Category Archives: De evitat

Post de recuperare

Mi-am făcut cont pe Twitter. De fapt îl aveam de ceva vreme dar n-am scris nimic. Abia după ce am făcut un cont la shopstory.ro și am încept să postez mi-a picat în sfârșit și mie fisa că e sistemul ideal pentru a anunța lumea de diverse chestii și, dacă ești urmărit de cine trebuie, anunțul se răspândește cu o viteză fantastică. De exemplu dacă ești urmărit de Ashton Kutcher, el are potențialul de a anunța într-o clipă pe toți cei 1 milion de urmăritori ai săi cum că s-a lansat shopstory.ro 🙂 Aici contul Twitter shopstory, iar aici contul meu.

***

Am prins gustul filmelor proiectate în 3D. Primul l-am văzut vara trecută la Disneyland Paris (de fapt era aşa numitul “Cinema 4D”:  pe lângă efectele tridimensionale pe care le vedeai cu ochelarii speciali, se mişca şi sala cu tine, simţeai vântul, te stropeau cu apă la scenele unde era apă… da o ţinut numa vreo 10 minute tot filmul). Al doilea film 3D, de data asta lungmetraj, l-am văzut de curând la Cinema Odeon din Polus Center. O prostioară cu Brendan Fraser, Călătorie în centrul Pământului, la care în mod normal nu m-aş fi uitat mai mult de 10 minute. În 3d a arătat însă spectaculos, vezi actorii de parcă ar fi în fața ta, iar ”trucurile” cu diverse chestii care ”ies” din ecran și sar înspre tine sunt simpatice. Când am auzit că a venit Monsters vs Aliens 3D n-am mai stat pe gânduri, a must see. Mare greşeală. Abia după ce am luat biletele am văzut scris pe o hârtie mică lipită lângă casa de bilete: „Filmul Monsters… este dublat în limba română”. Blestemeee!! Niciunde altundeva nu era menţionat asta, pe afișe, pe internet… Şi apropo, de ce mama naibii cinema Odeon nu are un rahat de site cum are Cinema City de exemplu și tre să caut programu pe tot felul de alte site-uri obscure unde nu ai nici o garanție că e cel corect? Deci am dat 21 de lei (suprapreţ că e 3d…) că să aud nişte români rataţi cum behăie fals în locul unor actori cunoscuţi care, culmea, erau trecuţi pe afiş. Ce mama naibii mă interesa că „joacă” Reese Whiterspoon sau Hugh Laurie dacă eu nu le auzeam vocile? Că de văzut nu putea fi vorba fiind desene animate!!! Şi, deşi am avut toată bunăvoinţa, a fost exact cum m-am aşteptat: vocile erau parcă din alt film, în genul celor de la Cartoon Network, formulările ridicole și stângace = o experienţă ratată şi plină de nervi. În afară de copiii care nu ştiu citi, nu ştiu ce om întreg la cap ar prefera să urmărească un film dublat când tocmai vocile unor actori cunoscuți sunt considerate un atu important într-un film de animație.

***

Săptămâna trecută am fost la Satu Mare să ducem o prietenă. Jur că parcă ne-am întors 20 de ani în trecut. În viaţa vieţii mele n-am întâlnit un oraş mai neîngrijit şi plin de gropi ca Satu Mare. Până acolo drumul e superb. Cum intri în oraş, ZBAANG! îți rupi mașina. Trotuarele cred că n-au fost făcute de pe vremea lu Ceauşescu. Nu pot ca să pricep cine şi de ce l-a ales pe primar, care dracu o fi. Dar ce m-a dat pe spate a fost altceva. Nu tu drumuri, nu tu trotuare, nu nimic, în schimb aveau parcometre alimentate de panouri solare :))) Am crezut că nu văd bine. Da, deci asta a fost prioritatea numărul unu în oraş, să pună baterii solare la parcometre. Normal, cu ceva fonduri europene din care au putut ciordi ceva, scârbele. Când am ajuns în Cluj ziceai că suntem la Viena.

Ei au drumurile așa…

Da-n schimb au panouri solare la parcometre…

***

Ziarul „Adevărul de seară” are un buget serios pentru promovare. Oriunde mă uit dau numa de cutiile cu ziarul oferit gratuit. La ieşirea din supermarketuri, în parcarea mall-ului, la intrare în restaurantul Pizza Hut (!), pe stradă pe pereţii clădirilor, peste tot. Cutiile, vopsite portocaliu fosforescent, atrag privirea foarte rapid. Am luat și eu o dată ziaru, nu că mi-ar fi trebuit, da era la îndemână, și l-am uitat apoi în mașină necitit. Cu toate eforturile, presa scrisă își trăiește ultimele momente. Vor mai supraviețui o vreme tabloidele, probabil până când accesul la Internet va avea o răspândire suficientă iar publicul mai “atehnic” va ajunge la un minimum de educație informatică, apoi și aceștia vor învăța să dea search pe Google după sexy brăilence și alte jivine.

