Monthly Archives: November 2008

De ce 5 şi nu 10

Criză mare de inspiraţie, ha? Anul trecut când am văzut caricatura de mai sus m-am distrat, fiindcă aveam același “feeling”. Pe atunci tocmai apăruse maşina de bărbierit cu 3 lame. Aia cu vibraţii. O mare porcărie, am primit şi eu una cadou și mi se părea că trei lame sunt deja fițe. Plus că vibraţiile ar fi probabil utile în orice alt context în afară de atunci când te bărbiereşi. De ce ai vrea să-ți vibreze mâna și să-ți amorțească habar n-am..

Gillette s-au mai încordat preț de două lame și au scos Fusion, o ridiculozitate cu 5 cuțite şi cu “microcip”. Ce dracu face microcipu ăla? Scuipă lasere? Mie mi se pare că drăcia aduce tot mai mult cu o răzătoare de legume. Din aia minune de la Teleshopping. Mai că-mi vine să-mi rad un măr. Că pe față nu pun plugul.

M-am simțit obligat să le fac un ambalaj mai potrivit decât ce aveau. Iată rezultatul.
(Click pentru mare)

Yahoo nu este şi pentru români?

Virgin America oferă WiFi în timpul zborurilor, la preţuri între 9.95$ şi 12.95$ în funcţie de durata zborului. Văd utilă facilitatea doar în cazul zborurilor lungi, noaptea, peste ocean, când benoclatul pe geam este inutil. În zborurile de zi m-ar durea însă în cot de WiFi fiindcă şi aşa e o adevărată dramă când nu prind loc la geam. Ţin minte că odată un pici avea loc la geam lângă mine şi a dormit tot drumul, iar eu îmi tot lungeam gâtul peste el să văd Alpii înzăpeziţi. Asta până când am observat-o pe maică-sa, aflată pe scaunul din spate, care mă fixa cu o privire criminală.

***

Noul Blackberry Storm, cu toate chestiile faine pe care le are, o dă în bară fix cu ce nu te aştepţi: nu are WiFi. Un mare minus pentru că, dacă vrei să-l foloseşti în afara ţării unde 1 MB prin 3G costă cât venitul mediu pe economie, u’r fucked. WiFi gratuit se găseşte din belşug, chiar şi la noi, şi pe lângă că-i gratuit de obicei e şi mai rapid.

***

Cel mai tare comentariu pe un blog:

Voi ce faceţi de Criză?

***

A fost lansată o nouă versiune de software pentru iPhone, 2.2, care aduce o seamă de îmbunătăţiri pe partea de securitate, câteva funcţii noi şi eliminarea unor bug-uri. Cel mai mult mi-a plăcut includerea Google Street View în aplicaţia Maps. Am vizitat virtual o parte din locurile pe unde am umblat vara asta. Am observat că iPhone-ul e mai prompt la afişarea unor meniuri iar bateria pare să ţină mai mult. Nici crackerii nu au stat degeaba şi a doua zi după lansarea firmware-ului era deja disponibil patch-ul QuickPwn la care sincer nu-i prea mai văd rostul din prisma aplicaţiilor care se pot instala cu Cydia şi Installer. Majoritatea sunt instabile şi sug din baterie într-un mod obscen.

Nu pricep o chestie: de ce din secţiunea românească a iTunes Store lipsesc aplicaţii de la Google sau Yahoo, gratuite şi valabile pentru tot restul lumii? Cine naiba decide când are loc includerea lor acolo şi pe ce criterii? Adică din moment ce eu am plătit pentru telefon, plătesc un abonamet de date lunar, deci cu nimic mai prejos decât americanu’ sau englezu’, m-aş fi aşteptat să am aceleaşi drepturi. Dar nuu… Bine că, în loc să folosesc oneConnect, programul Yahoo! care include toate aplicaţiile companiei, eu trebuie să instalez pe iPhone alte aplicaţii thrid party (deci potenţial nesigure) prin care să mă conectez la Yahoo, doar fiindcă oneConnect-ul lipseşte din iTunes Store-ul românesc. La fel şi în cazul Google Earth.


