luat totul de la “începuturi”, cu actori noi și, desigur, cu o punere în scenă mult mai actuală. În cazul Batman chiar a fost nevoie de o “resetare”, fiindcă ultimele 2 filme înainte de Batman Begins au fost niște comicării. Sunt chiar curios cum va fi primit noul Star Trek atât de către fani cât și de către publicul tânăr care abia dacă a auzit de The Next Generation, darămite de Star Trek: The Original Series de acu 40 de ani. Click play, merge fain şi fullscreen.

***

Am găsit o chestie interesantă căutând o melodie pentru cineva. Pe site-ul eOK aflăm:

eOk a devenit primul site de muzica din Romania complet legal si gratuit. eOk are in prezent contracte cu toate casele de discuri majore romanesti, oferindu-va la un loc toata muzica romaneasca din toate timpurile!

În schimb, pe forumul Ancăi Badiu, a cărei melodie nouă o căutam, administratorul are altă părere:

We ask people to RESPECT THE MUSICIANS and not to upload music to websites such as Trilulilu or eOk, who illegally put music at their users disposal, without any written prior agreement with the composers, publishers, singers, etc.

Ce-i cu eOK-ul până la urmă? Fură şi ei un pic aşa ca tot românu’? Că pe TriluLilu știm că trei sferturi din materiale (foto, video, audio) n-au ce căuta acolo, dar îi iertăm că-i simpatic crocodiluțul din header.

***

Link spre pagina artistului, unde sunt disponibile și datele tehnice ale fotografiei. Cadrul nu a fost prelucrat în Photoshop. Senzațiile modelului din timpul ședinței foto trebuie să fi fost interesante 🙂 Pentru a vizualiza unele poze din galerie e nevoie de înregistrare

The Keyboard Scene

M-a costat revizia la maşină 8 milioane, damn the devil to hell. Fază în service: “Vezi bă, completează la aia antigelu”. Bă-ul ia un bidon pe care scrie antigel, se duce la chiuvetă, îl umple cu apă, apoi se întoarce la maşina victimei şi începe să toarne. Văzându-mă că mă uit chiorâş: “Nu aveţi voie aicea, mergeţi să nu vă vadă domnu maistru!”. Sigur că pe urmă când mi-a venit rândul am stat ca un scai lipit de mecanic să văd ce-mi ia şi ce-mi pune şi mai ales de unde…

***

Mă enervează oamenii care spun chineji în loc de chinezi, cu variaţiunile japoneji şi engleji. Parcă au ceva eroare în creier de care nici nu-şi dau seama. Pentru că de scris, scriu corect.

***

Pe un forum dedicat iPhone:

***

Vă calcă cineva pe nervi? Click play cu sunet, u’ll feel better and inspired…

Get the Flash Player to see this content.

Life sign

N-am murit, doar cheful de scris a atins cote minime, din cauza vremii, răcelii, timpului care nu-mi ajunge.

***

Eu merg la poştă maxim de vreo două ori pe an şi de cele mai multe ori nu pentru mine. Şi încă de acum mult timp am învăţat că la poştă se stă. Până crăpi. M-aş mira să existe în lume instituţie mai ineficientă şi mai generatoare de nervi decât Poşta Română. Ştiu că au investit în ultima vreme în logistică, promovare şi altele, dar au ignorat ca nişte boi “primenirea” personalului de la ghişee, care sunt nişte fosile cu patru clase leneşe şi impertinente. Deci cum ziceam, intru azi în oficiul poştal să plătesc ceva şi văd minunea: un ghişeu la care aştepta o singură persoană. Fericire mare. Care s-a evaporat treptat în cele 25 de minute fix câte au trecut până să-mi vină rândul, timp în care jivina de partea cealaltă a ghişeului a butonat tastatura (cu un deget) şi a clickuit până  am simţit că timpul se dilată, încetineşte şi moare. Probabil a jucat vreo două Solitaire şi a făcut un chat cu fiică-sa între timp, fiindcă cât dracu poa’ să-ţi ia să bagi în “sistem” două plicuri?!