Culmea utilului: după ce s-a golit de ziare (utile și ele la împachetat, la făcut focul pentru grătar…), cutia prestează în interesul municipalității servind drept coș de gunoi.

***

S-a îndurat Yahoo! de români şi a dat drumu la Yahoo Messenger pentru iPhone şi în Apple Store-ul românesc. Aplicaţia foarte faină, n-am ce comenta, se comportă ca cea desktop, ba chiar e mai frumos colorată, o singură chestie mă intrigă însă. În lista de messenger de pe iPhone îmi apar contacte pe care le-am şters de câţiva ani buni. Iar acum sunt acolo. Freaky. De aici deduc că Yahoo de fapt nu şterge definitiv nici un contact din lista ta atunci când îl ştergi tu. Pot ca să mă întreb de ce?

***

N-am nimic cu cei de la CityNews, dar totuşi, mi se pare cam ”nesi” locul de parcare ales de ei, mai ales că niște ziariști ar trebui să sancționeze astfel de comportamente. Bine, nu numa ei au parcat acolo, toate locurile rezervate persoanelor cu handicap erau pline. Dacă şoferul CityNews suferă de vreun handicap îmi cer scuze.

8 martie negru

Laura voia să conducă de 8 martie. Puteam să o las, fiindcă era 8 martie. Dar n-am vrut, că-s rău şi insensibil. Am plătit pentru asta. Un milion opt sute lei vechi. Iar ea s-a ales cu flori. Pe care eu le-am aruncat în ghenă. Telenovelă? Nu… ghinion, sau blestemul lui opt martie negru.

Cum eu am impresia că nimeni nu poate ţine de volan mai bine ca mine şi dacă nu conduc eu atunci cu siguranţă timpul alocat oricărui drum se va dubla, am ignorat repetatele rugăminţi ale Laurei de a o lăsa pe ea să conducă pe drumul de la Zalău la Cluj ce l-am făcut de 8 martie. Şi drept urmare mi-am luat-o. Când să ieşim dintr-un sat, observ că-mi face cineva flash-uri. Din păcate văd şi maşina poliţiei la nici 200 de metri. Frânez şi înaintez uitându-mă în altă direcţie, cu un mare muscoi pe căciulă.  “Ăă, cred că ţi-o făcut semn să opreşti”, zice Laura. Fuck. Am oprit la ceva distanţă, mă uit în oglindă, poliţaiu iese din maşină, deci da.., ies şi eu în întâmpinare. Scuze, nu v-am văzut, heheh… Nu-i nimic, aveaţi 82 în localitate. Serios? Da’ cum, eram încă în localitate? Da, eraţi, uitaţi, vedeţi, acolo este o casă, actele vă rog, bună ziua doamnă şi la mulţi ani de 8 martie. hehehe şi hihihi-uri. M-am dus la maşina lui, am vrut să plătesc pe loc amenda, îmi zice că nu mai are chitanţe. Că o fost invitaţie la şpagă din partea lui, că n-o fost, mă doare undeva. Sunt sigur că oricum ia destulă de la alţi şoferi, iar eu totdeauna am simţit că m-aş înjosi prea mult să mă târguiesc, milogesc etc. E totuşi o fiinţă inferioară. În timp ce ăla desena amenda mă gândeam uite măgaru’, îmi dă amendă de 8 martie. A, da stai că nu-s femeie, ce dacă e 8 martie… A, dar putea să fie Laura la volan, boule, şi clar că se punea altfel problema. Când să plec îmi zice să mai stau un pic, apoi se apucă să scotocească pe bancheta din spate într-o cutie şi numa văd că-mi întinde trei flori, “pentru doamna de 8 martie”. Mi-a trecut brusc un flash prin faţa ochilor cum îi plesnesc vreo câteva cu ele peste cap şi-i cade cascheta, dar m-am limitat la un zâmbet acru, i-am urat o zi bună (şi-un “sugi” în gând) şi m-am cărat cu amenda într-o mână şi cu florile în cealaltă. Când am ajuns acasă am aruncat freziile sau ce-or fi fost în ghena din faţa blocului, fiind desigur luat la rost că “totuşi, ce vină au săracile flori?”.

