Am fost la mare de miercuri până duminică pentru a ne destresa puţin. Concediul „real” vrem să-l facem în august, dar până atunci… Avion până la Bucureşti şi de acolo cu nişte prieteni cu maşina până la Jupiter.
Deasupra ploii din Cluj
***
Pentru că nu mi-a încăput trepiedul în bagajul de cală, am decis să iau unul nou din Bucureşti. Ce mi-a plăcut în Bucureşti a fost că magazinele mari precum Real, Metro etc sunt deschise non-stop aşa că ora 2 m-a prins colindând Real-ul împreună cu un prieten în căutare de trepied, beri, redbull-uri şi loţiune de plajă cu factor de protecţie 50. Loţiune care s-a dovedit a costa 48 de lei 75ml şi pe care am returnat-o foarte revoltat. A avut însă grijă Laura să ia una la un preţ puţin mai mare a doua zi. De ce costă o loţiune de plajă atâta nu voi înţelege niciodată. Ce are în ea? Mai ieftină e o umbrelă de plajă.
„Autostrada soarelui” mi-a lăsat o impresie bună, în ciuda a ce se tot spune despre ea. Să mergi până la Cernavodă cu 140, neîntrerupt de tractoare şi camioane, e totuşi un lucru bun. În stil românesc, pe alocuri mai găseai şi câte o denivelare unde dacă nu erai atent puteai să decolezi, dar în rest clear road.
Oraşul Constanţa este un dezastru, trei sferturi din oraş arată de parcă nu s-ar fi făcut nimic în ultimii 20 de ani. Eu în viaţa mea nu am văzut trotuare mai distruse şi atâtea gropi. Şi peste tot era afişul primarului Mazăre, proaspăt reales, care mulţumea pentru încredere şi promitea că se va ţine de cuvânt. Să nu facă nimic ca şi până acum, probabil.
Cazinoul din Constanţa
***
Litoralul românesc m-a surprins plăcut anul acesta. Poate şi pentru că nu aveam aşteptări foarte mari. Ne-am cazat la hotelul Capitol în Jupiter, la etajul 8 cu faţa spre mare, ceea ce mi-a oferit o panoramă superbă şi multe ocazii de poze. Noaptea luna răsărea chiar deasupra mării deci trepiedul a fost o idee bună. Staţiunea Jupiter este foarte liniştită, curată, bună pentru relaxare. Mâncare bună şi variată. Pentru distracţie Mamaia rămâne însă cam singura alegere, unde am şi fost de altfel. Acolo deja era aglomeraţie. După un pic de plajă am luat telecabina care nu oferă cine ştie ce panoramă, dar dă bine în peisajul staţiunii. Mi-a plăcut bulevardul de lângă plajă, cel cu multe magazine şi restaurante care de care mai înflorate şi mai selecte şi cu chelneri care te invitau înăuntru.
Nu e pentru alergici la polen
***
Apa nu a fost deosebit de caldă dar asta nu m-a împiedicat să petrec mare parte din timp încercându-mi ochelarii subacvatici, fiindcă nimic nu mă plictiseşte mai tare decât statul la plajă. Între o baie şi o plimbare printre şezlonguri mi-am exersat şi obiectivul de 300mm pozând tot ce mişca în materie de topless. Şi nu am dus lipsă de material, deşi calitatea acestuia a variat. Desigur, am fost atent ca pozele cu Laura să fie muult mai multe pentru ca în afară de un „Eşti obsedat?” să nu existe şi alte urmări.
Riscul de a te expune topless: nenea din imagine avea îndeletniciri asemănătoare cu ale mele, doar că el filma. Acuma sincer, mie mi se pare mult mai weird să filmezi gagici pe plajă decât să le pozezi 😛
***
La întoarcere am decolat de pe Băneasa din Bucureşti, care arăta întocmai ca o staţie CFR în zilele cele mai aglomerate. Fiind vreo 3 zboruri spre Italia la ore apropiate, sala de aşteptare era plină până la refuz de căpşunari care de care mai bronzaţi şi mai gălăgioşi, unii în maieu, cu copii şi rude după ei… o nebunie, aşa că am aşteptat avionul în afara aeroportului. Noroc că Wizzair-ul nu a întârziat de data asta.
Concluzia ar fi că litoralul românesc nu e deloc o alegere rea pentru câteva zile de relaxare. Cu condiţia să nu pierdeţi multă vreme pe drum.
Un pescăruş nervos
***
Luna, aşa cum se vedea de pe balconul hotelului. Click pe poza de mai sus pentru varianta mare. Pentru varianta color click aici
