Monthly Archives: May 2008

Electorale

Campanie electorală  portocalie în satul Nana, jud Călăraşi. Poză surprinsă în weekend de nişte prieteni. Drăguţ, simpatic, dar dacă pica vreun copilaş din cupa buldozerului şi nimerea sub roţi? (click pentru mare)

***

Şi dacă tot suntem la electorale mi-am dat seama că nu pot vota cu Boc fiindcă nu am buletin de Cluj şi nici măcar nu locuiesc în Cluj. Ar trebui să votez pentru primarul din Floreşti, dar cum n-am nici buletin de Floreşti încă… nu votez. Oricum porcul care a fost până acum primar în Floreşti şi care nu ştiu ce culoare politică are, merită să înfunde puşcăria la câte şpăgi a luat pentru a-i lăsa pe toţi bişniţarii să contruiască fiecare pe unde şi cum l-a tăiat capul. Nici măcar drumuri nu a fost capabil să facă. Şi când zic drumuri mă refer la astupat o groapă acolo unde este asfalt sau aruncat nişte pietriş acolo unde nu este. Să nu mint, de când a început campania electorală avem pietriş pe “drumul” care duce la blocul nostru.

Bucureşti, păcat de tine…

N-am mai fost în Bucureşti de câţiva ani buni. Concertul lui Kylie şi faptul că avem nişte prieteni buni acolo ne-au determinat să fâl fâl până în Capitală în weekend.

Rezumat:

* WizzAir este o companie recunoscută naţional pentru neseriozitate cruntă când vine vorba de respectarea programului de zbor. Am simţit asta şi noi atunci când avionul a întârziat o oră vineri la plecare şi două ore duminică la întoarcere. În condiţiile în care zborul propriu zis Cluj-Bucureşti durează fix 35 de minute. Bonus: stewardese proaste care n-au auzit de “flight mode” la telefonul mobil şi insistau cu un zâmbet tâmp să-mi închid telefonul că “dereglează pilotul automat”.

* Bucureştiul pare a fi compus din mai multe orăşele ce variază ca dezvoltare şi aspect de la o zonă bombardată din Irak până la un bulevard vienez. Ne-am plimbat pe jos şi pe roţi cam prin toate sectoarele, inclusiv prin “renumita” zonă Pipera care nu ştiu prin ce sector vine. Zonele frumoase erau din păcate imediat şterse din memorie de cele oribile, cu gunoaie neridicate de secole şi lăsate pe marginea drumului, cu trotuare săpate şi peste care au trecut multe ploi, cu mulţi câini şi mulţi ţigani. Cum naiba nu sunt capabili edilii respectivelor sectoare să asigure o minimă curăţenie şi ordine nu pot să pricep. Hai că nu poţi să le faci pe toate dar măcar o stradă curată te face să mai uiţi că drumul e plin de gropi. Nepăsare şi mizerie. Dacă oamenii se complac… 80% din timp mi-a fost ruşine că sunt în capitala ţării. Ahh, şi bulevardul Lipscani. Ce oroare! În mijlocul Bucureştiului un drum în care dacă nu eşti atent îţi poţi rupe gâtul din cauza denivelărilor şi nu vezi bine de la cât praf e în aer. Praf provenit de la pavajul de proastă calitate care parcă se descompune văzând cu ochii.

* Concertul lui Kylie Minogue a fost ok. Nu foarte spectaculos, dar nici n-am ce să îi reproşez. Kylie are o voce superbă iar sonorizarea mi-a întrecut orice aşteptare. Şi publicul la fel. Nici un incident, ieşirea de pe stadion s-a făcut lejer deşi a fost full. Per total o seară foarte plăcută. Care a continuat cu…

* Noaptea muzeelor. Care nu ştiu cum a fost în restul ţării dar în Bucureşti a avut o amploare ceva de speriat. Pur şi simplu nu mai aveai loc de oameni în orice muzeu te-ai fi dus. După două obiective vizitate deja ne-am pierdut suflul şi ne-am oprit la un Mac. Noaptea la ora 1:00 era o coadă până la uşi şi terasa plină ochi. Iar copiii se dădeau pe tobogane.