Diversificate, amestecate, varză, idei, mi-e foame, nu mai sună odată Laura să mă duc după ea…

Sex Drive – O comedie foarte tare cu adolescenți care reușește să amuze fără a fi deosebit de originală. James Marsden (XMen, Superman) și Seth Green (Austin Powers și multe altele) fac niște roluri foarte comice. Amanda Crew este simpatică, aș vrea s-o mai văd și prin alte filme. Excelente poantele cu bloguri și YouTube. Apar și băieții de la Fall Out Boy, se face reclamă la iPhone, avem și țâțe și desigur, sex, dar în cantități moderate.

***

Azi mi-am parcat ca de obicei mașina pe marginea drumului și mă trezesc că se ia de mine o babă ce locuia în blocul  lângă care am parcat că de ce parchez eu și colegii mei (?) acolo și le ocupăm lor locurile. Vă dați seama. Locurile de pe marginea drumului, de la șosea. Dar doamnă, conduceți, aveți mașină? V-ați marcat parcarea? Aveți abonament pe parcare? E măcar PARCARE AICI? Nu. Am turbat. Apoi am turbat a doua oară la serviciu când mi-am adus aminte că prin noiembrie anul trecut mi-am găsit mașina cu o roată pe pană exact în același loc unde am parcat azi. Atunci am schimbat resemnat roata și a doua zi m-am dus să-mi fac pana, doar ca să aflu că de fapt nu aveam nici o pană, ci mi-a dezumflat-o cineva. Dacă nu mai scriu pe blog, să știți că o să fiu la închisoare pentru vandalism asupra blocului ăla.

***

Am o problemă cu Elena Gheorghe, fostă parte componentă a trupei Mandinga, care a câștigat preselecția de anul ăsta pentru Eurovision. Melodia e de mare căcat, nici n-are rost să comentez asta, în schimb mă intrigă vârsta declarată a interpretei. Voi ați zice că asta are 23 de ani, răsărită pe astă lume în 1985? Pot să jur că am văzut-o acu vreo câțiva ani prin niște reviste și arăta de 30 minimum. Pozele mai noi cu ea o arată într-adevăr mai tânără (photoshop la kil?) dar totuși, something iz fishy aici.

…nah

***

CEO-ul de la Adobe a făcut iar niște declarații care au reaprins speranțele utilizatorilor de iPhone (me included) de a vedea conținut flash pe dispozitive în viitorul apropiat. Aflăm că Adobe lucrează împreună cu Apple la dezvoltarea unei variante de flash pentru iPhone care să se apropie ca funcționalitate de varianta pentru desktop a flash-ului. Cică ar fi o provocare tehnică serioasă și de aceea nu s-a înfăptuit minunea până acum. Provocare tehnică my ass. Apple are un miliard de motive să nu vrea flash: consumă mult din procesor deci suge din baterie ca vampiru, conținutul multimedia va fi mult mai ușor de accesat, deci Apple va pierde clienți/fraieri care folosesc iTunes, procesorul iPhone-ului nu prea are destui mușchi să ruleze aplicații flash complexe și multe altele. Probabil vom primi o versiune de flash castrată care să poată afișa bannere și ceva animații simple și cam atât. Tot ar fi bine. Playerele audio și video de pe site-uri nu cred că vor funcționa însă prea curând, cu excepția YouTube care merge și acum cu playerul său custom.

Începem să mişcăm câte ceva?

Aşa n-am chef…

***

În ziua în care ne-am întors din concediu am găsit vreo 10 grade în apartament. Plantele erau cu 3 frunze în groapă iar la centrală un bec roşu arăta că s-au întâmplat chestii interesante cât am fost plecaţi. Nu-i bai, am repornit centrala, un calorifer electric, calculatoru, becurile, practic orice se încălzeşte cât de cât. După vreo 3 ore câştigasem 3 grade, numai că noaptea veni… Şi cu ea cele -14 grade prevestite la meteo. Şi brusc iar bec roşu la centrală. Adică se luase gazul şi noi nu ajunsesem nici la 15 grade. Şi încă nu începuse criza gazelor, sau poate mai ştii, o început cu Floreştiul. Am sunat la EON Gaz la ora 0:02 şi, minune mare, pe la 1 AM s-au înfiinţat doi neni care, după încă două ore de trebăluit la intrarea în scară, au reuşit să schimbe nu ştiu ce regulator care murise de frig, rezolvându-ne glorios problema. Interesant că nici un vecin nu a sunat, deşi tot blocu vibra de la clănţănit de dinţi. Mă rog, am dat la maxim tot, culcat, dimineaţa aveam din nou cele 21 de grade, confort termic absolut.

