Monthly Archives: July 2008

Vista rulează, în sfârșit

Dacă acum ceva vreme scriam despre Windows Vista de rău, acum vreau să-l laud. Se pare că, odată cu primul service pack, lucrurile s-au mai aşezat iar sistemul de operare începe să arate ce poate. Am primit Windows Vista Home Premium împreună cu noul laptop. Sigur că imediat după ce am pornit pentru prima dată calculatorul lucrurile nu stăteau deloc roz din punct de vedere al vitezei de lucru şi primul impuls a fost să-i dau un format şi să bag trusty XP-ul. Dar după un update de bios, drivere proaspete şi instalatul aplicaţiilor pe care le folosesc în mod uzual, sistemul a început să prindă curaj. Un mare minus însă pentru Toshiba: am muncit din greu ca să elimin tot “crapware”-ul de la ei. Mă refer la nenumărate aplicaţii marca Toshiba care pornesc odată cu Windows-ul şi care teoretic ar trebui să te ajute cu diverse task-uri (şi să-ţi bage ocazional pe gât reclame). Nimic din ce era instalat nu îmi era necesar, aşa că am ras tot jos, mai puţin un utilitar care mă anunţă când sunt drivere noi disponibile pentru download. Ăla are un rost şi îi permit să-mi paraziteze calcul. Revenind la Windows Vista, nu zic că oferă mare lucru în plus faţă de XP în afară de interfaţa aia şmecheră, însă totuşi parcă e mai plăcut lucrul pe el şi uneori mai rapid. Am instalat de curiozitate şi Yahoo Messenger pentru Vista, varianta Beta. Un dezastru. Se mişcă greu, dă erori şi are nişte teme urâte. Dacă după doi ani de zile cei de la Yahoo nu au reuşit încă să facă o aplicaţie cât de cât stabilă folosind noul WPF (Windows Presentation Foundation), înseamnă că ceva nu este în regulă ori cu programatorii lor, ori cu noul subsistem grafic de la Microsoft.

***

Și o piți de pe hi5 sinceră cu ea însăși și cu noi…

Românistice

Învârtindu-mă prin redacție îmi pică ochii pe un N95. Ia te uită, a cui e? A lu nevastă-mea, vine prompt răspunsul. În clipa aia mi s-a oprit pe buze o întrebare firească, dar desigur nesimţită: da’ oare ce piss…ici face o femeie cu un N95 cât o cărămidă, ca să nu mai vorbesc de o ciurdă de funcții pe care cel mai probabil nu le va folosi niciodată? Iar eu am un telefon la juma de preţ cu juma de funcţii şi cu juma din ecranul ăluia. M-am calmat totuşi după ce am observat că nu-i Nokia N95. E doar N95 :). E un pic mai mare, arată cam la fel, însă vine de la prietenii chinezi și nu are nici o legătură cu producătorul finlandez. Chinezii, în spiritul Niken și Adibas au copiat cu dezinvoltură și pe Nokia. Ce mă miră e faptul că se vinde fără probleme în România. Cauți după dual sim pe Google, ajungi pe un site românesc, faci comanda și ai chinezăria în câteva zile la un preţ foarte convenabil. Colegul de care ziceam are și el unu. M-am uitat la ce oferă telefonul și are la funcții de dă pe dinafară. Are și touchscreen. Sigur că la o privire mai atentă finisajul e slab, display-ul cam cheesy cu grafică de un bun gust îndoielnic, însă per ansamblu oferă bang for the buck din plin. Asta dacă nu te omoară prin iradiere pentru că nu ştiu cine-i controlează pe chinezi dacă respectă vreun standard.

Dual SIM N95 (click pentru mare)

***

Am văzut-o aseară pe Gillian Anderson, Scully din Dosarele X, la Jay Leno. Cred că a fost cel mai tare interviu pe care l-am văzut la Jay. Tipa are simțul umorului, arată excelent la 40 de ani și e însărcinată în luna a șasea cu al treilea copil.

