Monthly Archives: July 2009

Ne merităm gropile

A trebuit să conduc prin Franța 1400 de km ca să-mi dau seama cât de retardat se circulă în România. E drept, noi nu prea avem pe ce circula, însă ăsta nu e un motiv suficient pentru lipsa de coerență și pentru mitocănia de pe șosele. Un drum de 150 de kilometri la Baia Mare durează aproape trei ore pentru că niște proști se cacă pe ei de vreo cinci ani se termine șoseaua cu patru benzi Cluj-Dej. Nici până în zi de azi n-au reușit să lege între ele bucățile asfaltate, astfel că mergi cu suta vreo câțiva kilometri apoi stai un sfert de oră la un podeț în lucru unde se circulă pe o singură bandă. Și asta în nenumărate puncte de pe traseu. Apoi sunt șoferii… Ce face un șofer român când intră în curbă în depășirea unui TIR și se trezește cu o mașină în față? Pune frână și se retrage pe banda lui? Nuuu, accelerează ca nebunul obligând mașina care vine să frâneze până la oprirea completă în mijlocul drumului pentru ca fucktardul să reușească depășirea tirului în ultima secundă și să o evite la milimetru. Nu mai zic de maneliștii care vin și se lipesc de curul tău ca să-ți arate că vor să depășească și probabil tu ar trebui să mergi în dungă ca să aibă ei loc. După ce treci de Dej vine un drum relativ neaglomerat cu o singură bandă pe sens. Știu că povesteam cuiva că în Franța aș fi putut pune cafeaua pe bord și să conduc așa sute de kilometri fără să vărs un mili-picur din ea. Ei, pe drumul ăsta de care ziceam cred că aș vărsa 10 litri la ce denivelări sunt.

La întoarcere am avut iarăși motiv de turbare. Am prins barieră la intrarea în Cluj. O barieră din aia lungită, cred că or trecut trei trenuri. Coadă kilometrică în spate, normal. Când mă uit în oglinda retrovizoare văd vreo trei porci pe roți cum veneau liniștiți pe contrasens presupunând probabil că noi restul stăm la coadă de tâmpiți. Ajung ăia la barieră și dau să se bage în față. Normal, claxoane, gesturi prietenești, urări de bine, solidaritate între noi ăștialalți care am strâns rândurile de nu încăpea o muscă între mașini. Jivinele rânjeau prostește și semnalizau cu foc fiindcă între timp se ridicase bariera și blocau pe cei din sens opus. I-am lăsat așa, sper să-i fi călcat un tanc.

Pentru că de multe ori au rămas cuvinte nespuse între mine și unii colegi de drum, mi-a venit o idee foarte ușor de pus în practică, numai bună pentru șofatul în RO: afișaje electronice montate pe parbrize/lunete, pentru a comunica mesaje relevante celorlalți participanți la trafic. Gen:

***

sau:

Din Paris, privind în urmă

Și suntem la Paris, ultima oprire înainte de zborul spre Cluj de marți, am sosit acum vreo trei ore cu trenul. Ne-am cazat la același hotel ca și anul trecut, exact în aceeași cameră:) Drumul Clermont-Paris a durat vreo trei ore și un pic, trenul mișcându-se cu suta la oră lejer. Are rost să mă apuc să povestesc cum sunt trenurile la ei față de cele ale noastre? N-are. Gara Lyon din Paris era plină de TGV-uri, faimoșii bolizi feroviari care arătau fioroși și parcă veniți din viitor. Pe sub gară trece… natural, metroul, hop-on în el, hop-off  la Arcul de Triumf, respectiv lângă hotel.

Mai pun jos câteva poze din Monaco și din Cannes. Deja mă simt copleșit de cele aproximativ 2500 de poze câte s-au adunat, o să am de lucru o săptămână să le sortez…

Iahturi cat blocurile in Monaco
Preferatul meu de la Acvariul din Monaco. Rechinii nu m-au impresionat 😛
O vedere splendida asupra Monaco-ului
Sa te tot plimbi pe astfel de strazi, sau si mai bine, sa locuiesti…
Dupa ora pranzului, doar bucatarii se mai plimba pe strazile din Monaco
Show stradal in fata Palatului Festivalurilor din Cannes
Apus in Cannes
Seara pe plaja din Cannes
Straduta ingusta cu magazine in Cannes
Un apus superb (Cannes)
(Cannes)

Ziua Franței și Monaco

Ieri am plecat din Nisa spre Monaco, drum de vreo 15 kilometri ce șerpuia pe munte și prin munte cu o vedere splendidă asupra mării. În Monaco am stat aproape toată ziua, am vizitat Muzeul Oceanografic cu celebrul său Acvariu și ne-am minunat de peisaj și de frumusețea orașului și portului. Seara am luat-o spre Cannes unde aveam rezervare la un hotel micuț la 300 de metri de plajă. Îngrijorarea mea cu privire la disponibilitatea locurilor de parcare s-a dovedit a fi nefondată. Ca și în Nisa, am găsit un parking suprateran la o aruncătură de băț de hotel.

Urmează câteva poze de la Nisa, făcute în 14 iulie de ziua Franței și câteva de la Monaco. Click pe poze pentru a accesa variantele mari.

From Nisa, Monaco
From Nisa, Monaco
From Nisa, Monaco
From Nisa, Monaco
From Nisa, Monaco
From Nisa, Monaco
From Nisa, Monaco

Din Nisa, din paradis…

WiFi în hotelul din Nisa. That’s good, conectat peste tot…

644 de kilometri în cinci ore și cincizeci de minute. Așa se conduce în Franța. N-am avut nici un fel de problemă, parcă m-am născut pe autostradă 🙂 Am mers legal cu 130 și 110, ocazional cu 150 când vedeam că toată lumea merge așa. Deși am dat ceva bani la ieșirile de pe autostrăzi, nu-mi pare rău. Să faci un asemenea sistem colosal de drumuri și să-l mai și întreții la standarde maxime de calitate presupune o muncă titanică și o determinare pe care nu cred că o vom vedea vreodată în România.