***

Mare ţeapă cu plasele ecologice de la Cora. Pentru cei căscaţi ca mine e ţeapă, în rest e bună iniţiativa. De la 1 ianuarie Cora nu mai dă zeci de pungi de plastic gratuite pentru ca să-ţi bagi cumpărăturile în ele şi apoi să ţi se rupă în parcare în timp ce te chinui cu un deget să deschizi portiera cu ele în mână. Am zis ok, e pentru mediu aşa că am luat o plasă ecologică la 2.8 lei. Nu că aş fi avut alternativă. Evident că nu m-am dus cu ea data următoare când am fost la cumpărături. Aşa că am mai luat una. Şi în ziua următoare încă una.

***

Nu înţeleg o chestie administrativă. Eu, ca şofer prin Cluj, ştiu locaţia a cel puţin 50 de gropane cât casa distribuite prin tot oraşul pe arterele principale, care se adâncesc în linişte şi pace de cel puţin un an şi pe care le ocolesc de fiecare dată ca să nu-mi rup maşina. Majoritatea sunt canale neaduse la nivel. Deci dacă eu, care nu umblu prea mult cu maşina, le ştiu aşa bine, chiar nimeni altcineva care ar putea lua măsuri nu s-a lovit de ele până acum?

***

În FHM o remarcăm pe Cristina Rus, cu noile sale dimensiuni 180-120-180. Pe copertă o vedeţi cum încearcă să se îngusteze trăgând de ea în sensuri opuse.

Mihaela Rădulescu apare în Esquire şi în The One arătând finally tot ce ar fi vrut să arate de când este ea ~divă, da’ nu putea că avea soţ cu pretenţii. Eu aş pune pariu că până la sfârşitul anului o vedem (dacă vrem, desigur) în Playboy. Ea va poza, oricum. Mai ales că face 40 de ani şi are un pretext obosit folosit de toate în-curând-babele disperate de perspectiva ofilirii: “FEMEIA ADEVĂRATĂ, doar la 40 de ani”. U’ll see.

***

După îndelungi cercetări şi testări pe cobai obezi, McDonalds a venit cu un nou produs revoluţionar pentru România: caşcavalul pane. Avem astfel 4 bucăţele (sau mai bine bucăţici) de caşcaval într-o cutie de carton în care ar încăpea 10, la preţul de 7 ron. Acuma fără modestie, caşcavalul pane pe care îl fac eu cu mâna mea îi dă şuturi în cur la orice oră celui de la Mac, mai ales că, pe lângă dimensiunile de tot râsu, ăla are şi o crustă de juma de centimetru în care nici nu vreau să mă gândesc ce au pus “cercetătorii” lor.

***

Întrebare: de ce, după ce le-ai aplicat nşpe mii de filtre în Photoshop, ţi-ai expune pozele de nuntă într-o galerie online, lăsând totuşi neretuşată chestia aia, atât de nefericit plasată?
În galeria respectivă “the third nipple” apare în aproape toate pozele.

Prostie la kilotonă

Life update: cum nu aveam planuri mari pentru weekend-ul ăsta, am zis că de ce să nu-l dedicăm răcelii. Prima Laura, încă de vineri, a făcut rost virusul necesar de pe la serviciu. Ca să mă cobor la aşteptări am luat şi eu ceva măsuri: am amânat toată săptămâna să-mi fac vaccinu antigripal (care stă şi acum bine mersi în frigider) iar vineri am plimbat-o vreo două ore pe sor-mea cu maşina, ea fiind răcită cobză. Spaţiu închis, toate condiţiile pentru ca viruşii să înţeleagă ideea. Rezultatul: sâmbătă ne-am trezit ca nişte alieni pe la ora 1 pm. Doar pentru c-a sunat telefonul. Şi doar ca să ne dăm seama că n-avem medicamente, nici ce mânca sau bea. Ştiţi cum este să mergi la cumpărături în Cora când ai febră, îţi curg lacrimile şiroaie, nasul este ca un robinet stricat şi pe deasupra nu te mai poţi opri din strănutat? Am aflat eu cum e. Nebărbierit, cu o căciulă trasă peste ochii roşii din care ţâşneau lacrimi, arătam ca un drogat încercând să nu mă lovesc de lume, să par cât de cât normal, să-mi controlez strănuturile şi cascada din nas. Aşa cum speram, am fost expediat cu rapiditate de casieriţe care nu ştiau cum să termine mai iute cu mine. Riscurile meseriei, io ce să le fac…

