Sălbaticii secolului XXI

Înţeleg pasiunea pentru fotbal chiar dacă nu sunt microbist. Lăsând la o parte afacerile care se fac, blaturile, scandalurile sau tranzacţiile de jucători pe sume imense, fotbalul poate fi un sport frumos, care uneşte naţii şi satisface spiritul mereu competitiv al oamenilor. În schimb nu înţeleg pe deplin ce determină nişte fiinţe umane să devină în halul ăsta (ca mai jos) de violente pentru o miză aşa de stupidă. Ce îi motivează să recurgă la acte de o violenţă extremă? Nu pot decât să-mi imaginez că pentru ei fotbalul este doar un pretext pentru a-şi manifesta adevărata natură. Ei se numesc suporteri “adevăraţi”. Gata să taie şi să spânzure pentru echipa “lor”. Ce înseamnă un suporter adevărat? De ce te-ai dedica atât unei echipe? “Dedicaţia” acestor suporteri depăşeşte cu mult statutul de pasiune. E deja obsesie. E drept că majoritatea sunt la o vârstă la care nu prea au altceva mai bun de făcut dar nu au scuză pentru unele dintre acţiunile lor. Mă gândesc ce satisfacţii reale ai ca suporter? Tu eşti cel din tribune, care urlă şi se bucură în caz de victorie. Bun. Şi care nu poate face nimic pentru a influenţa cursul unui meci. Când echipa pierde, suporterii jelesc. Plâng după banii pierduţi de managerul clubului probabil 🙂 şi se răzbună pe cine le iese în cale, deşi ei, suporterii scandalagii, nu câştigă nimic din toată afacerea. Banii din fotbal nu sunt destinaţi lor, sunt învârtiţi în alte cercuri. Ei sunt doar turma fără de care toată afacerea denumită fotbal nu ar exista. Da, da, ştiu că nu toţi microbiştii sunt aşa, bineînţeles. Cum nu toţi microbiştii ies pe stradă ca să-şi exprime bucuria sau ura după un meci. Dacă i-aş analiza doar pe cei care ies pe stradă şi aici aş putea face distincţii. I-aş împărţi în paşnici (sau fricoşi) care nu fac nimic periculos pentru cei din jur pentru că se tem să nu ia una peste bot aşa că se rezumă la scandări pe mijlocul drumului. Cei mai periculoşi sunt însă acei câţiva, liderii de grup care instigă la violenţă şi dau startul. Oameni cu probleme grave de comportament. Şi care sunt urmaţi de o altă categorie, cea a şacalilor, cei care nu sunt suficient de curajoşi să facă ceva din iniţiativă proprie, dar care nu ezită să lovească mişeleşte odată ce debandada s-a produs.

În timpul incidentelor de ieri cu jandarmii…

Mai multe poze aici

***

Vă daţi seama ce capacităţi intelectuale reduse pot avea nişte specimene umane care lovesc cu brutalitate un om în numele a ce? A unei echipe de fotbal? Oare ce vină avea cameramanul jandarmeriei ca să merite ce i s-a întâmplat? Orice confruntare trebuie să aibă un sens. Şi violenţa are sens în anumite cazuri. Cea de ieri şi în general violenţele legate de fotbal sunt doar stupide. Nu justifică absolut nimic ura dintre galeriile adverse sau cea îndreptată către jandarmi. Ăla care a lovit cu cărămida merită eutanasiat. Ce rost mai are să-ţi baţi capul cu el din moment ce este în stare să-i dea cu cărămida în cap unui necunoscut care nu l-a ameninţat în vreun fel? Are probabil pe la 18-20 de ani deci e tardivă orice tentativă de reeducare. Laşii ordinari care au lovit victima din fugă ca nişte şacali merită şi ei nişte picioare în gură. De la un cal. Interesant că de câte ori văd meciuri suporteri – jandarmi, ţin cu jandarmii. Pentru că jandarmii nu au ales să fie acolo pe când restul da. Şi fiecare baston care îşi loveşte ţinta îmi provoacă satisfacţie mai ceva ca un gol în minutul 90. Sigur că de fiecare dată jandarmii sunt de vină. Şi sigur că de fiecare dată “oficialii” suporterilor se dezic de huligani. Interesant, căci eu am văzut zeci de scandalagii care se băteau cu jandarmii şi făceau scandal. Oare aceştia nu au ajuns tot în tribuna cu suporterii U? Ăia cuminţei?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *