Monthly Archives: January 2012

E fake bă! Nu da play!

Aplicația se numește Action Movie, rulează pe iOS, și se pot face chestii de genul ăsta cu ea:

Reacția la clipul de mai sus, postat pe Twitter, a fost colorată. Dacă unii au crezut că faza-i reală (și nu pot fi învinovățiți, nu toată lumea știe de ce-s în stare telefoanele din ziua de azi) alții s-au amuzat și mi-au făcut jocul, prefăcându-se uimiți. Mai există însă un gen de feedback primit de la niște oameni care-mi displac tare. Ăia care văd clipul, își dau seama (fiind desigur niște genii) că nu-i pe bune și se consideră cumva țepuiți, considerându-se datori să dea alarma de parcă aș fi încercat să le vând genți Louis Vuitton la un leu: „E țeapă, fake, fake, cum nu vă dați seama că e FAKE!!!??”. Sau paranoicii: „Ne credeți tâmpiți? Care-i de fapt ADEVĂRATUL SCOP AL CLIPULUI??”. Aăăă, că eram în parcare la mall și m-am jucat cu o aplicație gratuită pentru telefon? Sau cine știe, poate-i reclamă la zăpadă? 😛 Dacă aș fi avut intenția să fac clipul cât mai credibil, alegeam un alt loc de filmare, gen baza unui parking suprateran din oraș, de unde la o adică poate să-ți pice o mașină în cap. Plus că aș fi pus pe cineva să urle îngrozit la momentul oportun. Auzi că „adevăratul scop al clipului”…

Era să uit

În 2010, NASA a oferit posibilitatea oricui de a-și înscrie online numele într-o bază de date, care urma a fi copiată pe un chip și apoi plasată în interiorul roverului Curiosity. Acesta a plecat spre planeta Marte la sfârșitul anului trecut iar în luna august a acestui an va ajunge acolo. Cu „11 caractere plus un spațiu” din mine 🙂

Ce mi-am dorit să se întâmple în 2011 și ce-a vrut 2011-ele să se întâmple

La începutul lui 2011 am făcut așa, mai în glumă, o listă cu lucruri care doream să se întâmple pe parcursul anului. Suprinzător, am nimerit câteva…

  • Să se facă, nu contează cum, nişte autostradă de la Gilău înspre unguri ca să pot ieşi cât mai repede din ţară. – Ce prost îs, cum să-mi imaginez așa ceva?
  • Să nu-l mai aud pe Băsescu vorbind. – Hăhăhă… Sigur că l-am auzit.
  • Să dispară iTunes, cel mai idiot program inventat vreodată pe care mă obligă Apple să-l folosesc pentru telefon. – N-a dispărut și nici nu sunt șanse să dispară.
  • Să nu-mi scap iPhone-ul pe asfalt că nu mai am bani de altul. – L-am scăpat de vreo opt ori, până la urmă am primit cadou varianta nouă.
  • Să se termine tot petrolul din lume. – Nici vorbă, îl scot ăștia și din piatră seacă.
  • Să se întâmple ceva spectaculos. – S-a întâmplat o p…
  • Să se lase Megan Fox de actorie. Nu știți cine-i Megan Fox? Perfect! – Nu s-a lăsat, cred. Îmi este lene să verific.
  • Să nu-l mai aud pe Justin Bieber întâmplător la radio și apoi să mă înjur că n-am mutat pe alt post. – Ptiu, l-am auzit pe Europa FM. Deci 2012 fără Europa FM.
  • Să dea România faliment și să vină să ne conducă alții. Învăț maghiară dacă trebuie. – Nope, poate anul ăsta totuși.
  • Să nu se mai prăbușească avioane. – S-au :(.
  • Să nu se mai construiască catedrala mântuirii iar în locul ei să se facă un aquapark sau, fie, un adăpost pentru câini. – Se construiește fără nicio jenă.
  • Să-l interneze pe Vadim. – Liber ca pasărea cerului.
  • Să nu se mai scumpească benzina, că altfel… – S-o scumpit ca nebuna.
  • Să plec din România de tot, dacă se mai scumpeşte benzina. – Mda, sunt tot aici, că-mi pare rău să vă las singuri.
  • Dacă nu plec de tot din România, să vizitez trei țări.Vizitat-am.
  • Să am asfalt în Floreşti.AM!!!!! Chiar am!
  • Să păţească ceva urât urât de tot primarul din Floreşti, dacă nu voi avea asfalt. – Are noroc că am asfalt.
  • Să se reducă rata pupincurismului de pe Twitter și din blogosferă. – Haha.
  • Să dispară Facebook. – Nu numai că nu a dispărut, dar în curând userul de fb o să fie trecut obligatoriu pe certificatele de naștere.
  • Să nu mor.Încă aici.