***

Acum că am net vânjos m-am uitat în prostie la trailerele HD de pe Apple Trailers. Îs ceva filme interesante, dar altundeva vreau să ajung. Este un film în regia lui  Roland Emmerich, 2012 se numeşte, care va fi lansat la anul. Trec peste faptul că trailerul, deşi spectaculos realizat, este complet nerealist: un tsunami vine şi acoperă Everestul… în timp ce un călugăr budist bate un clopot. Mă rog, şi la finalul trailerului zice: “Google search: 2012”. Mă conformez, caut 2012 pe Google şi dau peste un trilion de subiecte toate pe aceeaşi temă: în 2012 vine sfârşitul lumii. Şi eu, ignorantul, habar n-aveam. Dar apoi m-am mai liniştit pentru că, citez fără să modific nimic:

Potrivit mayasilor, anul 2012 nu va fi sfarsitul lumii, ci momentul cand adevarul ne va fi revelat. Toate aceste schimbari dramatice vor avea efecte serioase si asupra ADN-ului uman, care va fi suferit o reprogramare si va fi imbunatatit, avand 12 spirale in loc de doua. Oamenii vor depasi tehnologia, asa cum e cunoscuta azi si va avea loc o trecere rapida prin dimensiunea a patra si intrarea in cea de-a cincea.

– intregul sistem solar se va sincroniza cu Galaxia si intregul Univers, cu efecte benefice;
– vom depasii tehnologia actuala si ce cunoastem despre Timp si Spatiu;
– banii vor disparea ca necesitate;
– vom intra in Dimensiunea a 5-a;
– ADN-ul uman va fi reprogramat, ajungand la 12 spirale, de la 2 in prezent.

In ce priveste fiinta umana, schimbarile vor fi deci, colosale in sens pozitiv. Insotite totusi de simptome neplacute (inca o veste buna – este semnul ca organismul se purifica):

– migrene, dureri de cap, oboseala, ameteala sau palpitatii;
– simptome specifice racelii (febra, transpiratie, dureri osoase etc.) ce nu pot fi tratate prin tratamente clasice;
– slabiciune musculara, respiratie greoaie, oboseala nejustificata;
– modificari in sistemul limfatic si imunitar, neliniste, depresii, stres si fascinatia trecutului.

In momentul intrarii in Centura Fotonica se va produce un amplu proces de rearmonizare, de recalibrare a frecventelor propriului corp uman cu cele de referinta din Univers, ducand la o crestere a celor umane. Este asa-numita “inaltare”, “ridicare la Cer”, de care vorbesc si vechile scrieri.

“Inaltarea” fiind brusca si puternica, cei cu vibratii joase, negative (rautate, egoism etc.) nu vor rezista transformarii. Frecventele genomului uman si ale ADN-ului sunt foarte inalte, vibratiile foarte fine. Sunt in fapt lumina, ceea ce explica vizibilitatea aurei la zei si sfinti.

Dr. Berrende Fox a constatat ca, de 20 de ani, oamenii au inceput sa se schimbe la nivel celular iar unii chiar si-au dezvoltat noi lanturi in structura ADN-ului, fapt observat prin teste de sange.

Bine, bine, vor intreba oamenii de afaceri, si eu ce castig de aici?! Sa vedem daca le place:

– intuitia si capacitatile paranormale se dezvolta mai repede;
– folosirea unei parti mai mari din creier, peste 10-15% cat in prezent;
– toate bolile incurabile vor disparea, inclusiv SIDA si cancerul;
– se vor inmulti bioterapeutii si telepatii;
– corpul fizic va incepe sa se schimbe si probabil vom vedea(cei care scapa!) o aura de lumina ca sfintii de pe peretii bisericilor.

… şi aberaţiile cretinoide continuă pe extrem de multe pagini. Dacă ceva din textul de mai sus vi se pare de bun simţ vă rog să părăsiţi acest site, să căutaţi 2012 pe Google şi apoi să vă împuşcaţi. Când mă gândesc că astfel de oameni sunt lăsaţi în libertate şi au dreptul la liberă exprimare. Şi drept de vot.

***

Drept de vot care este inutil, dacă tot mi-am adus aminte de asta. Ce dracu votăm noi de fapt? Românii votează din spirit de turmă, după cât de simpatici sau nu le sunt candidaţii sau pentru că primesc făină şi mici înainte de alegeri. Chiar să vrei, în România nu poţi vota o ideologie,  nu te poţi ralia unui curent politic deoarece nimănui nu-i pasă de aşa ceva. Nici un partid nu-şi promovează doctrina, pentru că, dacă ar face-o, s-ar vedea prea clar cum o calcă în picioare sistematic. La uninominale n-am votat că n-am fost în oraş şi îmi pare chiar bine că nu mi-am irosit timpul, pentru că acum îi văd pe toţi uniţi întru ciolan. Scârbos. Nici nu vreau să mă gândesc ce anume au negociat în spatele uşilor închise, ce şi-au împărţit şi care sunt adevăratele mize, de au ajuns la un asemenea compromis de guvernare.

