Monthly Archives: December 2011

Fiindcă am priză în tren

(Postare fara diacritice, scrisa fiind de pe telefon, care are, dar nu prea la indemana. Diacritice.)

Fiindca am priza in tren si ma plictisesc – nu cumva sa citesc o carte, doamne fereste – scriu pe blog. Ma indrept inspre Clermont-Ferrand dinspre Paris. Cu 160 km/h, conform gps-ului.

– Degivrarea avionului inseamna plecare cu intarziere si ca nu vezi nimic pe geam la decolare si minute bune dupa ce esti sus. Solutia aia cu care dau pe avion se intinde pe geam si-l fac aproape opac. Dupa ce geamul se curata de la frecarea cu aerul, raman dare de gheata care strica pozele. De dezamagire, mi-am luat un sandwich cu sunca si o apa plata cu adaos 800%.

– Niste statistici spun ca aproape jumatate dintre pasagerii de la bordul unui avion uita/nu au chef sa-si opreasca telefoanele mobile inainte de decolare. Cei care si le pun pe “plane mode” nici nu sunt luati in considerare. Ar cam rezulta ca telefoanele lasate pornite in avion sunt inofensive.

– Parisul, lovit de o vreme mohorata dar nu foarte friguroasa, geme de turisti in penultima zi din an. La turnul Eiffel erau cozi ca in plin sezon de vara. Deoarece destinatia noastra finala era Clermont Ferrand, am lasat in gara bagajele intr-un… loc de lasat bagajele (cu plata, normal) si am luat-o la plimbare prin oras. Cu un bilet de metrou valabil o zi, ne-am reamintit de ce ne place Parisul.

– La metrou se cerseste profesionist. Ca sa intelegeti: trompetist cu orchestratie ce se auzea din niste boxe, teatru de papusi cu fundal muzical, acordionist insotit de solista si obisnuitii violonisti.

– Imi place mirosul din metrou, inca nu m-am prins de ce, ca e un fel de amestec de cauciuc cu cabluri incinse.

– Prin jurul Notre Dame patrulau trei politisti romani. La vanatoare de cersetori mioritici, probabil.

Acum zice în difuzoare ceva cu “madames et monsieurs” si cu “merci“, deci cred ca am ajuns la destinatie.

***

Mai multe poze, aici.

În cinci ore plec

…și ar fi trebuit să dorm, fiindcă peste trei ore trebuie să mă trezesc. Mă uit cum ninge, pentru prima dată serios iarna asta. Exact când am eu avion. Nu-i bai cică, Yahoo Answers zice că-i ok, numai să nu se transforme în viscol. Om vedea peste câteva ore.

Plec aici:

Spune-mi cum parchezi ca să-ți spun dacă ești bou

În timp ce urmăream cu privirea un prost care s-a dat jos dintr-un tanc parcat pe un loc rezervat persoanelor cu handicap din parcarea de la mall, mi-am dat seama de o chestie: calitatea oamenilor poate fi determinată cu precizie în funcție de modul în care aceștia își parchează mașinile la mall. Ok, și la ce ajută asta, veți întreba. Păi ajută. De exemplu dacă ar apărea subit un alien mâncător de oameni și aș fi pus în situația de a putea salva doar o parte dintre persoanele din mall, modul în care a parcat fiecare ar fi un criteriu excelent de sortare. Nenea de mai sus ar fi păpat printre primii. Iată speciile din fauna de parcare pe care le-am identificat până acum:

1. Mult-prea-delicatul

Dacă ar putea, ar intra cu mașina în mall și ar parca-o în Zara, unde piți vrea să facă shopping de plăcere. Ăsta e genul care își duce mașina cât poate el de aproape de intrare și o înghesuie pe trotuar, pe spațiul verde, printre taxiuri, nu contează unde, numai să fie cât mai aproape de uși, încurcând desigur circulația.  Probabil pielea-i este atât de delicată, încât trei minute de mers pe jos prin atmosfera pământeană i-ar provoca daune iremediabile epidermei. Grad de prostie: moderat.

2. Handicapatul de ocazie

Îi știți pe ăștia. De regulă cu mașini virile, ei consideră locurile destinate persoanelor cu dizabilități drept locurile de parcare VIP. Grad de prostie: ridicat.

3. Vita

Vita este acel șofer care „parchează” fix în mijlocul drumului. Considerând că este sub demnitatea lui să caute un loc de parcare mai mult de 30 de secunde, oprește mașina unde i se năzare, se dă jos și merge în treaba sa. Să se descurce fraierii și să-l ocolească. Grad de prostie: maxim.

