Monthly Archives: September 2008

The bloc is rising, and rising…

Ziceam eu într-o postare de prin noiembrie anul trecut că mă apuc să pozez cum se construieşte un bloc în faţa blocului meu şi apoi la final voi centraliza pozele într-un filmuleţ care va arăta cum creşte construcţia, aşa ca pe Discovery 🙂 Ei, în sfârşit au terminat ăia de construit, aşa că am pus mâna şi am adunat pozele făcute timp de aproape un an, la diferite intervale care uneori au fost cam lungi… Ăsta de mai jos ar fi rezultatul. Click play.

Get the Flash Player to see this content.

O reţetă simplă sau o idee bună?

Ce văd eu astăzi, la ieşirea de la Mac:

Informaţiile de care am nevoie! Ia te uită! Hai să vedem de ce informaţii aş avea nevoie, deschizând la întâmplare site-ul ziarului Click!.

Titluri de pe pagina principală (e interesant cum sunt formulate, ca pentru nişte copii/senili/înapoiaţi mintal):

* Raluca Sandu se sărută cu fostul iubit al Adelinei -> dacă numele Raluca Sandu îmi sună vag cunoscut, totuşi, who the fuck is Adelina?

* Delia, ce violentă eşti cu rivalele! -> aşa Delia, dă-le-un toc în gură!

* Aluniţe urâte şi aluniţe sexy -> oare o aluniţă de pe vârful nasului poate ajunge vreodată sexy? 🙂

* Fumează pe stradă ca o şerpoaică -> cum mama naibii fumează o şerpoaică? Dacă ziceau “ca o goriloaică” mai înţelegeam…

* Nume de cod – Orgasm. Iată parola -> desigur e vorba despre ăla la femei. La bărbaţi nu e cu parolă.

* Sophie Monk, ce sexy este ea, şi-n bikini, şi pe şa -> adevăru-i că îi.

* Femeia “elefant” îşi găseşte greu pantofi -> păi prin savană nu prea sunt mall-uri, cred că de-aia.

* Uite câte putem face cu mierea! -> una în ţâţele goale lângă o albină gigantică.

***

Astea sunt informaţiile de care ei zic că am eu nevoie zilnic. Ca să mă tâmpesc iremediabil probabil. Cei peste 50.000 de vizitatori zilnici ai site-ului Click! par însă a spune totuşi că da, asta vor. Genul ăsta de conţinut face trafic semnificativ în România. Ăsta şi site-urile de sport. Nu e nici un secret, e atât de simplu să ai un site “de succes” la noi… Mă refer la portalurile de “informare”. Site-uri precum CanCan, Libertatea sau Click! rup tot când vine vorba de trafic. Dacă vrei să atragi public avid de ştiri cu Alina Plugaru spre un site “serios”, apar problemele. Nu poţi să le dai numai un pic de Alina Plugaru într-un colţ. Nu, pentru că ei vor abundenţă de informaţii, cât mai multe poze sau conţinut video, aşa cum au fost obişnuiţi pe site-urile de genul celor mai sus menţionate.  Şi dacă te apuci şi bagi conţinut de genul ăsta, rişti să o iei la vale rău de tot şi să nu te mai poţi opri iar cititorii vechi se vor reorienta. Cum a făcut de exemplu clujeanul.ro, care, deşi acum este lider la accesări în Cluj, oferă un conţinut îndoielnic. Adică la ei vezi de la imagini cu morţi din accidente sau poze cu petreceri porno până la tot felul de “topuri” şi clasamente cu scopul de a crea polemici, deci trafic. Nu lipsesc galeriile cu gagici mai mult sau mai puţin dezbrăcate. Iar acest gen de conţinut se regăseşte la ei (şi nu numai) cu o frecvenţă tot mai ridicată. O soluţie pentru a avea un trafic ridicat şi un conţinut de calitate în acelaşi timp, fără a coborî standardele? Există: să oferi încă ceva pe lângă conţinutul informativ. Ce formă să aibă “ceva”-ul? Aş avea câteva idei cu privire la asta dar nu vi le spun că mi le furaţi 😛

Romanice

A trecut şi weekendul, şi concertul, am revenit, shit…

Cu ce-am rămas, (relativ) pe scurt:

* Ca în orice oraș civilizat aflat cu un secol înaintea noastră, și în Roma te poți descurca fără probleme chiar dacă te afli pentru prima dată acolo. Cazul nostru adică. Trenuri, metrouri, autobuze, toate sunt gândite în așa fel încât să poți ajunge la orice obiectiv în cel mai scurt timp și cât mai simplu. Automatele de bilete și prezența peste tot a hărților cu rutele mijloacelor de transport fac viața turiștilor foarte uşoară.