***

Din filmele pe care le-am văzut în ultima vreme:

Wall-E – povestea robotului rămas singur pe Pământul abandonat din cauza gunoaielor, un film de animaţie superb produs de  Disney şi Pixar. Calitatea versiunii pe care am văzut-o a fost execrabilă, tocmai de aceea voi cumpăra dvd-ul când va apărea ca să-l mai văd o dată. Varianta asta pică dacă între timp vine netul de mare viteză la mine în “sat” și găsesc varianta HD.

Kung Fu Panda – excelent, mult umor, animație foarte bine realizată în spcecial la scenele de luptă iar vocile unor staruri precum Dustin Hoffman, Jack Black sau Angelina Jolie aduc un plus de savoare.

Don’t mess with the Zohan cu Adam Sandler în rolul principal a avut multe scene comice mai ales la început, dar s-a tâmpit pe parcurs până la un final stupid.

Prison Break sezonul 4 a debutat de ceva vreme. O cam lălăiește și nu reușește să-mi capteze interesul cum au făcut-o primele trei.

***

Io innebunesc când văd faze de genul ăsta:


Mai presus de lege from OLiX on Vimeo.

***

Dar mi-ar plăcea să văd o reacție a polițiștilor în genul ăsteia de mai jos:

The bloc is rising, and rising…

Ziceam eu într-o postare de prin noiembrie anul trecut că mă apuc să pozez cum se construieşte un bloc în faţa blocului meu şi apoi la final voi centraliza pozele într-un filmuleţ care va arăta cum creşte construcţia, aşa ca pe Discovery 🙂 Ei, în sfârşit au terminat ăia de construit, aşa că am pus mâna şi am adunat pozele făcute timp de aproape un an, la diferite intervale care uneori au fost cam lungi… Ăsta de mai jos ar fi rezultatul. Click play.

Get the Flash Player to see this content.

Bad Natalie

Azi am găsit un clip mai vechi dar foarte comic cu Natalie Portman , din Saturday Night Live. Click play, cu sunet:)

***

Şi o melodie superbă pe care am auzit-o în ultima reclamă la CEC, cântată de “Celelalte cuvinte” în 1987, când io aveam 5 ani…

Da, clipuri…

Am schimbat tema la blog cu una un pic mai veselă. Poza din header e Clujul noaptea, făcută de mine acu’ doi ani, nu “ciordită” cum presupunea cineva 😛

***

De la Jay Leno am aflat că JibJab au mai scos un clip “electoral” muzical şi animat, în opinia mea unul dintre cele mai reuşite de până acum. Mi-a plăcut: “Citizens gather from both far and near / For a ritual we practice every four years / When we promise you anything you wanna hear / To win the crown we’re chasin’!” Click play, cu sunet. Referitor la campania din Statele Unite eu îl văd câştigător pe Obama. Nu îmi place de McCain ca apariţie, însă eu nu l-aş vota totuşi din alt motiv: are 72 de ani. Omul nu mai are mult timp de petrecut pe aici, deci de ce l-ar interesa viitorul? Nici măcar nu va apuca să “verifice” dacă direcţia pe care vrea să o impună se va dovedi cea bună. Nu-l va putea trage nimeni la răspundere. Poate îl apucă ceva şi porneşte un război. Nuclear.

Click aici pentru a vedea clipul.