4. Miserupistul

El nu încape pe un loc de parcare. Lui îi trebuie două sau poate trei. Da, știu că e posibil ca parcarea să fi fost goală atunci când a sosit el. Dar să-ți parchezi mașina pe diagonală și s-o lași așa opt ore e deja nesimțire cu o doză mare de imbecilitate. Grad de prostie: moderat.

5. Ăștia ca mine și ca, probabil, tine

Adică genul care se învârt până găsesc un loc liber și, dacă e prea plină parcarea ca să merite așteptarea, se cară la alt mall/supermarket, că doar n-o fi foc. Grad de prostie: ridicat, fiindcă tolerăm specimenele de mai sus.

Stăpânele șoselelor sau cum am ajuns să stau pe locul din dreapta

În fiecare dimineață lucrătoare, locuitorii din suburbiile Clujului se revarsă în oraș în scop muncitoresc. Datorită naturii jobului meu, până de curând eu ratam acest moment deloc sublim fiindcă eram ocupat să dorm. Pe la 11, când mă porneam, găseam șoseaua ce duce spre Cluj calmă și încăpătoare, ca într-o țară civilizată. Laura în schimb era pe metereze la ora de maximă vânzoleală. De ceva timp însă, în trei din cinci zile pe săptămână prind și eu răsăritul live. Motivul? Să zicem din spirit de solidaritate, nu că s-o scumpit în ultimul hal benzina astfel încât a merge și a veni fiecare cu mașina lui lasă cratere cam adânci în portofel. În felul ăsta am cunoscut și eu ZIDUL. Zidul este reprezentat de coloana interminabilă de mașini care se îndreaptă adormite înspre Cluj cu 40-50 la oră, și între care trebuie să te integrezi cumva, ieșind de pe străduța plasată deloc convenabil pe partea opusă a drumului.

Dragi cititori, situația de mai sus este una dintr-acelea în care îți dai seama că egalitatea dintre sexe este ceva ce nu va exista niciodată, pentru simplul fapt că nu e în interesul femeilor să existe. Să explic. Eu fac în felul următor când ies de pe străduță: respect semnul care interzice a o lua la stânga, deci o iau la dreapta, mă bag iute pe banda a doua, semnalizez, apoi încerc să penetrez zidul de mașini care vin din sens opus pentru a intra în parcarea unui magazin, unde întorc și ies ap0i pe sensul corect de mers. Totul printre claxoane și priviri criminale din partea celorlalți șoferi, cărora le perturb deplasarea, respectiv starea de visare la cafeaua ce-i așteaptă la birou. Până să ajung să merg și eu în direcția corectă slăbesc două kile. Laura râde. De ce? Fiindcă ea procedează așa: ignoră semnul cu interzis, se bagă nonșalant în fața celor care vin din stânga, le zâmbește, apoi întoarce capul, zâmbește iar și hop! se întâmplă minunea: zidul se oprește din mișcare iar ăia încep, precum niște vite docile, să-i facă semne cu farurile pentru a se băga în fața lor. Totul durează vreo 30 de secunde. Ce-am făcut? Am zis „fuck this shit” și i-am dat cheile.

(click pentru a mări)

4S

E mai rapid ca iPhone 4, dar nu foarte sesizabil. Câştigul în viteză dat de procesorul nou l-am simţit doar în aplicaţiile care cer multe resurse. Majoritatea nu cer. Am apreciat însă calitatea mai bună a sunetului în convorbiri şi camera care face poze excelente, o îmbunătăţire semnificativă fiind observabilă la pozele făcute în condiţii slabe de iluminare. Stabilizarea de imagine în filmări este de asemenea binevenită. Siri mă înțelege dacă vorbesc în engleză cu ea. Nu întotdeauna, dar cred că peste vreo două-trei update-uri va semăna cu computerul vorbitor din Star Trek:). Ca aspect, telefonul e identic cu iPhone 4, cu excepția poziţiei locurilor de pe margini unde sunt delimitate antenele. Aştept cu interes iPhone-ul de la anul care trebuie să vină cu ceva într-adevăr inovator pentru a se plasa din nou în faţa concurenţei.

Am făcut o poză din acelaşi unghi cu 4-le şi cu 4S-ul, pentru a evidenţia diferenţa de calitate dintre camere.