* Orașul nu este curat și nici prea întreținut. Am văzut metrouri care păreau că vin direct din iad, atât de pline de graffiti erau. În oraș se strigă și claxonează cam ca pe la noi, iar cerşetorii care de care mai creepy mişună. Făcând abstracţie de astea, este o plăcere să te plimbi prin Roma fiindcă ai ce vedea, ceea ce am şi făcut vineri şi sâmbătă până la concert. Nu mă refer doar la obiectivele arhicunoscute din care am vizitat ce am putut, ci la străduţe, clădiri cu verdeaţă, terase pline de turişti, magazine de suveniruri sau restaurante care de care mai frumos aranjate. Masa am luat-o la o “trattoria” aflată pe o străduţă superbă lângă Piaţa Sfântul Petru, unde nu am avut probleme în a alege felurile de mâncare deoarece chelneriţa era din Piatra Neamţ..

Click pe poze pentru variantele mari

***

***

Concertul

* Sâmbătă a fost infernal de cald la Roma iar accesul pe stadion pentru cei care aveau bilete pe teren s-a făcut deosebit de greu. A trebuit să ne înghesuim peste 10.000 de oameni printr-un culoar de vreun kilometru lungime şi 10 m lăţime. Asta a însemnat două ore de aşteptare. Pentru a preveni sufocări și leșinuri organizatorii au pus un elicopter să pulverizeze apă deasupra mulțimii dintr-un container ce se balansa sub el. Nu am simțit cine știe ce efect, în schimb au avut grijă de noi vânzătorii ambulanţi de băuturi care înotau prin mulţime cu umbreluţe deasupra capului ca să-i vezi.

* Totuşi, o mare bilă albă primesc de la mine organizatorii pentru că au permis accesul cu sticle de apă sau suc pe stadion. Este adevărat că, în prealabil, gardienii de la intrare îţi desfăceau dopurile și le aruncau. O sticlă fără dop nu zboară prea departe, cred că asta era ideea. De asemenea, camerele foto şi binoclurile erau permise sau trecute cu vederea, nu ştiu sigur, oricum nu ca la noi unde trebuie să recurgi la tot felul de stratageme ca să treci de filtre. Cert e că bliţurile luminau de peste tot. Eu nu mi-am luat aparatul fiindcă m-am gândit că era prea mare, în schimb am văzut lume cu binocluri din alea monstru, cum au militarii. Pentru poze am folosit telefonul, care mi-a dovedit încă o dată ce prost se descurcă în asemenea cazuri. Pe stadion se vindea bere la 5 euro sticla (tot de plastic). Oricum, la ce căldură era, aş fi dat 50 de euro.

* În deschidere a mixat Benny Benassi. De neuitat momentul în care am pășit pe teren și mi-am rotit privirea de jur împrejurul stadionului uriaș, plin până la refuz. A fost ca în scena aia din Gladiatorul când Russell Crowe pășește pentru prima dată în Colosseum, cu excepția faptului că aici toată lumea dansa pe ritmurile lui Benassi în orice direcție te-ai fi uitat. Mi-a plăcut la nebunie.

* Concertul a debutat spectaculos, cu un sound care te făcea să vibrezi la propriu (noi eram cam la 30 de m de scenă), ecrane mişcătoare, lasere, dansatori și o Madonna în formă de zile mari care a dansat pe tot parcursul show-ului fără să dea semne de oboseală. La un moment dat mă uitam atent să văd dacă nu or fi înlocuit-o cu vreo sosie.

* Get political: ni s-a arătat foarte sugestiv (ca la proşti adică) cu cine votează diva, printr-un montaj video în care Bush, McCain și alți “răi” erau puși laolaltă cu Hitler, elefanți morți și sloganul “Get stupid”, iar Bono, Obama sau Geldof apăreau împreună cu floricele şi turbine eoliene plus mesajul “Get smart”. La final, un fade to black cu Obama… Bun, am priceput.

* Google Earth a avut dedicată o melodie întreagă, în sensul că pe ecrane apărea Pământul din celebra aplicaţie și se făcea zoom pe diverse orașe, printre care și Bucureștiul. Cum de și Bucureștiul? Pentru că în melodie era vorba despre țiganii nomazi, of course.