***

DeviantArt (link-ul e spre galeria mea) şi-a tras faţă nouă, modernă şi “sleek”. Pe deasupra oferă nişte opţiuni care erau valabile până acum doar utilizatorilor abonaţi, cum ar fi previzualizarea ca thumbnail-uri a “operelor” noi ale artiştilor “urmăriţi”. Au şi un clip de prezentare simpatic pe care îl puteţi vedea mai jos. Rămân însă vechile metehne: multitudinea de utilizatori care postează poze de prost gust, vulgare sau pur şi simplu proaste. Există desigur mulţi useri talentaţi, cu milioane de accesări şi poze sau desene care îţi taie respiraţia, însă aceştia reprezintă un procent redus. De asemenea numărul celor care îţi vizitează galeria e scăzut dacă nu faci cel puţin două lucruri: ori postezi nuduri iar vizitatorii vin ca muştele, ori comentezi în draci la toată lumea şi la toate pozele, cu speranţa de a aduna ceva clickuri. Din păcate eu nu am nuduri şi nici nu prea simt nevoia să zic “Wow, great picture!” la pozele care îmi plac. În schimb colecţionez poze adăugându-le la “favourites” în cadrul site-ului. Teoretic şi asta ar trebui să aducă vizitatori, căci cei pe care îi “favorizez” văd asta şi uneori trimit un thanks sau îmi vizitează galeria. Dar şi aici e o problemă. De obicei adaug la favorite poze ale unor artişti care au mii de accesări pe zi, respectiv sute de comentarii şi care, bineînţeles, nu au cum să răspundă la toate. Un exemplu pentru cum sunt accesate şi apreciate pozele pe DeviantArt îl reprezintă cea mai proastă poză a mea, cu doi câini care se joacă, nefocusată şi mică, care are cele mai multe accesări şi utilizatori care au adăugat-o la favorite. Majoritatea au 10-12 ani, cont pe deviant, şi le plac câinii.

Scurte

* Mă uitam prin lista de Yahoo Messenger şi mi-am dat seama că jumate dintre persoanele de acolo îmi sunt străine. Nu am mai vorbit cu unii de câţiva ani. Doar datorită avatarelor mai ştiu cum arată, dacă s-au căsătorit, dacă au copii, BMW, vilă cu piscină. Am vreo câţiva de care nici nu îmi aduc aminte cine sunt si ce fac în lista mea. Micile poze pot spune totul sau nimic.

* Am pierdut emisiunea dar am văzut apoi pe YouTube cum se antrena Mircea Badea pentru meciul de box cu Doroftei. Acum, dacă urmăriţi clipul, o să vă daţi seama că de fapt nu e doar un promo la meciul de box ci modalitatea lui Badea de a arăta unui anumit public care-l “iubeşte” că nu-i doar un papagal mai evoluat ci o adevărată fiară, cum altfel decât… dezlănţuită. După cât de turbat lovea sacul de box chiar mă gândesc că, dacă-şi iese din fire în preajma ta, ar fi bine să ai la tine un pistol, aparat cu şocuri electrice, o bâtă mare… Priviţi-l AICI

* Am văzut la ştiri, am citit pe site-urile de ştiri româneşti aceeaşi chestie aiurea: “naveta” rusească Soyuz a avut probleme la aterizare. Toţi au preluat aceeaşi stupizenie tradusă greşit, fără o minimă informare: spacecraft nu înseamnă navetă. Space shuttle înseamnă navetă, iar Soyuz este orice, doar navetă nu. Este o capsulă, un vehicul spaţial dacă vreţi, care nu zboară ci cade şi nu are aripi sau alte elemente care să o facă să semene măcar cu o navetă. Aterizarea se face cu ajutorul unor paraşute care-i încetinesc căderea.

* Google Earth beneficiază de un update major prin care se aduc îmbunătăţiri la modalitatea de navigare (acum e mult mai spectaculoasă aş zice), s-a introdus simularea luminii soarelui în funcţie de oră şi s-au reparat o serie de bug-uri existente în versiunea precedentă.