***

ţărani

Michiduţă cel făr’ de.. minte şi încă un ţăran

Vrute şi nevrute (sau vrute dar neavute)

Sursă de mulţi nervi: am dat să-mi comand “de moş”, whatever care moş, nişte emoticoane antistress (ironia..) de pe DeviantArt şi of course că m-am trezit să fac asta la o zi după ce expirase termenul în care se putea face livrarea prin poşta normală. Mi-am dat seama doar după ce am turbat un pic că nu înţelegeam de ce-mi tot refuzau tranzacţia. Mai era valabil ca mijloc de expediere doar FedEx care taxează de 3 ori costul produsului ca să ţi-l treacă peste balta numită pompos ocean, aşa că mai bine lasă… Dacă vă simţiţi careva filantropi, un click pe poza de mai jos vă duce la pagina de comandă 😀 . Emoticoanele îs din alea de poţi să le strângi şi să le frămânţi când n-ai ce face cu mâinile. Se presupune chiar că m-ar ajuta să mă las de fumat, dacă aş fuma..

***

Mi-a plăcut tare mult Madagascar 2: Escape to Africa. Animație superbă și plină de detalii, muzica semnată will.i.am și Hans Zimmer. Suficient de comic și cu o poveste destul de închegată, chiar dacă nu foarte originală. Toată lumea vorbeşte de fazele cu pinguinii dar eu era să leşin de râs la fazele cu Moto Moto 🙂 Toată stima pentru cei de la Cinema City pentru că oferă spre vizionare atât varianta dublată cât şi cea subtitrată. Mi-a plăcut muzica din film şi am făcut rost de tot soundtrack-ul. Mai jos un sample, interpretat de will.i.am :

***

Azi am “studiat” timp de vreo oră cum dracu să fac să-mi pun ringtoane personalizate pe iPhone (adică să-mi tai dintr-o melodie şi să pun partea aia să sune) şi într-un final complicat am şi reuşit, gratis, dar trust me, Apple merită premiaţi (şi înjuraţi deopotrivă) pentru cât de bine ştiu să scoată profit din orice căcat pentru care alţii nici nu s-au gândit să taxeze. În cazul ăsta este vorba de ringtonuri, unde la alte telefoane normale la cap (Nokia) dacă ai pe telefon 1000 de piese audio, oricare melodie poate deveni ringtone. La Apple nu. Fiindcă dacă ai cumpărat muzica (se presupune că ai cumpărat-o pe toată) nu ai nici un drept să o “difuzezi” pe stradă când îţi sună telefonu. Aşa că dacă vrei ton de apel din melodie, plăteşti. Yeah right. Cinste hackerilor numa că tot am avut nevoie de 3 softuri ca să tai, convertesc şi uploadez tonul pe telefon.

Tonul fiind ăsta (da, devin sentimental în preajma sărbătorilor şi tonul ăsta mă face să mă gândesc la săniuţe, brazi şi fulgi de nea:P). Play:

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

Studiu de caz sau cum se fură cu graţie

Pe piaţa de webdesign din România există o categorie de clienţi, destul de numeroasă, care reprezintă candidaţii ideali pentru preţuri umflate cu pompa. Iar umflarea cu pompa în acest domeniu se practică cu mare succes la noi. Clienţii la care mă refer sunt aceia care, deşi nu prea au tangenţă cu mediul online din cauza vârstei sau a domeniului de activitate, au înţeles totuşi importanţa prezenţei pe www a afacerii pe care o gestionează, vor un site şi apelează la o firmă de webdesign pentru realizarea acestuia. Foarte bine. Doar că firma apelată, înainte de a se apuca de orice, evaluează în primul rând capacitatea clientului de a înţelege ce i se oferă. Un client care cedează complet controlul către firma de webdesign are toate şansele să primească un preţ de câteva ori mai mare faţă de cât ar fi primit dacă s-ar fi implicat activ în proiect sau ar fi apelat la un consultant care să-l ajute. Problema cu site-urile este că aici nu e ca la construcţia unei case, unde poţi controla ce materiale se folosesc, poţi vedea fundaţia şi tot procesul de construcţie. La un site de obicei clientul vede produsul aproape finit, la care mai poate să ceară mici schimbări pe ici pe colo. Ce este însă în spatele faţadei şi cât va avea de plătit… cum îi este norocul. Datorită clienţilor habarnişti dar cu mulţi bani şi degrabă doritori de site-uri, preţurile sunt premium, iar rezultatele de multe ori reprezintă furăciuni de cod şi improvizaţii care “crapă”, necesitând alte investiţii pentru “întreţinere”.