* A urmat un moment în care invitați speciali au fost doi țigani lăutari din ăştia de-ai noștri, care au acompaniat-o pe artistă cu vioara și acordionul într-un mixaj la “La isla bonita”, iar apoi au interpretat ei singuri o țigănească de-a lor. Sau de-a noastră, cum preferați. Un moment nu foarte gustat de publicul italian, după lipsa mâinilor din aer.

* La melodia Like a prayer, remixată de altfel excelent, pe ecrane erau afișate citate din “bibliile” diferitelor religii, în ideea că toate sunt pline de învăţături bune şi “promovează” aceleaşi principii şi acelaşi “personaj”. Right… Desigur, nu puteau lipsi şi citate din Kabbalah, o sectă odată obscură, acum intens mediatizată datorită Madonnei.

Înainte de a părăsi stadionul, o ultimă privire.
Nu-i înţeleg pe cei care-şi iau bilete aşa sus şi departe de scenă.

***

Bonus

* Glume de stewardeză WizzAir, care își imagina probabil că nimeni nu asculta ce debitează: “Așezați-vă masca pe față și începeți să respirați normal şi gratuit sau “pentru a umfla vesta, trageți de mânerul roșu sau suflați prin acest tub până la epuizare

* Cum ştii că te afli într-un avion cu 99% pasageri români? Simplu: la aterizare lumea aplaudă. Adevărul este că o aterizare pe aeroportul din Cluj-Napoca merită aplauze datorită pistei înfiorător de scurte și a lipsei unui sistem de ghidaj electronic. M-au trecut toate apele când avionul a atins asfaltul doar cu roata stângă, s-a balansat, a trecut de jumătatea pistei cu vreo 300 la oră (calcul aproximativ în funcție de clădirea aeroportului pe care am văzut-o preț de o fracțiune de secundă), ca mai apoi să se oprească frânând preluuuung fix în capăt. Mai c-aș fi aplaudat. În schimb la Roma, pe o pistă interminabilă şi lată cât China, chiar n-am înţeles rostul aplauzelor.

***

Bad Natalie

Azi am găsit un clip mai vechi dar foarte comic cu Natalie Portman , din Saturday Night Live. Click play, cu sunet:)

***

Şi o melodie superbă pe care am auzit-o în ultima reclamă la CEC, cântată de “Celelalte cuvinte” în 1987, când io aveam 5 ani…

Se mai întâmplă una, alta

De exemplu Google intră pe tarlaua browserelor web cu o creaţie proprie: Google Chrome. Îmi place. Deşi este beta, nu am întâlnit nici o problemă la afişarea a zeci de pagini web. În screenshot-ul de mai jos se observă interfaţa “curată” şi Task Managerul care arată cât procesor şi câtă memorie mănâncă fiecare site vizitat, lucru foarte util atunci când ai multe pagini deschise şi nu ştii care e vinovată de încetinirea sistemului. Printr-un comic book cuprinzător, Google îşi expune viziunea asupra viitorului browserelor şi explică ce aduce nou Chrome. Ca orice browser care se respectă, acesta permite dezvoltarea pluginurilor care să-i îmbunătăţească funcţionalitatea. Optimizările pentru rularea mult mai rapidă a codului JavaScript împreună cu inovaţiile ce ţin de securitate şi stabilitate vor face din Chrome un browser demn de adoptat. Eu sper că în detrimentul Internet Explorer, care conduce în clasament doar datorită fiinţelor neajutorate care ştiu doar să pornească şi să oprească un PC. Şi mai grav este că o bună parte din utilizatori încă folosesc Internet Explorer 6.

Google Chrome

***

Mi-a plăcut foarte mult The Promotion, ultimul film pe care l-am văzut, de data asta confortabil de acasă. Sean William Scott şi John C. Reilley sunt credibili în rolurile principale iar acţiunea se petrece într-un cadru destul de familiar nouă, cel al supermarketurilor de cartier, aspectele privind angajaţii, clienţii, problemele şi lupta pentru avansarea în post fiind perfect valabile şi la noi. O comedie drăguţă, cu un final corect.

***

V-am povestit de câinele meu? Îl cheamă Rexi şi nu este un câine obişnuit.

Caniş + Şoricar = ?

***

Rexi este obsedat de mingea lui şi cel mai mult în viaţă îi place să sară. Datorită acestui “dar”, de a sări, şi-a câştigat dreptul de a deveni vedetă prin intermediul acestui blog.

Nu contează că uneori aterizează în cap, pe pisică sau în vreun perete. El SARE.

***

(click pe poză pentru mare)