Category Archives: Clipuri

Mai buni

Faptele bune pe care le facem sunt de obicei cele care necesită efort minim și nu ne afectează confortul. Ba uneori mai așteptăm și răsplată pentru ele. „Dar vai te rog, nu-i necesar! -Insist! -Bine, dacă insiști…prefer demidulce”. Puțini sunt cei aruncați în mijlocul unor situații disperate, care să le testeze „pe bune” altruismul.

În timp ce filmam la „Trei Frați Pătați”, mi-am dat seama că n-aș putea să fac munca acelor oameni. Nu fiindcă sunt prea milos, ci pentru că sacrificiile sunt prea multe iar motivele de bucurie prea puține. Acolo se duce o luptă care nu dă semne că se va termina prea curând şi care îi expune permanent pe cei implicați la suferință, boală, moarte. Dar așa gândesc eu. Oamenii aceia sunt mai buni ca mine.

Elements Cocktail Bar

Am realizat un mic clip de prezentare pentru Elements, un cocktail bar recent deschis în Piața Muzeului și pe care vi-l recomand. Faptul că am încercat toate cocktailurile ce apar în clip și încă vreo câteva pe deasupra (și mi-au plăcut) ar trebui să dea o oarecare greutate recomandării mele, nu? 🙂

E fake bă! Nu da play!

Aplicația se numește Action Movie, rulează pe iOS, și se pot face chestii de genul ăsta cu ea:

Reacția la clipul de mai sus, postat pe Twitter, a fost colorată. Dacă unii au crezut că faza-i reală (și nu pot fi învinovățiți, nu toată lumea știe de ce-s în stare telefoanele din ziua de azi) alții s-au amuzat și mi-au făcut jocul, prefăcându-se uimiți. Mai există însă un gen de feedback primit de la niște oameni care-mi displac tare. Ăia care văd clipul, își dau seama (fiind desigur niște genii) că nu-i pe bune și se consideră cumva țepuiți, considerându-se datori să dea alarma de parcă aș fi încercat să le vând genți Louis Vuitton la un leu: „E țeapă, fake, fake, cum nu vă dați seama că e FAKE!!!??”. Sau paranoicii: „Ne credeți tâmpiți? Care-i de fapt ADEVĂRATUL SCOP AL CLIPULUI??”. Aăăă, că eram în parcare la mall și m-am jucat cu o aplicație gratuită pentru telefon? Sau cine știe, poate-i reclamă la zăpadă? 😛 Dacă aș fi avut intenția să fac clipul cât mai credibil, alegeam un alt loc de filmare, gen baza unui parking suprateran din oraș, de unde la o adică poate să-ți pice o mașină în cap. Plus că aș fi pus pe cineva să urle îngrozit la momentul oportun. Auzi că „adevăratul scop al clipului”…

Pe repede înainte

Un timelapse făcut cu telefonul pe ruta Cluj – Baia Mare. Am setat aplicația să captureze câte o imagine la 5 secunde timp de 3 ore, gândindu-mă că e suficient pentru a surprinde călătoria cap coadă. Numai că din pricina unui cuplu tăntălău care era în fața mea la OMV și ai cărui membri nu se puteau decide dacă să fie sandwich cu șnițel sau cu șuncă, plus o ninsoare turbată înainte de Dej, clipul se oprește cam cu 30 de secunde înainte de a ajunge la destinație. Merge și așa, că doar nu l-oi arunca. Vedeți-l fullscreen rogu-vă. Piesa este Travka – Iubire.

Muzică și un filmuleț cu gheață care se topește invers

Eu dacă n-am muzică în mașină intru în depresie. Ca urmare am. Și-mi fac periodic cd-uri audio (da, din alea cu 18-19 piese maxim, că am cd player din alt secol). Nu știu cum sunteți voi, dar io nu pot să nu cânt dacă aud ceva piesă faină. Și asta e o problemă, fiindcă de obicei îmi fac cd-uri cu piese faine, cel puțin atunci când nu trebuie să pun pe un cd jumate piese care-mi plac mie / jumate piese care-i plac ei, ca să fie bine… La drum lung poți răcni cât vrei că nu te vede nici dracu, dar în oraș se schimbă datele problemei. Dacă ești gagică și te bâțâi fredonând la semafor, e mișto. Ești drăguță, simpatică, nebunatică, sexy etc. Dacă ești bărbat… “ce naiba face ăla, cântă?”, “haha, uite un ghei”. Și atunci ce faci? Faci ca mine: te sprijini cu cotul de portieră, duci mâna la gură ca și când ești incredibil de plictisit că nu se face odată verde și cânți:

***

Și un timelapse cu gheață “filmat” pe masa din bucătărie:

Păianjenii sunt actori proşti

În primul rând, până acum doi-trei ani credeam că se zice paianjen în loc de păianjen. În al doilea rând, dacă suferiţi de arahnofobie, ar cam fi timpul să ieșiți de pe site. Dacă nu, fullscreen pentru detalii horror maxime 🙂

Povestea

Alba Iulia, în grădină, prima zi. Pânza arahnidei strălucea în soare, ancorată de peretele garajului și o tufă de flori. Deși eram lovit grav de o lene așa ca de sâmbătă după amiaza, am făcut totuși efortul de a-i da în cap unei muște, după care am luat-o de o aripă și am aruncat-o în mijlocul capcanei păienjenești. În secunda doi, o namilă de păianjen cu cruce a sărit de sub o frunză și a făcut o chestie din aia ce vezi numai în filmele proaste cu extratereștri și la teleenciclopedia: și-a înfășurat prada (obținută prin amabilitatea mea) într-un cocon. Pfoaai, ce spectaculos! Veniiiți să vedeți ceva tare! Căutat muscă nouă, amețit, aruncat în pânză. Păianjenul, probabil mirat de norocul subit, repetă figura de dinainte. Publicul, reacții previzibile: “Ce scârbos, nu mă pot uita!” “Of mă Radu ce sadic eşti”. Bine, duceți-vă. Musca numărul trei. Păianjenul, fără grabă de data asta, o rezolvă. Abia acum mi s-o aprins beculețul. Fugit în casă, luat trepied, aparat foto, montat, pus obiectivul de 50 de mm, căutat muscă, desigur au dispărut toate muștele, nu-i nimic, uite o albină, îmi pare rău -mi-s simpatice albinele-, dar arta cere sacrificii, zbang cu o revistă în cap la albină, luat albina de-o aripă, aruncat în pânză, dat drumul la cameră… și nimic. Las că o vede el. Trec zece minute, eu deja simțeam că iau foc, aparatul foto, în plin soare, mirosea a ceva topit, păianjenul parcă adormise. Ceea ce probabil chiar făcuse. Sătul cu cele trei ofrande de dinainte, cred că putea să i se prindă un vultur în plasă și nu i-ar fi păsat. Da? No stai că am eu ac de cojocul tău. Am luat un băț și i-am luat din pânză toate muștele una câte una. Ne vedem mâine, fraiere! Vine mâine. Platoul de filmare amenajat, o viespe, o muscă și o albină așteptau în comă să intre în scenă, deci să purcedem așadar. Și ce să vedeți, nu lansez eu bine albina în pânză că, până să apuc să apăs record, înfometatul se și năpustise asupra ei. Înjurături, nu-i nimic, lasă că dacă ieri a făcut show cu trei invitați, și azi o să facă la fel. Ghiciți ce! Exact, după ce a coconizat bine albina, ingratul a înțepenit. Degeaba i-am aruncat muște, viespi, albine, ba chiar și un alt păianjen. Am fost extrem de tentat să înregistrez o tortură de păianjen, cu seringi, cleşti şi alte chestii simpatice cu care mă îndeletniceam în copilăria-mi, dar apoi mi-am dat seama că termenii şi condiţiile YouTube-ului zic că nu e voie. Rezultatul îl vedeţi mai sus, dar vă spun: dacă aş fi beneficiat de minima colaborare cinematografică a animalului, National Geographic scria pe tricoul meu când mă plimbam prin jungla amazoniană…

Muzică și ceva ce mi-a plăcut

Răspund la o leapșă muzicală  pe care am primit-o acum 1800 de ani pe Twitter, de la @vivianaball. Preferințele mele muzicale gravitează în zona comercială, deci nimic surprinzător în răspunsuri, vă spun de pe acum.

1. Numeste o formatie sau un cantaret care nu-ti vine sa crezi ca ti-a placut cand erai mai tanar.

Heheh, îs prea mulți, mi-e ruşine. Oricum, e și Britney Spears printre ei:P Şi DJ Coco.

2. Numeste o formatie sau un cantaret pe care o / il urai in tinerete si pe care acum o / il adori.

Nu-mi plăcea Simply Red. Acum îl văd pe Mick Hucknall ca pe un geniu ce este.

3. Numeste o formatie sau un cantaret care a trecut testul timpului, care iti place de la inceput si pana acum.

Fleetwood Mac.

