Category Archives: Clipuri

Mai buni

Faptele bune pe care le facem sunt de obicei cele care necesită efort minim și nu ne afectează confortul. Ba uneori mai așteptăm și răsplată pentru ele. „Dar vai te rog, nu-i necesar! -Insist! -Bine, dacă insiști…prefer demidulce”. Puțini sunt cei aruncați în mijlocul unor situații disperate, care să le testeze „pe bune” altruismul.

În timp ce filmam la „Trei Frați Pătați”, mi-am dat seama că n-aș putea să fac munca acelor oameni. Nu fiindcă sunt prea milos, ci pentru că sacrificiile sunt prea multe iar motivele de bucurie prea puține. Acolo se duce o luptă care nu dă semne că se va termina prea curând şi care îi expune permanent pe cei implicați la suferință, boală, moarte. Dar așa gândesc eu. Oamenii aceia sunt mai buni ca mine.

Elements Cocktail Bar

Am realizat un mic clip de prezentare pentru Elements, un cocktail bar recent deschis în Piața Muzeului și pe care vi-l recomand. Faptul că am încercat toate cocktailurile ce apar în clip și încă vreo câteva pe deasupra (și mi-au plăcut) ar trebui să dea o oarecare greutate recomandării mele, nu? 🙂

E fake bă! Nu da play!

Aplicația se numește Action Movie, rulează pe iOS, și se pot face chestii de genul ăsta cu ea:

Reacția la clipul de mai sus, postat pe Twitter, a fost colorată. Dacă unii au crezut că faza-i reală (și nu pot fi învinovățiți, nu toată lumea știe de ce-s în stare telefoanele din ziua de azi) alții s-au amuzat și mi-au făcut jocul, prefăcându-se uimiți. Mai există însă un gen de feedback primit de la niște oameni care-mi displac tare. Ăia care văd clipul, își dau seama (fiind desigur niște genii) că nu-i pe bune și se consideră cumva țepuiți, considerându-se datori să dea alarma de parcă aș fi încercat să le vând genți Louis Vuitton la un leu: „E țeapă, fake, fake, cum nu vă dați seama că e FAKE!!!??”. Sau paranoicii: „Ne credeți tâmpiți? Care-i de fapt ADEVĂRATUL SCOP AL CLIPULUI??”. Aăăă, că eram în parcare la mall și m-am jucat cu o aplicație gratuită pentru telefon? Sau cine știe, poate-i reclamă la zăpadă? 😛 Dacă aș fi avut intenția să fac clipul cât mai credibil, alegeam un alt loc de filmare, gen baza unui parking suprateran din oraș, de unde la o adică poate să-ți pice o mașină în cap. Plus că aș fi pus pe cineva să urle îngrozit la momentul oportun. Auzi că „adevăratul scop al clipului”…

Pe repede înainte

Un timelapse făcut cu telefonul pe ruta Cluj – Baia Mare. Am setat aplicația să captureze câte o imagine la 5 secunde timp de 3 ore, gândindu-mă că e suficient pentru a surprinde călătoria cap coadă. Numai că din pricina unui cuplu tăntălău care era în fața mea la OMV și ai cărui membri nu se puteau decide dacă să fie sandwich cu șnițel sau cu șuncă, plus o ninsoare turbată înainte de Dej, clipul se oprește cam cu 30 de secunde înainte de a ajunge la destinație. Merge și așa, că doar nu l-oi arunca. Vedeți-l fullscreen rogu-vă. Piesa este Travka – Iubire.