Google Street View pe iPhone. Te poţi “plimba” pe străzi şi uita în orice direcţie (inclusiv în sus). În screenshot-ul de mai sus m-am învârtit pe lângă turnul Eiffel. Versiunea Stret View pentru desktop se găseşte accesând Google Maps

Multimedia talk

Am semnat contractul pentru Internet. Din ăla prin “fir”, rilaiăbăl şi rapid. Săptămâna viitoare vine fibra de la FoComunicații. Deja încep să mi se retrezească instinctele de download-animal. Am început să mă uit pe unde se ascund bunătăţile HD, unde apar cele mai noi albume şi concerte… Va merge în sfârşit bine PornHub 😀 … Pe lângă astea îmi voi instala acasă Winamp Remote, care face o chestie foarte deşteaptă: te lasă să-ţi asculţi muzica de pe PC-ul personal de pe orice alt calculator conectat Internet. Ai acces la toate playlisturile şi muzica ta preferată, direct din browser. Practic PC-ul funcționează ca un server de streaming de pe care asculți ce vrei, unde vrei. Sigur, trebuie să laşi calculatorul tot timpul pornit, însă cu o lăţime de bandă de 24mbps nu cred că-l voi mai închide decât ca să-i mai schimb câte o roată, un rulment, din vreme în vreme. Un harddisk în plus de 1 terra m-ar coafa ca să nu mai scriu DVD-uri în neștire. Dar să lăsăm fanteziile, și să trecem la…

***

…other small thinghies. Am văzut trailerul de la la Star Trek, ce va apărea la anul prin luna mai. 100% eye candy. Practic, tot ce mi-aș fi dorit să văd cât timp a rulat serialul. Am fost un mare fan Star Trek: The Next Generation, cu faimosul căpitan Picard. Îl urmăream cu religiozitate duminica în cadrul emisiunii “Ştiinţă şi imaginaţie” prezentată de Bădescu şi Mironov şi mă enerva la culme când nu îl dădeau. Star Trek-ul de anul viitor are acțiunea plasată cu vreo 100 de ani înaintea celei din The Next Generation, și va prezenta ascensiunea căpitanului Kirk, cel din Star Trek: The Original Series (1966), interpretat acum de Chris Pine. Se pare că prin acest film producătorii au dat un “reboot” francizei, așa cum s-a procedat cu Batman Begins. Luat totul de la “începuturi”, cu actori noi și, desigur, cu o punere în scenă mult mai actuală. În cazul Batman chiar a fost nevoie de o “resetare”, fiindcă ultimele 2 filme înainte de Batman Begins au fost niște comicării. Sunt chiar curios cum va fi primit noul Star Trek atât de către fani cât și de către publicul tânăr care abia dacă a auzit de The Next Generation, darămite de Star Trek: The Original Series de acu 40 de ani. Click play, merge fain şi fullscreen.

***

Am găsit o chestie interesantă căutând o melodie pentru cineva. Pe site-ul eOK aflăm:

eOk a devenit primul site de muzica din Romania complet legal si gratuit. eOk are in prezent contracte cu toate casele de discuri majore romanesti, oferindu-va la un loc toata muzica romaneasca din toate timpurile!

În schimb, pe forumul Ancăi Badiu, a cărei melodie nouă o căutam, administratorul are altă părere:

We ask people to RESPECT THE MUSICIANS and not to upload music to websites such as Trilulilu or eOk, who illegally put music at their users disposal, without any written prior agreement with the composers, publishers, singers, etc.

Ce-i cu eOK-ul până la urmă? Fură şi ei un pic aşa ca tot românu’? Că pe TriluLilu știm că trei sferturi din materiale (foto, video, audio) n-au ce căuta acolo, dar îi iertăm că-i simpatic crocodiluțul din header.

***

Link spre pagina artistului, unde sunt disponibile și datele tehnice ale fotografiei. Cadrul nu a fost prelucrat în Photoshop. Senzațiile modelului din timpul ședinței foto trebuie să fi fost interesante 🙂 Pentru a vizualiza unele poze din galerie e nevoie de înregistrare

Expendable, next please!

O jurnalistă (în devenire) a fost dată afară de la ziarul unde lucra fiindcă prietenul ei a povestit pe nu știu ce forum de jurnaliști diverse aspecte “compromițătoare” ce țin de organizarea internă a ziarului respectiv. Se inflamează mulți (și el și el și el și ea). Jurnalista (în devenire) ia și ea cuvântul și încearcă cu disperare să dreagă busuiocul, cum că până la urmă nimeni nu a persecutat-o chiar așa tare. Așadar singurul care s-a făcut de rahat e cel care nu și-a ținut gura. A făcut pe cocoșul justițiar și acum plătește altcineva aiurea. Io înțeleg să te bagi în seamă și să faci “dezvăluiri” (care sunt foarte interpretabile, mai ales pentru unii care cunosc personajele), dar fă-le duuupă ce ți-ai încheiat socotelile cu cel pe care îl bârfești. Atât de simplu..