Twitter – disecție superficială

Am scris textul de mai jos pe Blogmare.ro în luna a treia a lui 2010, deci acum aproape doi ani. Sunt încă de acord cu mine 🙂

***

Voi mai folosiți RSS-ul? La mine trec uneori zile până să deschid reader-ul. Asta fiindcă Twitter poate ține loc de RSS bine mersi. Aproape fiecare blogger are cont și își anunță ultimul articol scris într-un tweet. În plus poți găsi linkuri interesante spre alte bloguri, clipuri, poze… Dar valoarea Twitter, cel puțin în concepția creatorilor săi, stă în experiențele personale ale utilizatorilor, împărtășite în 140 de caractere. Deoarece citesc de o bună bucată de vreme ce scriu cei pe care-i urmăresc prin intermediul conturilor pe care le administrez, găsesc destul de comică afirmația de mai sus, fiindcă e mai probabil să-l găsești pe Adi Minune citind în BCU decât să găsești ceva cu adevărat valoros pe Twitter.

De ce?

Nu Twitter este de vină, ci personalitățile profund egocentrice ale utilizatorilor. Chiar dacă nu punem la socotelă linkurile de pe youtube și retweeturile, marea majoritate a mesajelor postate repetă obositor aceleași platitudini. Cum ar fi:

* Neața oameni buni (e de fapt ora 3 după amiaza dar el/ea vrea să arate ce viață boemă duce)
* Acum mănânc asta :) așa-i că vă e poftă? (link spre poză făcută cu telefonul la o porție de cartofi prăjiți unsuroși)
Am văzut și eu în sfârșit filmul X. Nu m-a impresionat deloc! (vrea să arate cât de greu e de impresionat, fiind vorba, desigur, despre un film foarte lăudat de către restul lumii)
* Tocmai mi-am luat asta: (link spre poză cu produsul, să moară de ciudă toți dușmanii)
* A venit primăvara / Ce frumos ninge 
/ Afară plouă (N-ai replică la așa ceva)
* Nu vreau, dar totuși o voi face :( ((… 
(mesaj criptic, misterios, genul “ați vrea voi să știți la ce mă refer, da nu veți afla niciodată, probabil fiindcă e doar o banalitate”)
* Lipsesc 10 minute / M-am întors 
(dacă ar putea, ar pune Twitterul pe pauză, dar cum nu poate, speră că se vor opri restul din butonat și vor aștepta revenirea Sa)
* La mulți ani @Xulescu 
(în cazul ăsta @Xulescu este ori un cvasianonim, ori vreo *vedetă* de pe Twitter cu care autorul vrea să se bage în seamă)
Cine vine azi la evenimentul Y? (stai și te întrebi oare la ce-i ajută dacă știe că se duc încă 5 necunoscuți în locul cu pricina? Face ceva statistici? Că doar prietenii și-i putea întreba cu un mass pe mess, la telefon… :)Vrea să știe toată lumea că are viață socială? A, așa da.)
* Lucrez la un nou site pe care-l voi lansa în curând. Fiți pe fază! 
(probabil nu-l va lansa niciodată deoarece este în stadiul de idee, dar nu strică să pari ocupat, nu?)

Continue reading

De ce nu-mi pasă de proteste

Fiindcă ei se află într-o lume iar noi în altă lume (graniţa dintre cele două lumi e simbolizată de gard, pentru cei care se prind greu). Dacă lucrurile se împut prea tare, singura șansă (pentru mine, că doar eu contez) e să trec gardul la ei în grădină, nu să latru pe străzi în speranţa că va ține cineva cont de lătratul meu și-mi va da un biscuit în plus.

ps. O revoluție în adevăratul sens al cuvântului, fără ghilimele, e cu totul altceva. Acolo pică gardul și-ncepe dansul 🙂

Diplomație pe mess

Ați pățit așa ceva vreodată?

Eu am pățit. E enervant. Vă zic eu cum se face pentru ca celălalt să nu-și dea seama că nu-ți pasă câtuși de puțin de linkul lui. Toți avem prieteni care ne bombardeaza cu linkuri spre melodii sau alte chestii care doar pentru ei sunt relevante. Pentru a nu le răni sentimentele, faceți așa: după ce primiți linkul, uitați-vă la durata clipului, apoi vedeți-vă de ale voastre. După ce timpul de rulare al clipului s-a scurs, băgați un „Excelent” sau „Oau, ce-mi place refrenul” sau „Hihi, ce mișto e partea aia cu blonda” (asta pentru un plus de realism – derulați pe la mijlocul clipului și menționați o fază de acolo, pierdeți oricum mai puțin timp decât dacă v-ați uita la clip). Partenerul vostru de chat se va simți împlinit. Nu așteptați să fiți întrebați dacă v-a plăcut, pierdeți puncte.