***

Mă trezesc ieri dimineaţă pe la 10 cu o dispoziţie de Ziua Judecăţii. Mă duc în baie, aprind becul, becul nu se aprinde. Electrica, blestemele de rigoare. După ce am supravieţuit duşului îngheţat care nu a fost chiar atât de criminal cum m-am aşteptat, doar că l-am făcut pe întuneric, am plecat. M-am întors pe la 7 seara, singur, Laura fiind la condus. Curent nada. Câţiva vecini jucau fotbal în faţa blocului pe dalele proaspăt puse, alţii au pus de-un grătar, aşa că am presupus că suntem toţi în aceeaşi oală şi m-am trântit pe o canapea cu gând să citesc Cosmopolitanul 🙂 . N-am apucat să trec de copertă când o maşină de găurit mi-a atras atenţia. Cum dracu la mine curge apă din frigider iar alţii dau găuri? Ba, între două găuri, parcă se auzeau şi ceva başi înfundaţi. Am verificat siguranţele apoi am luat-o din apartament în apartament să văd care-i treaba. Sigur că toţi aveau curent, doar eu nu. La parter am aflat şi un indiciu. Fuseseră ăia de la Electrica azi pe la bloc la o vecină de la ultimul etaj. Mă duc la vecină. Aia îmi zice că electricienii au venit fiindcă fucktarzii ce montau interfonul s-au găsit să dea o gaură exact în firul de curent de pe hol care ducea la apartamentul ei. Mă duc la parter, deschid panoul unde sunt contoarele, mă uit la al meu care stătea mort, bag capu sub el şi evident văd firul pe care cei de la Electrica au uitat să mi-l bage la loc deşi nu ştiu de ce l-or fi scos. Cum n-aveam sculele necesare prin buzunar şi nici nu doream să încerc cu degetul să văd dacă e sub tensiune, am bătut la vecinul de la parter să vină să-şi dea cu părerea. Omul, foarte de treabă, a venit cu un patent, a oprit curentul şi a apoi a rezolvat problema în 2 minute. Mă gândesc oare cât dura până veneau cei de la Electrica după ce-i sesizam.

***

Ce subtil..

***

The Alien-amiba-cow attack!

Da, clipuri…

Am schimbat tema la blog cu una un pic mai veselă. Poza din header e Clujul noaptea, făcută de mine acu’ doi ani, nu “ciordită” cum presupunea cineva 😛

***

De la Jay Leno am aflat că JibJab au mai scos un clip “electoral” muzical şi animat, în opinia mea unul dintre cele mai reuşite de până acum. Mi-a plăcut: “Citizens gather from both far and near / For a ritual we practice every four years / When we promise you anything you wanna hear / To win the crown we’re chasin’!” Click play, cu sunet. Referitor la campania din Statele Unite eu îl văd câştigător pe Obama. Nu îmi place de McCain ca apariţie, însă eu nu l-aş vota totuşi din alt motiv: are 72 de ani. Omul nu mai are mult timp de petrecut pe aici, deci de ce l-ar interesa viitorul? Nici măcar nu va apuca să “verifice” dacă direcţia pe care vrea să o impună se va dovedi cea bună. Nu-l va putea trage nimeni la răspundere. Poate îl apucă ceva şi porneşte un război. Nuclear.

Click aici pentru a vedea clipul.