* Culmea prostiei: pe site la Clujeanul au fost publicate nişte poze oribile de la un accident de maşină în care au murit 4 tineri din 6 câţi erau. Poze în care apăreau şi morţii. Nu asta e prostia, pentru că e bine din când în când să ţi se aducă aminte ce uşor este să-ţi f*ţi viaţa într-o secundă. Printre zecile de comentarii inutile care începeau cu “Dumnezeu să-i…” am găsit unul care m-a lăsat mască. Începea tot cu “D-zeu să-i…” şi se continua cu ceva de genul: “Mie îmi pare rău de ei, dar ştiţi că lui Dumnezeu nu-i place când lumea petrece în postul Paştelui”. Ăia se întorceau de la o petrecere. Vă daţi seama cât de deformat vede idioata aia (era femeie care a scris) toată problema din moment ce consideră acceptabil faptul că un zeu ar putea omorî cu sânge rece patru oameni pentru că au băut o bere în post ? E grav că mai există oameni aşa tâmpiţi în secolul ăsta. Singurul vinovat de accident este şoferul care mergea cu 150 prin oraş. Şi singurul care ar fi trebuit să plătească.

În pauza de masă…

…că altcândva nu mai am vreme

* Adobe a lansat o prostie (beta, dar tot prostie rămâne) denumită sugestiv Adobe Photoshop Express. Adică un Photoshop de buzunar, gratuit, ce rulează online în browser. Şi care e făcut în flash. Cu toate că arată frumos eu nu am reţinut decât că: este îngrozitor de lent, chiar şi pe un dual core, conexiune broadband bla bla. Are opţiuni puţine de editare a fotografiilor, majoritatea fiind de culoare, contrast etc fără multe variaţii. Restul, că primeşti 2 giga să-ţi depozitezi pozele sau nu ştiu ce alte facilităţi, nu mă interesează. Este hilar că s-au găsit imediat voci (plătite, probabil) care să spună că aplicaţia este o excelentă alternativă la Photoshop-ul clasic, la nivel de amator. Aiureli. Picasa de la Google este un program gratuit de zeci de ori mai bun şi mai rapid ce ţinteşte acelaşi target chiar dacă nu urmează trendul de a rula “onlain”. De ce să-ţi mănânci nervii cu o aplicaţie instabilă şi înceată cu tot felul de limitări? Doar pentru că poartă semnătura Adobe?

* Am găsit un joculeţ addictive :). Recordul meu este de 22.266 secunde. Contează să aveţi mouse de încredere. Beat me făcând click aici.

* O, câtă ipocrizie. A avut loc evenimentul Earth Hour ai cărui organizatori propuneau ca toată lumea (mă rog, cât mai mulţi de pe Terra) să stingă becu’ pentru o oră între 8 şi 9 pm (ora locală) pe data de 29 martie pentru a atrage atenţia asupra încălzirii globale şi a risipirii resurselor. Inutil să vă spun că pe mine mă cam doare în cot de resurse fiindcă mai ajung cât trăiesc eu, însă, vizitând Imedia.ro între 8 şi 9, aceasta fiind una dintre firmele româneşti ce au “sprijinit” campania, numai ce văd scris: între 20:00 şi 21:00 te rugăm să nu ne vizitezi site-urile. Boilor, dacă chiar voiaţi asta, opreaţi serverele timp de o oră şi transmiteaţi un mesaj ! La fel şi Google. Şi-a vopsit prima pagină în negru timp de o oră pentru a simula “stingerea”. Ce drăguuuţ. Un gest doar de ochii lumii cu efect nul.

* Yahoo! lansează Shine special pentru femei. Boring, dar cică deja face furori.