Zambile și pastă de pix

Ați dat musculița la o parte? Bun. De când beau Red Bull, m-am trezit dependent de cafea (mai exact de drogul ăla din ea). Numai că mie nu-mi place cafeaua la gust ci doar la miros. Îmi bag nasul într-o pungă de cafea măcinată și nu-mi mai vine să-l scot. Chestia-i că la mine mirosul este pe locul doi în topul simțurilor, după văz. Adică nu o să fiu prea prietenos cu tine dacă nu-mi place cum miroși. Da, serios. Țin minte că în copilărie știam imediat, după o minimă adulmecare, dacă cineva a dormit pe perna mea și o puneam pe mama să-mi schimbe fața de pernă… Și acum, când ajung în vreun hotel, nasul meu este cel care dă ok-ul dacă așternuturile sunt „fresh”.

V-am făcut mai jos o listă de mirosuri care-mi plac mult și foarte mult; puteți folosi oricare dintre ele ca să vă puneți bine cu mine. Unele-s chiar la îndemână. Deci:

  • cafeaua măcinată
  • aerul după o ploaie de vară
  • aerul de munte, în special noaptea
  • lemnele care ard
  • florile de cireș
  • zambilele, lăcrămioarele și lalelele
  • paginile unei cărți vechi
  • paginile unei reviste noi
  • un aparat electronic nou
  • pielea când stai la plajă
  • mirosul mării
  • iarba tăiată
  • castraveții verzi tăiați felii
  • merele verzi
  • gutuile
  • pâinea caldă
  • fumul de țigară când e frig afară (deși nu fumez)
  • o pivniță cu vinuri
  • esența de rom
  • sertarul cu mirodenii
  • aparatul foto ce miroase a fum de țigară
  • gazul de brichetă
  • vârful unui marker
  • mirosul pastei de pix
  • așternuturile de pat curate
  • toate hainele ei
  • …și probabil că mai îs multe, oi mai completa…

Pe repede înainte

Un timelapse făcut cu telefonul pe ruta Cluj – Baia Mare. Am setat aplicația să captureze câte o imagine la 5 secunde timp de 3 ore, gândindu-mă că e suficient pentru a surprinde călătoria cap coadă. Numai că din pricina unui cuplu tăntălău care era în fața mea la OMV și ai cărui membri nu se puteau decide dacă să fie sandwich cu șnițel sau cu șuncă, plus o ninsoare turbată înainte de Dej, clipul se oprește cam cu 30 de secunde înainte de a ajunge la destinație. Merge și așa, că doar nu l-oi arunca. Vedeți-l fullscreen rogu-vă. Piesa este Travka – Iubire.

Twitter, arhiva banalității vieților noastre. De obicei

Ne aflăm peste 15 ani. Presupunem că Twitter încă există și a depășit Facebook-ul. Care a murit între timp în chinuri. Sper. Și, trezindu-ne într-o dimineață ploioasă de 9 ianuarie (ploioasă fiindcă suntem la tropice, nu din cauza încălzirii globale care e un mare fâs), ne vine o idee cât timp ne frecăm la ochi: ia să întrebăm noptiera (fără doar și poate peste 15 ani noptierele vor putea răspunde la întrebări) cum a fost ziua de 9 ianuarie cu 15 ani în urmă. Dar vrem să știm cum a fost acolo unde ne aflam noi pe atunci, adică prin jurul Clujului. Noptiera sensibilă la atingere și nu numai se gândește preț de o nanosecundă și apelează la Twitter. Peste 15 ani Twitter va avea în sfârșit un sistem de „search” complex, inspirat după „timeline”-ul defunctului (sper, ah, cât sper) Facebook. Cei 500 și ceva de oameni pe care-i urmăream pe atunci (care între timp au devenit doar 5 fiindcă avem alte standarde…) au avut grijă să înregistreze în twiturile lor tot ce merita înregistrat despre o zi de luni.

Cu vocea sa sexi și un pic slutty, noptiera ne informează că în 9 ianuarie 2012 a nins la Cluj. Mărturie stau zecile de twituri, majoritatea cu poze cu zăpadă, care au anunțat când a nins, câte-un fulg, când a stat, când cerul s-a mai luminat, spre apus, când iarăși a nins și când ăia de la primărie au împrăștiat antiderapantul după ce s-a topit zăpada. Mai aflăm că cineva s-a hotărât să nu mai mănânce produse de patiserie iar oamenii au încercat să creeze din nou o imagine a femeii ideale:

…și n-au mai încercat niciodată după aceea.

Vorba de duh a zilei a fost „Dacă eşti prost de mic, când eşti mare numa’ te joci”, cineva i-a dat mu*e cu sete Petrom-ului și a murit peștele de acvariu al altcuiva.

Tot 9 ianuarie 2012 este ziua în care viitorul președinte al Europei, Emil Moldovan, și-a deschis blogul care avea să-i schimbe destinul. Evenimentul este marcat cu multe twituri și retwituri, semn că lumea intuia ceva. Dați click pe link, citiți-l și urmăriți-l pe om, că ăsta era scopul articolului.