* Urmează poze:

Continue reading

De-ale mele

* Am văzut Iron Man şi mi-a plăcut. Chiar îmi era dor să văd un film cu multă acţiune, uşor şi care să nu mă enerveze cum m-a enervat prostia aia de 10.000 BC.

* Mie tot nu-mi vine să cred ce face Jeg şi ce l-a determinat să o facă. Şi mai ales ce şefi înţelegători are.

* eOk.ro este un site cu muzică românească ce se poate asculta gratuit. Un fel de radio online unde îţi faci tu playlist-ul. Nu cred că va avea vreun impact major dintr-un motiv foarte simplu: muzica românească e în proporţie de 98.5% de tot căcatul. În rest site-ul e bunicel dpdv al funcţionalităţii dar mai este de lucru la identitatea vizuală fiindcă varianta beta arată banal.

* Sunt curios cum comentează personajul din dreapta stirea de mai jos :

At least 100,000 (dă-o dracului de viaţă!) people are thought to have died in the May 2 cyclone and storm surge in the Irrawaddy delta, a death toll that could rise dramatically if survivors do not get access to food, clean water and medicine in the next few days, experts say.

* Oare faptul că s-a rupt cu mine fotoliul de birou de acasă este un semn că ar trebui să mă apuc de dietă sau că am cumpărat o ieftinitură de tot rahatu? E drept că eu mai mult plonjez în loc să mă aşez pe un fotoliu şi de asemenea e adevărat că mă fâţâi în toate direcţiile cu el dar totuşi, chestiile astea sunt făcute să reziste la mai mult de 81 de kile.

* Pentru că vechiul meu telefon a ajuns la capătul puterilor şi cum între timp au apărut tot felul de noi OZN-uri, am zis că e timpul să bag banu’ într-unul nou. Tot NOKIA, varianta 5610 cu chip audio dedicat 😛 . Am avut de ales între 5610 Xpress Music şi N73, conform principiului meu cum că e o prostie incomensurabilă să dai mai mult de 10 milioane pe un produs care oricum va fi depăşit din punct de vedere tehnic înainte de a apărea pe rafturi şi care e predispus la ieftiniri majore. Chiar dacă eram decis ca următorul meu telefon să fie pe Symbian, şi de data asta am rămas la seria 40 versiunea 3, dintr-un motiv foarte simplu: mi-am dat seama că îmi oferă cam tot ce am nevoie de la un telefon. Adică: agendă telefonică, cameră cu autofocus, mp3 player deştept şi nu în ultimul rând Java, prin care am Yahoo Messenger, browser de net cu Opera Mini, Gmail etc. Plus joculeţe. Deşi N73 avea Symbian, era totuşi un model cu un an mai vechi, avea ecran cu mai puţine culori şi pe deasupra era şi mai mare decât 5610-ele.