Frigul este bun

În sfârșit e frig, după ce toamna a lălăit-o cam mult… Îmi place frigul cu miros de iarnă, cu ceață și zilele scurte. Doar să nu plouă. Îmi place să conduc pe timp friguros, e așa de bine în căldura din mașină, cu muzică bună… Câteva poze făcute în timpul vizitei la Alba Iulia, pe un ger ca la carte. Click 2 enlarge.

***

Am văzut săptămâna ce-a trecut Quantum of Solace la Cinema City. Filmul destul de ok, un pic cam prea multă acţiune care nu a mai lăsat mult loc jocului actoricesc. Cred că jumate din film l-am văzut pe Daniel Craig iar jumate pe dublura sa care-i executa cascadoriile. Apropo de Craig, lui Laura nu-i place de el. Ciudat, mie ăsta mi se pare cel mai mişto “Bond” de până acum. “Femeile Bond” în schimb nu m-au prea impresionat în Quantum of Solace. Spre deosebire de apetisanta Eva Green din Casino Royale, Olga Kurylenko din Quantum (foto) are o guriţă frumoasă când e supărată dar în rest nu ne mai arată nimic. Probabil fiindcă n-are ce. Dacă filmul chiar și-a meritat banii dați pe el, în schimb experienţa vizionării m-a lăsat cu sechele. De unde să visez eu că într-o seară de miercuri rece şi banală toţi clujenii se vor buluci în mall să vadă James Bond? Zic asta pentru că deşi am sosit înainte cu o oră de începerea filmului, nu mai erau bilete decât în rândul doi. Pe care le-am luat cu gândul că totuşi, tot suntem mai norocoşi faţă de cei din primul rând. Eroare! Fiecare glonţ din timpul filmului mi-a lovit timpanul ca un piron. Şi trust me, au fost multe gloanţe. Şi de pistol, şi de puşcă, şi de mitralieră de avion.. Asta când nu exploda ceva, momente în care trebuia să strâng din dinţi ca într-un roller coaster, ca să rezist să nu-mi puşte capul. Nu ştiu câţi waţi au boxele de la Cinema City, dar estimez că sensibil peste 1000.

***

Mi-am instalat un pian pe iPhone şi am reuşit să cânt singur partea introductivă de la “Speed of Sound” a celor de la Coldplay. Sunt un talent, deja mă gândesc să-mi iau o orgă electronică.

***

Am descoperit Google voice and video chat, un serviciu nou de la Google care te lasă să faci, exact, videochat cu voce, direct din contul de Gmail, prin intermediul browserului. Trebuie instalată o mică aplicație, după care te poți chatui audio și vedea cu oricine din lista de prieteni posesori de Gmail. Până acum la mine a funcționat impecabil, cu un framerate mare și o calitate bună a sunetului. Aplicația e utilă mai ales pentru cei cu webcam integrat în laptop, care practic nu trebuie să facă nimic în plus pe lângă click-ul pe “videochat”. Și dacă tot suntem la Google, de ce oare aplicațiile Google pentru iPhone nu sunt disponibile pentru download în România? Mă refer în special la Google Earth după care salivez degeaba de o lună.

Bamboo cu miros de ceapă

Parkingul “Leul” din Cluj-Napoca are nişte caracteristici interesante. Prima ar fi că maşinile stau parcate la cucurigu, de la etajul 3 în sus. A doua “inovaţie” este plasarea pieţei agroalimentare la parter, în timp ce la 1 şi 2 ar fi trebuit să fie magazine şi restaurante. Au fost, dar au falimentat în scurt timp, cred eu dintr-un motiv simplu: în toată clădirea pute înfiorător a brânză combinată cu zarzavaturi (în special ceapă) din cauza pieţei de la parter. Şi cine credeţi că a închiriat etajul 2 după asfixierea celorlalţi chiriaşi? El Botezatu cu al lui Bamboo, care cel puţin în Cluj ar trebui să se cheme BamMoo (sau BamPfuuu) ca să rezoneze cu miasmele din incintă. Chiar dacă se va reuşi eliminarea completă a oricărei particule de miros “vacalin” din interiorul clubului, clientela tot nu va scăpa de un tratament olfactiv intens în timp ce urcă spre oaza bambuinică. Sincer mă uimeşte locaţia aleasă pentru un club considerat “de fiţe”. Seara zona arată deplorabil, plină de gunoaie, iar clădirea, pe lângă inconvenientul mirosului, beneficiază de o localizare “dosnică” şi o arhitectură urâtă. Daţi vina pe criză 🙂