* Agenţia Spaţială Europeană a trimis un fel de TIR robotizat spre Staţia Spaţială Internaţională. Plin de bunătăţi culinare, apă, oxigen etc. Astronauţii îl vor folosi ca pe o cămară de alimente timp de câteva luni, îl vor umple apoi cu gunoaie şi îi vor da drumul să ardă în atmosferă deasupra Pacificului. Foarte clean în opinia mea 🙂

* Fac o excepţie pentru că nu prea e frumos să pun filmuleţe de pe You Tube, dar trebuie să vă arăt la ce fel de trailere pic eu de fraier. Mă rog, în sala de cinema, full HD, se vedea mai mişto totul. Aşadar, cum să rezişti unei Angeline atât de “bad”…

Sweet stuffsz

* Am vrut să pozez eclipsa de lună însă… la ora 4 am? Oricât aş fi de fascinat de spectacolul cosmic, la ora aia mi se pare indecent să stau treaz. Vă delectez însă cu o eclipsă parţială pe care am fotografiat-o în 07.09.2005, ora 22:11. Verificaţi dacă a fost eclipsă atunci 🙂


(click pentru mărire)

* La capitolul filme vă recomand Juno, o comedie/dramă având ca subiect o adolescentă de 16 ani care rămâne însărcinată. Ştiu, subiectul nu vă incită prea tare, dar Ellen Page merită Oscarul pentru care e nominalizată deoarece a intrat perfect în pielea personajului. Mi-a plăcut mult. Mai apare şi Jennifer Garner, care însă nu străluceşte. Filmul privit în ansamblu a fost OK. Dacă tot suntem la filme, mărturisesc că am început să mă uit la Prison Break şi m-aş tot uita dacă n-aş avea şi alte lucruri de făcut, gen muncă. De fapt la plural, fiindcă şi Laura s-a molipsit. Suntem la seria 2 acum şi “it keeps getting better”.

* Iar am dat peste o melodie pe care am ascultat-o apoi până mi s-a făcut rău 🙂 Am auzit-o pe Guerilla şi ulterior am făcut efortul de a afla şi cine o cântă. 16 ani. Atâta are Gabriella Cilmi care a înregistrat “Sweet about me” acum un an – deci când avea 15 ani – şi pe care o interpretează cu o voce curată şi ireală pentru vârsta ei. Click play şi acultaţi-o, veţi înţelege ce zic. Apoi ştiţi ce aveţi de făcut dacă vreţi mp3-ul. Să cumpăraţi albumul that is. Altă variantă aş fi eu, dar nu fiţi nesi, fata merită suportul 😛



Bla-uri

* Drumurile asfaltate din Cluj (că sunt şi “ne”) nu ar fi neapărat rele. Mai ales că s-a tot lucrat anul trecut prin oraş. Ce nu înţeleg este de ce au lăsat canalele neridicate la nivel. Şoferii clujeni cred că ştiu despre ce vorbesc. În tot oraşul ai parte de situaţii în care conduci liniştit şi dintr-o dată “zdraang!!!!” cu roata într-un canal al cărui capac este mai jos cu 10 cm decât drumul. Sigur că mi se rupe inima de mila maşinii şi de fiecare dată îl înjur şi blestem pe Boc, deşi nu cred că el are vreo vină, oripilând în acelaşi timp pasagerii din maşină, la rândul lor nevinovaţi. A, ziceţi să casc ochii şi să le ocolesc? Ar fi o idee, poate reuşesc să agăţ vreun autobuz, ceva. Şi că tot suntem la drumuri, tot în vederea clujenilor: oare ce prost de om s-o fi gândit ca din loc în loc pe Bulevardul Eroilor să pună dale în loc de asfalt ca să marcheze trecerile de pietoni, în condiţiile în care anul trecut au făcut o fundaţie de 1 m la drum şi l-au asfaltat în rest ca-n palmă. Am înţeles, din punct de vedere estetic ar fi fost o chestie, doar că acum e plin de cratere printre dalele alea nenorocite, distruse de traficul nebun ce se perindă pe acolo zilnic.

