Am decis să renunț la abonamentul tv. Mâine voi lua antena și decodorul și le voi returna. Asta fiindcă mi-am dat seama că nu mă mai uit la aproape nimic. Când sosesc acasă mai pornesc uneori VH1 ca să am muzică până îmi fac ceva de mâncare. Dar asta se poate rezolva cu un radio online. Acum ceva vreme mă mai uitam la Badea sau la vreo emisiune în genul How It’s Made pe Discovery sau pe National Geographic dar emisiuinile astea și multe altele care încă nici nu se difuzează la noi se găsesc la pachet pe torente. Badea se poate urmări live online. Filmele de pe HBO sunt expirate 99,9%. Emisiuni cu talente și dănțuitori pentru mine nu servesc. Să n-aud de știri, fiindcă din moment ce principalele jurnale ale zilei de pe toate posturile încep cu ceva despre Irinel și Monica, e ca și când aș citi Click și Libertatea combinat. Deci de ce dau 35 de lei lunar aiurea? Gata.
***
Am avut o dispută în redacție. Aprinsă tare. Eu contra tuturor. Mai puțin a șefului, care din fericire nu era acolo în acel moment. Dar să vedem de la ce-o pornit. Colegii mei au descoperit un joc. În loc să-l descriu mai bine vi-l arăt și discutăm după. În centru este Emil iar în jur floarea feminină a redacției:
Bun. Simpaticii mei colegi (serios, îs niște oameni mișto, fiecare cu o personalitate aparte, chestii de-astea) sunt absolut convinși că la mijloc este ceva inexplicabil. „La mijlocul a ce?”, vă veți întreba unii dintre voi, ca și mine de altfel. Păi cică dacă la prima încercare „obiectul” nu poate fi ridicat, după ritualul cu pusul mâinilor deasupra capului și statul cu ele așa un x număr de secunde, se pare că persoana din mijloc slăbește brusc 50 de kile și poate fi ridicată cu câte două degete de persoană. Sau ridicătorii capătă un surplus de energie de undeva nu știm de unde și devin niște pui de Hulk pentru câteva secunde. Sau, umila mea variantă, e vorba doar de sincronizare și de distribuirea în mod egal a greutății, împreună cu o doză trainică de autosugestie. Adică este evident că Emil putea fi ridicat și din prima încercare, dacă ale mele colege ar fi zis de la început un,doi,trei și!, sforțându-se DEODATĂ să îndeplinească sarcina, așa cum se vede în clip că au făcut a doua oară. De ce să căutăm explicații supranaturale acolo unde se pot găsi cu ușurință unele logice, care se bazează pe niște principii fizice de pe vremea lui Newton și nu pe „energii” care nu știe nimeni ce sunt? Pfuuuu, cu asta mi-am aprins paie în cap. Cum nu pot eu să accept că există lucruri pe care nu le pot înțelege? Că sunt Gică contra. Că eu caut explicații raționale din teama de a accepta că poate exista CEVA inexplicabil 🙂 Că sunt, wait for it… încuiat. No, cu asta mi-o închis gura. Are logică, așa-i? Dacă aș fi ales să cred pur și simplu că există „energii”, în urma unui „experiment” discutabil din toate punctele de vedere, fără a încerca să-mi explic nimic, aș fi fost probabil… descuiat, nu? Adevărul e că un pic de mister e mișto în orice domendiu, aici sunt de acord. Hm, parcă așa apar religiile. Mâine poimâine, după ce clipul de mai sus va face senzație pe YouTube:D, va apărea o sectă ai cărei membri se vor închina „energiei inexplicabile a mâinilor puse deasupra capului într-o ordine precisă și deloc întâmplătoare” 🙂
***
Printre diverse porcării, mai fac şi chestii publicabile. Gen:
sau
sau