Continue reading

X Chix

Am văzut “Dosarele X: Vreau să cred!” şi am vrut să cred până în ultimul moment că filmul nu este aşa de slab cum se dezvăluia a fi. Tot aşteptam o răsturnare de situaţie, un monstrulică, o măslină. Când colo nimic, un film plictisitor, cu un final lălăit. Nici măcar nu pot spune că a avut un subiect cu potenţial, fiindcă n-a avut. A fost doar o încercare patetică a 20th Century Fox de a mai stoarce un ban de pe urma popularităţii serialului, al cărui fan am fost şi eu. A, şi sigur, ca să am un motiv în plus de regret pentru că mi-am pierdut o oră jumate din viaţă, sala era înţesată de animale. De exemplu în faţa mea stăteau patru capre pubere care behăiau într-una. În ciuda picioarelor repetate pe care le lansam în scaunele lor ca să tacă naibii. Cireşica de pe tort a fost însă un retard care fără nici o jenă a început să vorbească la telefon în gura mare în fundul sălii şi care nu părea afectat de “taci băă”-urile şi “linişte”-lile venite din sală. Şi a vorbit el aşa vreo 15 minute. Cum în cazuri de prostie severă îmi vin idei bune, iată încă una: dacă un prost face gălăgie în sala de cinema, soluţia care ar salva situaţia şi ar face cel mai puţin deranj ar fi un aparat cu şocuri electrice. Omul va trage un pui de somn, iar restul se pot uita la film liniştiţi. Nici nu va şti ce l-a lovit.

Ce da şi ce nu

Încep cu o dedicaţie specială către Electrica, o companie de kkt din “ţara serviciilor de kkt”. De două săptămâni încoace Electrica îşi face nevoile pe nervii şi pe aparatele mele casnice. Zilnic în jurul orei 8 dimineaţa (ar trebui să dorm la ora aia wtf) curentul pică. Apoi vine. Apoi pică iarăşi. Apoi vine şi pică aproape concomitent. Iar eu stau siderat şi nu-mi vine să cred ce se întâmplă şi mai ales cum îmi fac aparatele din casă. UPS-ul de la calculator mă salvează de la reseturi care m-ar transforma într-un internat la nebuni dar chiar şi aşa cred că tot blocul mă aude blestemând. De două săptămâni se întâmplă asta. Ah, şi alaltăieri a fost cireaşa. S-a luat curentul şi n-a mai venit. Am tot aşteptat până ce UPS-ul a capotat şi mi-a dat shutdown aşa că am tăiat-o în oraş. M-am întors la 9 seara, curentul nu se întorsese. Blesteme. Frigiderul mirosea a căpşuni, îngheţată, salam şi alte “bunătăţi” numai bune de aruncat. Pe la 10pm, după cinci telefoane la Electrica vine şi curentul. Protecţia consumatorului scrie pe voi băi miserupiştilor.

***

Am văzut două filme. “Indiana Jones si Regatul Craniului de Cristal” şi “Un pic însărcinată“. Pot spune că al doilea a fost făcut mai cu cap decât primul. Indiana Jones a abundat în efecte speciale dar i-a lipsit povestea. Început bunicel, final făcut în grabă şi lipsit de orice urmă de inspiraţie. Clişee. Puţine faze comice. Actorii şi-au făcut treaba, dar totuşi acum Harrison Ford este în primul rând bătrân şi abia mai apoi carismatic. Se vedea că făcea eforturi să îşi ascundă mişcările tipice de moş. De la Steven Spielberg m-aş fi aşteptat la mai mult. Dar nu e doar vina lui ci şi a lui George Lucas şi a altor “writeri” care au folosit şi în filmul ăsta aceleaşi vechi poveşti cu extratereştrii, triburi, temple etc. Poate ar trebuie să se retragă. Comedia “Un pic însărcinată” m-a distrat pentru că s-a menţinut în limitele plauzibilităţii şi a avut faze suficient de comice. Plus actori simpatici, mai ales Katherine Heigl care are avantajul că e şi o frumuseţe.