* Mă întreb cât câştigă lunar cu tot cu bacşiş băieţii de la spălătoria de maşini. Mă refer la “muncitori”. Eu le dau de fiecare dată 3 lei. Alţii am văzut că le dau 5. Înmulţiţi cu 10 maşini pe zi minim de la care primesc ceva , ori 20 de zile pe lună plus salariul lor cât o fi… Damn, nu cred că au de ce se plânge. La vară şi io m-as angaja acolo ca să stau sub duş toată ziua 🙂

* Am intrat şi eu pe porcăria aia de joc online, Conquiztador (mi se pare că sună porcos numele ăsta, în fine…), care s-a căţărat până pe primul loc în trafic.ro ca să văd ce-i de capul lui. Acum stau şi mă întreb: cât de generală trebuie să fie cultura mea ca să răspund în câteva secunde ce prefix telefonic are judeţul Tulcea. But who caaaares ce prefix are Tulcea? Aia a fost prima întrebare, după care m-am plictisit şi am închis.

* Ca să fiu corect trebuie să menţionez că net-ul de la Orange şi-a revenit de vreo trei zile. Merge, aleargă chiar, iar eu sunt happy şi am uitat tot ce-am pătimit. (Această însemnare va fi înlocuită de nişte cuvinte foarte urâte dacă minunea nu va dura cel puţin cât a durat “pana”, adică vreo 3 luni minimum)

* Deşi probabil l-aţi văzut deja, pun mai jos un clip ce-mi place tare mult, pe care eu doar acum l-am descoperit, via Sergiu. Sunt tare tare simpatici, şi-mi place să cred că o astfel de echipă poate exista oriunde.


Lip Dub – Flagpole Sitta by Harvey Danger from amandalynferri on Vimeo.

Weekend cu pisici

Pisicile doar la sfârşitul postării. În weekend am fost la Alba Iulia (adică acasă) unde printre grătare şi plimbări am avut timp să pierd vremea şi să mă pregătesc sufleteşte pentru o săptămână în care voi căra la greu gresie şi faianţă (nu, nu m-am angajat ca faianţar:P ci în interes propriu).

Până una alta, ce mi-a mai atras atenţia:

* Am văzut mini-concertul Madonnei din cadrul evenimentului Live Earth. Un show de senzaţie şi nu zic asta din respect pentru cei 48 de ani ai divei ci pentru că o astfel de prestaţie vezi destul de rar. Aici (TriluLilu) şi aici (Stage6, calitate mai bună) sunt linkuri video către o piesă din concert, La Isla Bonita, remixată şi cântată împreună cu doi invitaţi ”speciali” 🙂

* Am găsit http://www.wefeelfine.org/ care are o misiune şi anume:

Every few minutes, the system searches the world’s newly posted blog entries for occurrences of the phrases “I feel” and “I am feeling”. When it finds such a phrase, it records the full sentence, up to the period, and identifies the “feeling” expressed in that sentence (e.g. sad, happy, depressed, etc.). Because blogs are structured in largely standard ways, the age, gender, and geographical location of the author can often be extracted and saved along with the sentence, as can the local weather conditions at the time the sentence was written. All of this information is saved. The result is a database of several million human feelings, increasing by 15,000 – 20,000 new feelings per day.

Rezultatele sunt afişate grafic foarte interesant sub forma unui nor de particule colorate ce se mişcă în toate direcţiile, fiecare particulă reprezentând un sentiment distinct, accesibil cu un click de mouse. Culoarea fiecărei particule corespunde cu ”tonul” sentimentului pe care îl conţine. Mărimea unei particule reflectă lungimea frazei din interior iar forma ei tipul de content : text sau poză combinată cu text. Bineînţeles că în afară de reprezentarea grafică există posibilitatea de a căuta “sentimente” după criterii variate sau de a le sorta după gust. Sunt disponibile şi statistici generate pe baza datelor colectate până acum. Mie mi s-a părut destul de interesantă ideea, o puteţi încerca aici (site-ul foloseşte un applet Java, aşteptaţi că se încarcă un pic mai greu).