***

DeviantArt (link-ul e spre galeria mea) şi-a tras faţă nouă, modernă şi “sleek”. Pe deasupra oferă nişte opţiuni care erau valabile până acum doar utilizatorilor abonaţi, cum ar fi previzualizarea ca thumbnail-uri a “operelor” noi ale artiştilor “urmăriţi”. Au şi un clip de prezentare simpatic pe care îl puteţi vedea mai jos. Rămân însă vechile metehne: multitudinea de utilizatori care postează poze de prost gust, vulgare sau pur şi simplu proaste. Există desigur mulţi useri talentaţi, cu milioane de accesări şi poze sau desene care îţi taie respiraţia, însă aceştia reprezintă un procent redus. De asemenea numărul celor care îţi vizitează galeria e scăzut dacă nu faci cel puţin două lucruri: ori postezi nuduri iar vizitatorii vin ca muştele, ori comentezi în draci la toată lumea şi la toate pozele, cu speranţa de a aduna ceva clickuri. Din păcate eu nu am nuduri şi nici nu prea simt nevoia să zic “Wow, great picture!” la pozele care îmi plac. În schimb colecţionez poze adăugându-le la “favourites” în cadrul site-ului. Teoretic şi asta ar trebui să aducă vizitatori, căci cei pe care îi “favorizez” văd asta şi uneori trimit un thanks sau îmi vizitează galeria. Dar şi aici e o problemă. De obicei adaug la favorite poze ale unor artişti care au mii de accesări pe zi, respectiv sute de comentarii şi care, bineînţeles, nu au cum să răspundă la toate. Un exemplu pentru cum sunt accesate şi apreciate pozele pe DeviantArt îl reprezintă cea mai proastă poză a mea, cu doi câini care se joacă, nefocusată şi mică, care are cele mai multe accesări şi utilizatori care au adăugat-o la favorite. Majoritatea au 10-12 ani, cont pe deviant, şi le plac câinii.

Adunate în ordine, după cum urmează

Am fost de curând la Hancock în regia lui Peter Berg, cu Will Smith în rolul eroului zburător, amnezic şi plin de vicii. Peter Berg a regizat şi The Rundown cu The Rock şi Seann William Scott, o comedie ce m-a distrat pe cinste. Hancock mi-a plăcut, este un action-flick la care nu te plictiseşti mai ales că nu ţine foarte mult, iar momentele fără acţiune sunt suplinite de interpretarea lui Will Smith, care face din nou un nou rol fără mari pretenţii dar aducător de milioane de dolari. “Twist”-ul intervine pe la jumătatea filmului, iar finalul, deşi previzibil şi nu foarte spectaculos, mulţumeşte. Efectele speciale sunt destule iar momentele umoristice iau notă de trecere. Dacă nu ar fi avut ratingul PG-13 ci R cum era prevăzut, probabil că ar fi ieşit un film şi mai savuros. Poate va apărea pe DVD şi varianta necenzurată. Să nu uit de Charlize Theron, foarte bună în rol de “zeiţă” sexi şi un pic rea.

Deşi nu mă vedeam în rol de paparazzo, am fost nevoit să imortalizez un moment rar: DumneJeg însuşi s-a pogorât în Republica pentru a urmări filmul, răzleţit pe două scaune şi cam plictisit, laolaltă cu proaspăta sa achiziţie creaţă pe care v-o prezint din spate… în premieră probabil şi numai deoarece sunt sigur că interesul va fi atât de mare încât traficul mi se va cincipla.

Disclaimer: persoanele din fotografie pot fi oricine

***

FistMan? Omul-Ciocan?

***

Sunt obişnuit cu articolele scrise prost prezente pe majoritatea site-urilor de ştiri din România, de aceea mă şi informez în principal de pe Google News. Dar uneori mă mai uit şi pe la noi şi constat că pe Realitatea.net şi pe Hotnews apar cele mai multe aberaţii. Io nu ştiu, ăia angajează elevi de clasa a V-a să le scrie (traducă) ştirile?

Două exemple de pe Realitatea.net:

Cercetătorii britanici au descoperit un nou mecanism pentru generarea de energie. Are o lungime de peste 200 de metri, forma unui şarpe uriaş şi a fost botezat Anaconda, după celebrul şarpe prădător din America de Sud. Realizat aproape în întregime din cauciuc, Anaconda, este un de fapt un generator de valuri, care transformă mişcările oceanelor în energie ieftină. (…) Şarpele generator de energie este realizat dintr-un tub lung de cauciuc, închis la ambele capete şi umplut cu apă.