Sălbaticii secolului XXI

Înţeleg pasiunea pentru fotbal chiar dacă nu sunt microbist. Lăsând la o parte afacerile care se fac, blaturile, scandalurile sau tranzacţiile de jucători pe sume imense, fotbalul poate fi un sport frumos, care uneşte naţii şi satisface spiritul mereu competitiv al oamenilor. În schimb nu înţeleg pe deplin ce determină nişte fiinţe umane să devină în halul ăsta (ca mai jos) de violente pentru o miză aşa de stupidă. Ce îi motivează să recurgă la acte de o violenţă extremă? Nu pot decât să-mi imaginez că pentru ei fotbalul este doar un pretext pentru a-şi manifesta adevărata natură. Ei se numesc suporteri “adevăraţi”. Gata să taie şi să spânzure pentru echipa “lor”. Ce înseamnă un suporter adevărat? De ce te-ai dedica atât unei echipe? “Dedicaţia” acestor suporteri depăşeşte cu mult statutul de pasiune. E deja obsesie. E drept că majoritatea sunt la o vârstă la care nu prea au altceva mai bun de făcut dar nu au scuză pentru unele dintre acţiunile lor. Mă gândesc ce satisfacţii reale ai ca suporter? Tu eşti cel din tribune, care urlă şi se bucură în caz de victorie. Bun. Şi care nu poate face nimic pentru a influenţa cursul unui meci. Când echipa pierde, suporterii jelesc. Plâng după banii pierduţi de managerul clubului probabil 🙂 şi se răzbună pe cine le iese în cale, deşi ei, suporterii scandalagii, nu câştigă nimic din toată afacerea. Banii din fotbal nu sunt destinaţi lor, sunt învârtiţi în alte cercuri. Ei sunt doar turma fără de care toată afacerea denumită fotbal nu ar exista. Da, da, ştiu că nu toţi microbiştii sunt aşa, bineînţeles. Cum nu toţi microbiştii ies pe stradă ca să-şi exprime bucuria sau ura după un meci. Dacă i-aş analiza doar pe cei care ies pe stradă şi aici aş putea face distincţii. I-aş împărţi în paşnici (sau fricoşi) care nu fac nimic periculos pentru cei din jur pentru că se tem să nu ia una peste bot aşa că se rezumă la scandări pe mijlocul drumului. Cei mai periculoşi sunt însă acei câţiva, liderii de grup care instigă la violenţă şi dau startul. Oameni cu probleme grave de comportament. Şi care sunt urmaţi de o altă categorie, cea a şacalilor, cei care nu sunt suficient de curajoşi să facă ceva din iniţiativă proprie, dar care nu ezită să lovească mişeleşte odată ce debandada s-a produs.

În timpul incidentelor de ieri cu jandarmii…

Mai multe poze aici

***

Vă daţi seama ce capacităţi intelectuale reduse pot avea nişte specimene umane care lovesc cu brutalitate un om în numele a ce? A unei echipe de fotbal? Oare ce vină avea cameramanul jandarmeriei ca să merite ce i s-a întâmplat? Orice confruntare trebuie să aibă un sens. Şi violenţa are sens în anumite cazuri. Cea de ieri şi în general violenţele legate de fotbal sunt doar stupide. Nu justifică absolut nimic ura dintre galeriile adverse sau cea îndreptată către jandarmi. Ăla care a lovit cu cărămida merită eutanasiat. Ce rost mai are să-ţi baţi capul cu el din moment ce este în stare să-i dea cu cărămida în cap unui necunoscut care nu l-a ameninţat în vreun fel? Are probabil pe la 18-20 de ani deci e tardivă orice tentativă de reeducare. Laşii ordinari care au lovit victima din fugă ca nişte şacali merită şi ei nişte picioare în gură. De la un cal. Interesant că de câte ori văd meciuri suporteri – jandarmi, ţin cu jandarmii. Pentru că jandarmii nu au ales să fie acolo pe când restul da. Şi fiecare baston care îşi loveşte ţinta îmi provoacă satisfacţie mai ceva ca un gol în minutul 90. Sigur că de fiecare dată jandarmii sunt de vină. Şi sigur că de fiecare dată “oficialii” suporterilor se dezic de huligani. Interesant, căci eu am văzut zeci de scandalagii care se băteau cu jandarmii şi făceau scandal. Oare aceştia nu au ajuns tot în tribuna cu suporterii U? Ăia cuminţei?

Votez Bocul !

Acum că mi-am exprimat clar opţiunea, profit de ocazie pentru a anunţa (dacă sunteţi clujeni şi vă interesează subiectul alegeri) că Foaia Transilvană a lansat un site “supliment” denumit “Cunoaşteţi candidaţii !”, unde aflaţi detalii despre cine este şi ce vrea fiecare candidat şi unde puteţi să-i înjuraţi (în limita bunului simţ :P) sau să-i lăudaţi după preferinţe. Voi modera blând. De asemenea, ştiri despre ultimele pomeni electorale, bârfe şi sondaje. Check it. Sau nu.