***

Microsoft a lansat un software nou, WorldWide Telescope, pe care l-aş recomanda oricui. Este un telescop virtual care permite o explorare intuitivă a ceea ce cunoaştem din “Univers” prin intermediul a zeci de terabytes de imagini capturate de telescoape terestre şi de pe orbită, centralizate de program într-o interfaţă cu aspect plăcut şi uşor de folosit. Sistemul de navigare este asemănător Google Sky, fiind necesară o conexiune la Internet pentru preluarea informaţiilor atunci când utilizatorul face “zoom”. Pe lângă informaţii detaliate despre fiecare obiect celest, sunt disponibile tururi virtuale realizate de astronomi de renume, foarte utile pentru începătorii în ale astronomiei. Imaginile din WWT sunt disponibile în variante realizate la diverse lungimi de undă cu posibilitatea de a face crossfade între ele, fiind astfel relevate caracteristici şi forme ascunse ale diverselor obiecte care nu pot fi observate în lumina vizibilă.

Interfaţa WWT

***

Si Google Earth oferă nişte noutăţi în ultima versiune a programului. Astfel, se poate simula modul în care cade lumina solară peste peisaj în funcţie de ora la care este deschis programul. Astfel, dacă sunteţi într-o zonă în care se înserează sau este noapte, veţi observa aceleaşi condiţii şi pe “Pământul” virtual din Google Earth, toate formele de relief fiind “umbrite” corespunzător. Sigur că această funcţie se poate dezactiva, deoarece “pe timp de noapte” nu se vede mare lucru din hartă. Aş aminti şi simulatorul de zbor, în care poţi pilota un avion deasupra peisajelor din Google Earth folosindu-te de tastatură sau joystick. Ideea e bună, dar eu de fiecare dată am intrat într-o vrie infernală şi m-am prăbuşit deoarece nu am stat să citesc help-ul.

Munţii Carpaţi văzuţi “dimineaţa”

Bucureşti, păcat de tine…

N-am mai fost în Bucureşti de câţiva ani buni. Concertul lui Kylie şi faptul că avem nişte prieteni buni acolo ne-au determinat să fâl fâl până în Capitală în weekend.

Rezumat:

* WizzAir este o companie recunoscută naţional pentru neseriozitate cruntă când vine vorba de respectarea programului de zbor. Am simţit asta şi noi atunci când avionul a întârziat o oră vineri la plecare şi două ore duminică la întoarcere. În condiţiile în care zborul propriu zis Cluj-Bucureşti durează fix 35 de minute. Bonus: stewardese proaste care n-au auzit de “flight mode” la telefonul mobil şi insistau cu un zâmbet tâmp să-mi închid telefonul că “dereglează pilotul automat”.

* Bucureştiul pare a fi compus din mai multe orăşele ce variază ca dezvoltare şi aspect de la o zonă bombardată din Irak până la un bulevard vienez. Ne-am plimbat pe jos şi pe roţi cam prin toate sectoarele, inclusiv prin “renumita” zonă Pipera care nu ştiu prin ce sector vine. Zonele frumoase erau din păcate imediat şterse din memorie de cele oribile, cu gunoaie neridicate de secole şi lăsate pe marginea drumului, cu trotuare săpate şi peste care au trecut multe ploi, cu mulţi câini şi mulţi ţigani. Cum naiba nu sunt capabili edilii respectivelor sectoare să asigure o minimă curăţenie şi ordine nu pot să pricep. Hai că nu poţi să le faci pe toate dar măcar o stradă curată te face să mai uiţi că drumul e plin de gropi. Nepăsare şi mizerie. Dacă oamenii se complac… 80% din timp mi-a fost ruşine că sunt în capitala ţării. Ahh, şi bulevardul Lipscani. Ce oroare! În mijlocul Bucureştiului un drum în care dacă nu eşti atent îţi poţi rupe gâtul din cauza denivelărilor şi nu vezi bine de la cât praf e în aer. Praf provenit de la pavajul de proastă calitate care parcă se descompune văzând cu ochii.

* Concertul lui Kylie Minogue a fost ok. Nu foarte spectaculos, dar nici n-am ce să îi reproşez. Kylie are o voce superbă iar sonorizarea mi-a întrecut orice aşteptare. Şi publicul la fel. Nici un incident, ieşirea de pe stadion s-a făcut lejer deşi a fost full. Per total o seară foarte plăcută. Care a continuat cu…

* Noaptea muzeelor. Care nu ştiu cum a fost în restul ţării dar în Bucureşti a avut o amploare ceva de speriat. Pur şi simplu nu mai aveai loc de oameni în orice muzeu te-ai fi dus. După două obiective vizitate deja ne-am pierdut suflul şi ne-am oprit la un Mac. Noaptea la ora 1:00 era o coadă până la uşi şi terasa plină ochi. Iar copiii se dădeau pe tobogane.

* Urmează poze:

Continue reading