***

Din nou subiectul Floreşti. Ză imobiliar paradais. Cu drumuri de unde nu te mai scoate decât tractorul şi lipsa dotărilor indispensabile secolului 21, gen nenorocit de Internet!!! La alegerile pentru primar, scârba care era atunci în funcţie şi care dorea pesemne să-şi asigure continuitatea ne-a trimis o basculă de pietriş chiar în săptămâna dinaintea votului, făcând astfel drumul un vis faţă de ce era. De atunci însă n-a mai pus nimeni măcar un grăunte de nisip. Gropile au recidivat, prăpăstiile s-au căscat. Mă aşteptam ca uninominalele să ne aducă “în dar” încă o reamenajare a aşa-numitului drum care deserveşte totuşi vreo 2000 de oameni ce au ales de bunăvoie să se mute în iad. Ţeapă. Şi-au făcut ei candidaţii nişte calcule şi au ajuns la concluzia că mai eficient ar fi să pună mână de la mână câte 2 lei de căciulă şi să-şi instaleze un spaţiu de afişare a afişelor electorale, decât să toarne nişte pietriş, pe care şi aşa n-ar şti nimeni cine l-a pus. Astfel apăru panoul…

E chiar interesantă alăturarea afișelor 🙂

The Keyboard Scene

M-a costat revizia la maşină 8 milioane, damn the devil to hell. Fază în service: “Vezi bă, completează la aia antigelu”. Bă-ul ia un bidon pe care scrie antigel, se duce la chiuvetă, îl umple cu apă, apoi se întoarce la maşina victimei şi începe să toarne. Văzându-mă că mă uit chiorâş: “Nu aveţi voie aicea, mergeţi să nu vă vadă domnu maistru!”. Sigur că pe urmă când mi-a venit rândul am stat ca un scai lipit de mecanic să văd ce-mi ia şi ce-mi pune şi mai ales de unde…

***

Mă enervează oamenii care spun chineji în loc de chinezi, cu variaţiunile japoneji şi engleji. Parcă au ceva eroare în creier de care nici nu-şi dau seama. Pentru că de scris, scriu corect.

***

Pe un forum dedicat iPhone:

***

Vă calcă cineva pe nervi? Click play cu sunet, u’ll feel better and inspired…

Get the Flash Player to see this content.

Studiu de caz sau cum se fură cu graţie

Pe piaţa de webdesign din România există o categorie de clienţi, destul de numeroasă, care reprezintă candidaţii ideali pentru preţuri umflate cu pompa. Iar umflarea cu pompa în acest domeniu se practică cu mare succes la noi. Clienţii la care mă refer sunt aceia care, deşi nu prea au tangenţă cu mediul online din cauza vârstei sau a domeniului de activitate, au înţeles totuşi importanţa prezenţei pe www a afacerii pe care o gestionează, vor un site şi apelează la o firmă de webdesign pentru realizarea acestuia. Foarte bine. Doar că firma apelată, înainte de a se apuca de orice, evaluează în primul rând capacitatea clientului de a înţelege ce i se oferă. Un client care cedează complet controlul către firma de webdesign are toate şansele să primească un preţ de câteva ori mai mare faţă de cât ar fi primit dacă s-ar fi implicat activ în proiect sau ar fi apelat la un consultant care să-l ajute. Problema cu site-urile este că aici nu e ca la construcţia unei case, unde poţi controla ce materiale se folosesc, poţi vedea fundaţia şi tot procesul de construcţie. La un site de obicei clientul vede produsul aproape finit, la care mai poate să ceară mici schimbări pe ici pe colo. Ce este însă în spatele faţadei şi cât va avea de plătit… cum îi este norocul. Datorită clienţilor habarnişti dar cu mulţi bani şi degrabă doritori de site-uri, preţurile sunt premium, iar rezultatele de multe ori reprezintă furăciuni de cod şi improvizaţii care “crapă”, necesitând alte investiţii pentru “întreţinere”.

Continue reading