4. Numeste un cantec caruia nu-i poti rezista si te apuca bataiala sau datul din picioare.

Graffiti6 – Stone In My Heart

5. Numeste un album de pe care iti place sa asculti fiecare melodie.

Brothers In Arms de la Dire Straits

6. Numeste o formatie sau un cantaret de care esti atat de satul/a incat iti doresti sa nu mai auzi in veci de ea/el.

Boul de Pitbull.

7. Numeste o formatie sau un cantaret pe care partenerul tau sau prietenii o/il adora si tu nu-l poti suferi.

U2. Îmi place o singură melodie de-a lor, şi aia veche.

8. Coverul tau preferat.

L-am auzit vizionând un episod din House MD. Peter Gabriel – My Body Is a Cage.

Cover după Arcade Fire:

9. Cantecul sau formatia preferata in secunda asta.

***

În altă ordine de idei, Andrei face la el pe blog un concurs pentru bloggeri, la care aş fi participat şi eu bucuros dacă părinţii mei nu erau din Alba Iulia. Astfel, se oferă un premiu ce constă în cazare, masă şi decontarea transportului până la Alba Iulia pentru două persoane în weekendul 16-18 septembrie, în scopul vizitării magnificei (fără urmă de ironie) Cetăţi, de care noi albaiulienii am devenit tare mândri odată cu investiţiile masive ce s-au făcut pentru amenajarea acesteia. Am scris anul trecut despre Cetatea Alba Carolina şi vă pot spune că anul acesta este şi mai frumoasă. Ar fi bine dacă s-ar găsi sponsori pentru ca astfel de concursuri să fie făcute lunar. Astfel, prin articolele ce vor apărea, online-ul ar înţelege mai bine faptul că la Alba Iulia chiar s-au întâmplat lucruri minunate pentru o ţară mai puţin minunată, şi se va promova acest obiectiv turistic drept unul de primă mână.

„Un vis”

„Un vis” este un montaj din imagini pe care le-am filmat fără vreun scop anume în ultimii doi ani. Așa cred că ar arăta un vis de-al meu. Zic cred, fiindcă nu-mi amintesc aproape niciodată ce visez. Sper să vă placă.

later edit: am mai umblat un pic la el si apoi reincarcat pe youtube

Oare ce mai fac?

Am decis să renunț la abonamentul tv. Mâine voi lua antena și decodorul și le voi returna. Asta fiindcă mi-am dat seama că nu mă mai uit la aproape nimic. Când sosesc acasă mai pornesc uneori VH1 ca să am muzică până îmi fac ceva de mâncare. Dar asta se poate rezolva cu un radio online. Acum ceva vreme mă mai uitam la Badea sau la vreo emisiune în genul How It’s Made pe Discovery sau pe National Geographic dar emisiuinile astea și multe altele care încă nici nu se difuzează la noi se găsesc la pachet pe torente. Badea se poate urmări live online. Filmele de pe HBO sunt expirate 99,9%. Emisiuni cu talente și dănțuitori pentru mine nu servesc. Să n-aud de știri, fiindcă din moment ce principalele jurnale ale zilei de pe toate posturile încep cu ceva despre Irinel și Monica, e ca și când aș citi Click și Libertatea combinat.  Deci de ce dau 35 de lei lunar aiurea? Gata.

***

Am avut o dispută în redacție. Aprinsă tare. Eu contra tuturor. Mai puțin a șefului, care din fericire nu era acolo în acel moment. Dar să vedem de la ce-o pornit. Colegii mei au descoperit un joc. În loc să-l descriu mai bine vi-l arăt și discutăm după. În centru este Emil iar în jur floarea feminină a redacției:

Bun. Simpaticii mei colegi (serios, îs niște oameni mișto, fiecare cu o personalitate aparte, chestii de-astea) sunt absolut convinși că la mijloc este ceva inexplicabil. “La mijlocul a ce?”, vă veți întreba unii dintre voi, ca și mine de altfel. Păi cică dacă la prima încercare “obiectul” nu poate fi ridicat, după ritualul cu pusul mâinilor deasupra capului și statul cu ele așa un x număr de secunde, se pare că persoana din mijloc slăbește brusc 50 de kile și poate fi ridicată cu câte două degete de persoană. Sau ridicătorii capătă un surplus de energie de undeva nu știm de unde și devin niște pui de Hulk pentru câteva secunde. Sau, umila mea variantă, e vorba doar de sincronizare și de distribuirea în mod egal a greutății, împreună cu o doză trainică de autosugestie. Adică este evident că Emil putea fi ridicat și din prima încercare, dacă ale mele colege ar fi zis de la început un,doi,trei și!, sforțându-se DEODATĂ să îndeplinească sarcina, așa cum se vede în clip că au făcut a doua oară. De ce să căutăm explicații supranaturale acolo unde se pot găsi cu ușurință unele logice, care se bazează pe niște principii fizice de pe vremea lui Newton și nu pe “energii” care nu știe nimeni ce sunt? Pfuuuu, cu asta mi-am aprins paie în cap. Cum nu pot eu să accept că există lucruri pe care nu le pot înțelege? Că sunt Gică contra. Că eu caut explicații raționale din teama de a accepta că poate exista CEVA inexplicabil 🙂 Că sunt, wait for it… încuiat. No, cu asta mi-o închis gura. Are logică, așa-i? Dacă aș fi ales să cred pur și simplu că există “energii”, în urma unui “experiment” discutabil din toate punctele de vedere, fără a încerca să-mi explic nimic, aș fi fost probabil… descuiat, nu? Adevărul e că un pic de mister e mișto în orice domendiu, aici sunt de acord. Hm, parcă așa apar religiile. Mâine poimâine, după ce clipul de mai sus va face senzație pe YouTube:D, va apărea o sectă ai cărei membri se vor închina “energiei inexplicabile a mâinilor puse deasupra capului într-o ordine precisă și deloc întâmplătoare” 🙂

***

Printre diverse porcării, mai fac şi chestii publicabile. Gen:

sau

sau

Trenul în Costinești

O să scriu despre cum a fost la mare într-un post viitor, pictures included, până atunci priviți însă cum vine trenul la Costinești. Mi s-a părut fascinant cum strada se transformă instant în peron așa că am filmat cap-coadă toată tărășenia. Ignorați țăranul care se scarpină în cur la începutul clipului și fiți atenți la prostul care, pe final, vrea să-și arunce prietenul sub roțile trenului…

Barcelona

Am terminat de pus cap la cap ce-am filmat în excursia la Barcelona, sarcină mai grea decât v-ați aștepta ținând cont că au fost peste 200 de clipuri, jumătate filmate prost (nu eram obișnuit cu aparatul :P), jumătate relativ acceptabile. Pe lângă asta am realizat că am un calculator de toată jena care aproape își dă duhul când vreau să editez HD-uri. Fiindcă mi-ar fi luat juma de viață să adaug și explicații text la fiecare scenă, am lăsat-o baltă și m-am mulțumit cu înșiruirea lor :). Rezultatul a ieșit destul de lung, dar, dacă vreți să vizitați Barcelona, poate v-ar interesa ce e de văzut. Pozele & filmele le-am realizat cu un Canon EOS 550D al cărui mândru posesor sunt de săptămâna trecută.

Click play pe clipul de mai jos sau, dacă vreți să vedeți varianta High Definition, click aici.

Pierdut card cu pozele de Paști

În momentul ăsta cam 90% din știrile IT de pe net sunt despre iPad. Și niciunde nu se spune nimic nou. Singurele articole despre “minune” pe care le-am citit complet după ce a început vânzarea sa au fost cele în care era disecată și analizată șurub cu șurub. În rest aceeași melodie: iPad este bun, dar putea fi și mai bun, nu suportă Flash, ce răi sunt ăia de la Apple dar lasă că avem HTML5, are o rezoluție cam mică, dar acceptabilă totuși, cam dificil de tastat pe tastatura virtuală, dar te poți obișnui, cam greu de ținut doar într-o mână, dar îl poți ține pe genunchi, nu are multitasking, dar poate că nu este chiar așa de necesar și multe alte astfel de autoamăgiri. iPad nu satisface și gata, ce tot atâta blabla!

***

Și am făcut poze de Paști cu grătare, frigărui, câini, munți înzăpeziți, cu nevasta, cumnata și cu Sibiul și mi-am pierdut cardul cu toate pozele și nu le mai pot posta aici sau altundeva. Găsitorule, care sigur le găsești, trimite-mi pozele pe mail și poți păstra cardul sănătos. N-am idee cum ai putea da de mine. Nu-s vedetă.

(aici ar fi intrat poze dar cum n-am ce băga, pun un clip de pe YouTube cu funcția Content-Aware Fill ce va fi inclusă în Photoshop CS5, o chestie un pic cam îngrijorător de deșteaptă)

***

Sunteți pricepuți în torente? Dacă nu, maică-mea are în bibliotecă trei volume ce tratează subiectul…

Arsenal Park Movie

No bun, am terminat de asamblat un filmuleț zic eu foarte grăitor ce prezintă atracțiile Arsenal Park și cu ce ne-am ocupat timpul pe acolo. Enjoy!

***

Alte imagini filmate găsiți: aici (Sebastian), aici (Denisa) și aici (Andrei)