* Conform unui om de ştiinţă australian care în 2002 şi-a susţinut lucrarea de doctorat pe această temă, motoarele de căutare de peste câţiva ani vor putea să găsească o melodie pe Internet chiar dacă cel care iniţiază căutarea nu ştie numele acesteia. Este de ajuns să o fredoneze în microfon şi va fi trimis în scurt timp spre site-ul de unde va putea să o descarce (legal şi contra-cost, bineînţeles). Sigur că viteza afişării unor rezultate corecte depinde de calitatea vocii celui care cântă, iar unii oameni vor fi nevoiţi să cânte mai mult timp până motorul de căutare va descifra ceva. Şi cunoaşterea versurilor contribuie la viteza afişării rezultatului corect.

* În final, o poză cu noua fântână arteziană “mişcătoare” din Alba Iulia inaugurată cu mare fast de curând (noaptea e luminată foarte frumos, voi reveni cu imagini) şi câteva poze cu pisicile de acasă care tot weekend-ul au făcut doar ce se vede mai jos. Lenevit that is.

IMG_1975.jpg

Image079.jpg

Image082.jpg
Image074.jpg

IMG_1936.jpg
Image083.jpg

Câteva idei la cald

* În faţa uşii apartamentului unde locuim (din fericire nu pentru multă vreme de acu încolo) este garsoniera unor bătrâni. Clasic. Considerând probabil că statul cu rândul la vizor ca pensionarii din reclama de la Allianz-Ţiriac este o practică demodată… au găsit o nouă şi mult mai “nevinovată” soluţie de spionaj. Şi-au instalat o canapea pe holul blocului, lângă uşa lor, adică în faţa uşii noastre. La orice oră ies eu sau Laura găsim pe cineva pe canapea. Ori ea, ori el, ori amândoi iar de ceva timp chiar şi alţi vecini veniţi la şezătoare. Motivul invocat: în apartament e prea cald, şi se răcoresc pe hol. Dacă, în cazuri rare, nu e nimeni pe canapea, uşa apartamentului stă deschisă, deci activitatea noastră este oricum “înregistrată”. Nu mai zic că de fiecare dată când trec pe acolo mă simt obligat să mai zic ceva în afară de salut, iar Laura e victima perfectă (fiind din câte se pare preferata lor): pierde câte 5 minute minim socializând în faţa uşii de fiecare dată când vine sau pleacă.

* Ieri am condus dus-întors 240 de km ca să fac o baie într-un lac, la invitaţia unor prieteni care erau deja acolo şi care au aproximat distanţa la jumătate. Lacul se numeşte Leşul Ursului, iar ca să ajung acolo a trebuit să merg înspre Oradea peste 100 km şi apoi să o iau pe un drum de ţară de vreo 15 km. Când spun drum de ţară exagerez, bineînţeles, fiindcă ăla nici măcar cărare nu se poate numi. În timp ce am parcurs 15 km cu viteza întâia (pe bune) şi am consumat cred că 100 de l de benzină am avut vreme să îmi reamintesc de România cea de altă dată şi să-mi fie ruşine că suntem stat european. Nici în savana din Africa, după o ploaie + o turmă de elefanţi şi rinoceri un drum nu ar fi arătat aşa de rău. Când am ajuns la destinaţie, surpriză: deşi credeam că vom fi doar noi şi lacul m-am înşelat complet. Sute de maşini şi corturi, grătare, bărci, oameni la plajă. Majoritatea bihoreni. Trag concluzia că lacul ăsta este unica atracţie turistică/de weekend din judeţul lor, altfel nu-mi explic de ce ar înfrunta cineva atâta chin ca să facă o baie.

* La întoarcere Laura a filmat clipul de mai jos, în timp ce treceam printr-un sat care părea a fi un lung magazin de la un capăt la celălalt. Sunt curios cât de profitabilă e afacerea pe cap de locuitor.