Muzică și un filmuleț cu gheață care se topește invers

Eu dacă n-am muzică în mașină intru în depresie. Ca urmare am. Și-mi fac periodic cd-uri audio (da, din alea cu 18-19 piese maxim, că am cd player din alt secol). Nu știu cum sunteți voi, dar io nu pot să nu cânt dacă aud ceva piesă faină. Și asta e o problemă, fiindcă de obicei îmi fac cd-uri cu piese faine, cel puțin atunci când nu trebuie să pun pe un cd jumate piese care-mi plac mie / jumate piese care-i plac ei, ca să fie bine… La drum lung poți răcni cât vrei că nu te vede nici dracu, dar în oraș se schimbă datele problemei. Dacă ești gagică și te bâțâi fredonând la semafor, e mișto. Ești drăguță, simpatică, nebunatică, sexy etc. Dacă ești bărbat… “ce naiba face ăla, cântă?”, “haha, uite un ghei”. Și atunci ce faci? Faci ca mine: te sprijini cu cotul de portieră, duci mâna la gură ca și când ești incredibil de plictisit că nu se face odată verde și cânți:

***

Și un timelapse cu gheață “filmat” pe masa din bucătărie:

Păianjenii sunt actori proşti

În primul rând, până acum doi-trei ani credeam că se zice paianjen în loc de păianjen. În al doilea rând, dacă suferiţi de arahnofobie, ar cam fi timpul să ieșiți de pe site. Dacă nu, fullscreen pentru detalii horror maxime 🙂

Povestea

Alba Iulia, în grădină, prima zi. Pânza arahnidei strălucea în soare, ancorată de peretele garajului și o tufă de flori. Deși eram lovit grav de o lene așa ca de sâmbătă după amiaza, am făcut totuși efortul de a-i da în cap unei muște, după care am luat-o de o aripă și am aruncat-o în mijlocul capcanei păienjenești. În secunda doi, o namilă de păianjen cu cruce a sărit de sub o frunză și a făcut o chestie din aia ce vezi numai în filmele proaste cu extratereștri și la teleenciclopedia: și-a înfășurat prada (obținută prin amabilitatea mea) într-un cocon. Pfoaai, ce spectaculos! Veniiiți să vedeți ceva tare! Căutat muscă nouă, amețit, aruncat în pânză. Păianjenul, probabil mirat de norocul subit, repetă figura de dinainte. Publicul, reacții previzibile: “Ce scârbos, nu mă pot uita!” “Of mă Radu ce sadic eşti”. Bine, duceți-vă. Musca numărul trei. Păianjenul, fără grabă de data asta, o rezolvă. Abia acum mi s-o aprins beculețul. Fugit în casă, luat trepied, aparat foto, montat, pus obiectivul de 50 de mm, căutat muscă, desigur au dispărut toate muștele, nu-i nimic, uite o albină, îmi pare rău -mi-s simpatice albinele-, dar arta cere sacrificii, zbang cu o revistă în cap la albină, luat albina de-o aripă, aruncat în pânză, dat drumul la cameră… și nimic. Las că o vede el. Trec zece minute, eu deja simțeam că iau foc, aparatul foto, în plin soare, mirosea a ceva topit, păianjenul parcă adormise. Ceea ce probabil chiar făcuse. Sătul cu cele trei ofrande de dinainte, cred că putea să i se prindă un vultur în plasă și nu i-ar fi păsat. Da? No stai că am eu ac de cojocul tău. Am luat un băț și i-am luat din pânză toate muștele una câte una. Ne vedem mâine, fraiere! Vine mâine. Platoul de filmare amenajat, o viespe, o muscă și o albină așteptau în comă să intre în scenă, deci să purcedem așadar. Și ce să vedeți, nu lansez eu bine albina în pânză că, până să apuc să apăs record, înfometatul se și năpustise asupra ei. Înjurături, nu-i nimic, lasă că dacă ieri a făcut show cu trei invitați, și azi o să facă la fel. Ghiciți ce! Exact, după ce a coconizat bine albina, ingratul a înțepenit. Degeaba i-am aruncat muște, viespi, albine, ba chiar și un alt păianjen. Am fost extrem de tentat să înregistrez o tortură de păianjen, cu seringi, cleşti şi alte chestii simpatice cu care mă îndeletniceam în copilăria-mi, dar apoi mi-am dat seama că termenii şi condiţiile YouTube-ului zic că nu e voie. Rezultatul îl vedeţi mai sus, dar vă spun: dacă aş fi beneficiat de minima colaborare cinematografică a animalului, National Geographic scria pe tricoul meu când mă plimbam prin jungla amazoniană…