Restul ştirii aici. Deci iei un furtun, îl umpli cu apă, îl bagi în apă şi produci energie. Creierului cât o nucă al redactorului probabil că i s-a părut logic.

Alta şi mai tare:

Solul de pe Marte este suficient de bun pentru sparanghel şi fasole verde. Aceasta este concluzia studiului unei prestigioase echipe de chimişti din SUA. Oamenii de ştiinţă, care au analizat informaţiile trimise de sonda Phoenix, susţin că probele de sol, prelevate de astronauţi, demonstrează clar condiţii ce ar putea favoriza cultivarea anumitor specii de legume. (…)

Trecem peste faptul că era vorba de asparagus, nu de sparanghel (nu este o greşeală cum credeam iniţial pentru că asparagus şi sparanghel semnifică în mare aceeaşi buruiană din spusele lui Dush) şi ne concentrăm pe astronauţi. Care astronauţi redactor idiot şi ignorant ce eşti? Pe Marte nu a călcat vreodată picior de astronaut şi nici nu va călca în următorii 20 de ani conform NASA, însă redactorul retard de la Realitatea este probabil genul care crede că Star Trek e bazat pe fapte reale. Sonda Phoenix este robotizată şi comandată de pe Pământ să analizeze solul îngheţat de pe Marte pentru a stabili dacă acesta este sau a fost vreodată propice vieţii.

***

Şoferii proşti sunt aceia care te claxonează la semafor cu toate că tu ai plecat exact în microsecunda când s-a făcut verde, şi asta doar pentru că ai număr de Alba. Dacă nu claxonează îţi dau flash-uri. Ba chiar unii strigă pe geam. Împotriva lor am două soluţii, din păcate ambele cu iz penal. Prima ar fi folosirea unei puşti de paintball. La primul claxon, pac pac pac 3 bile în parbrizul boului. Sau dacă se poate direct în moacă. A doua idee ar fi să am o maşină de sacrificiu şi să tamponez pe oricine mă enervează. Claxonează la mine? Frână, întors, tamponat. Astea într-o lume ideală, desigur 🙂

Short story

O studentă pică un examen. Studenta îl dă din nou. Pică iarăşi impreună cu 90% din colegi. Îl mai dă o dată sigură ca de data asta îl ia. Pică din nou. Disperare, este singurul examen picat şi mai este doar o singură zi până când se mai pot depune cererile de licenţă. Împreună cu patru colege de suferinţă studenta vrea să-şi vadă lucrarea şi să ceară o justificare a notei. Vine la facultate, acolo nimeni. Doar secretara, care le anunţă că profesorul e plecat din localitate. Cand aude de contestaţii se enervează. Studentele nu se lasă şi încep să scrie cererile de contestaţie. Secretara apare şi le spune că profesorul e pe drum şi să nu mai facă nici o contestaţie. Apare “el profesore”. 70 de ani de carieră, le-a văzut şi le ştie pe toate. Mic şi rău. Cheamă studentele la el pe rând. Le desfiinţează. Concluzia e că nu mai au ce face, nota e trecută şi ele nu merită sa treaca examenul. Nu-i nimic atunci, vor face contestaţie. Profesorul se enervează. Studentele sunt pe cale de a renunţa, dar sunt împinse de la spate. Profesorul spumegă. Cererile de contestaţie sunt depuse. Profesorul spune că trebuie să asambleze o comisie. Aşteptare. Tensiune. Lacrimi. “Nu o să ne mai treacă niciodată, acum”. Apare profesorul şi zice că nu a gasit pe nimeni aşa că el va fi comisia. Cineva întreabă dacă e legal. Profesorul răspunde că e legal dacă le va trece pe toate. După alte cinci minute profesorul anunţă că studentele au toate notă de trecere. Facultatea de Litere, Cluj-Napoca, 2008.