GPS-ul ne-a dus până în fața hotelului, cazarea a decurs rapid iar mașina am lăsat-o într-un parking suprateran din apropiere. Am început apoi colindatul. Sincer nu am cuvinte suficient de măiestrite pentru a descrie frumusețea acestui oraș, dar dacă mi-aș fi imaginat un loc în care mi-ar plăcea să trăiesc, cu relief, arhitectură, oameni, climă și tot ce l-ar mai defini, rezultatul ar fi fost o copie fidelă a Nisei. Postez mai bine câteva poze. Mâine e zi de plajă și de mâncat moules și ce-om mai găsi apetisant din specialitățile locale la una dintre minunățiile de terase, după care seara vom urca undeva pentru a admira focurile de artificii căci 14 iulie este ziua națională a Franței.

O plimbare pe plajă noaptea….

Terase și turiști

Highlife…

Străduțe înguste peste tot, o parte din ele înțesate cu restaurante și magazine de suveniruri, altele liniștite precum cea de mai sus

Înainte de a doua plecare

Ok, după un zbor plăcut cu Boeing-ul de la Malev am aterizat pe Charles de Gaulle, pe o vreme mult mai răcoroasă ca în Cluj, foarte pe placul nostru. Din aeroport ne-au luat cu mașina Ioana și Thomas, cei doi prieteni care locuiesc în Clermont Ferrand, un orășel la vreo 400 de kilometri de Paris. Ideea era să ne scutească de un drum mai lung cu trenul. Din păcate decizia s-a dovedit a fi catastrofală. Am ajuns in Clermont Ferrand dupa vreo 8 ore de condus si 4 sandwichuri cu ton, autostrada cu 4 benzi pe sens si pe alocuri chiar cu 8 fiind se pare neincapatoare pentru cei 10 milioane de francezi ce au plecat care pe unde a apucat la sfarsit de weekend. Mergeam cu 150 cateva minute, apoi juma de ora ne taram ca melcii in blocaje mamut. Am avut timp berechet să observ fauna de pe autostradă și am tras câteva generalizări: nu există mașină fără GPS. Era chiar comic să vezi toate ecranele luminate care arătau exact aceeași hartă. Cum lumea plecase în vacanță, mașinile erau înțesate de bagaje, biciclete, copii și nu puțini câini. De asemenea majoritatea pasagerilor de pe scaunele din spate se uitau la filme pe niște mini ecrane prinse de tetiere.

În Clermont am stat zilele astea la Ioana și Thomas, fiind răsfățați cu specialități culinare franțuzești și cu plimbări “ghidate” prin oraș. Care oraş, deşi ne-a fost prezentat ca o versiune a Clujului, nu are nici o legătură cât de mică. Ca orice oraş franţuzesc care se respectă Clermont are străduţe medievale pavate, clădiri vechi cu felinare, locuri de promenadă pline de flori, restaurante şi terase stradale şi, normal, o ditai catedrala gotică cu un aspect foarte dark ce o făcea şi mai mişto. Culoarea neagră se datorează rocii vulcanice din zonă folosită la construcție. Fiindcă, aşa ca un bonus, dacă mai era nevoie, oraşul se află lângă vreo câteva conuri vulcanice stinse, numai bune de vizitat şi de amenajat parcuri turistice pe ele. O să le vizităm vineri.

Am avut şi privilegiul de a participa la o petrecere a burlacilor în toată regula, conform tradiţiei locale, prietenii noştri având nunta săptămâna viitoare. Cum se desfăşoară o petrecere a burlacilor? De-a dreptul fascinant. O să revin într-o postare viitoare cu detalii.

Mâine la ora 6 a.m. plecăm din Clermont, direcţia Cannes, Nisa şi Monte Carlo. Vom sta câte două nopţi în Nice şi Cannes de unde vom da o fugă, două, la Monte Carlo. Am de condus 644 de kilometri, iar cu ajutorul bunului GPS distanţa o vom parcurge în maxim 6 ore. Cum nu am mai condus până acum în altă ţară decât România cred că o să fie interesant, mai ales că am la dispoziţie 115 cai putere, o altă premieră eu fiind obişnuit cu cei 75 ai Loganului:)

Revin cu poze de om avea net pe acolo, de nu, vineri suntem înapoi în Clermont la nuntă şi le postez atunci. Duminica viitoare direcţia Paris pentru două zile, iar marţi noaptea vom fi în Cluj.

Au revoir!

Prima postare on the go

Am ajuns la Budapesta, ora locala 7:04. Zborul a fost foarte calm, desi am zburat cu un tzantar de avion de la Malev (nu Carpatair cum credeam), avion putin mai mic decat un autobuz dar zgomotos din cale afara.

In aeroportul din Budapesta avem de asteptat 2 ore pentru zborul la Paris, insa nu ai cum sa te plictisesti cu free wifi si duty free-uri.

Am vazut si cel mai mare tzaran in viata, intamplator roman, cu niste bocanci atat de plini de noroi cum nu credeam sa vad vreodata intr-un aeroport.

Poze: avionul si taranul

Ps. Fac o exceptie de la diacritice ca scriu de pe iphone

Asta era avionul on Twitpic

Un taran infect cu bocancii plini de noroi. Roman, desigur. on Twitpic

Colegialitate

Din partea colegilor, cu drag…

UPDATE: navigați mai jos pentru a asculta oroarea…

Click pentru a mări

Click play, apăsați reset pentru a opri 🙂 :

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.