Căciula ta sucks

În vacanţa mai jos pomenită am petrecut o zi şi o noapte la Căciulata (sau Căciula ta) pentru că nu am mai fost acolo de când aveam vreo cinci ani şi am zis să mai vedem ce s-a schimbat între timp iar apoi să ne continuăm drumul. S-a schimbat totul. În rău. În afară de cazare, care a fost mai mult decât ok – dacă faceţi greşeala să poposiţi în zonă, hotelul Orizont*** este cea mai bună alegere. În rest… România ţară europeană? Hahahahahaha!. Am găsit o staţiune în ruină unde nu s-a mai făcut nimic de pe vremea lui Ceauşescu şi în care se adună o grămadă de oameni care se plimbă plictisiţi pe malul unei ape pe care plutesc peturi şi care vizitează o mănăstire (Cozia) a cărei unic scop este de a aduna cât mai mulţi bani de la bezmeticii care îşi imaginează că dacă umplu o fântână cu bancnote de 1 leu o să aibă noroc la loto.

Alte exemple de românisme, comunisme etc:

1. Fântâna din curtea mănăstirii Cozia este din câte am observat principala atracţie a locaşului. Da, ăia de pe fund sunt bani. Mii de bancnote. Acolo tot poporu’ aruncă bani în neştire. Care este logica acestei acţiuni îmi depăşeşte puterea de înţelegere. O fază văzută de mine live: o fată ţinea în mână vreo cinci bancnote de 10 lei şi le plimba prin apa fântânii, timp în care îşi făcea cruci după cruci. Lângă ea, un bărbat băga apă într-o sticlă, nu de la jet ci chiar din fântână. Apă “sfinţită” cu toate speciile de bacterii cunoscute şi necunoscute, aduse din întreaga ţară şi de peste hotare. Bineînţeles că toţi se adăpau din aceleaşi trei căni oxidate de pe marginea fântânii din care au supt alte câteva milioane de guri. M-a frapat că am văzut oameni de toate vârstele şi categoriile sociale făcând aceleaşi gesturi: cruci, se udau pe frunte cu apă din fântână, umpleau sticle, aruncau bani…

2. În mănăstire erau doi călugări care adunau bani şi unul care spovedea păcătoşii. Care se mai oprea din când în când şi le dădea indicaţii celorlalţi coechipieri unde să pună prada adunată.

3. Suvenirurile din buticul mănăstirii erau de asemenea motiv de îmbulzeală. A luat şi Laura două chestii pentru părinţi. “Made in China”. Nervi, schimbat chestiile pe un tablou la care măcar provenienţa era incertă.

4. În prima zi am luat masa la un restaurant, Hanul Cozia parcă, unde am stat cam o oră să vină comanda. Meniul a fost inutil, pentru că oricum nu aveau decât grătar şi cartofi prăjiţi orice ai fi cerut. Doar când ne-am ridicat şi ne-am îndreptat spre uşă a venit un chelner să facă nota. No tip for him of course. A doua zi am zis să mergem să luăm masa înainte de a continua “expediţia”, dar la alt restaurant din staţiune. Eroare. Tot grătar cu cartofi prăjiţi şi cu nişte brânză rasă bonus. Porţii minuscule. În afară de chelneriţe, care purtau un fel de “ii” mini, nu găsesc alt motiv pentru a vă recomanda să călcaţi pe la Casa Ţărănească în caz că vă e foame şi nu aveţi răbdare până la Râmnicu Vâlcea.

Concluzia: e cam naşpa să reîntâlnelşti “vechea” Românie. Sau e aceeaşi? Cred că cel mai mult mi-a plăcut timpul petrecut în hotel :). Iată şi ceva poze.

***

Fântâna-focar de hepatită împreună cu comoara de pe fund pe care probabil că o recoltează călugării după program (click pt mare)

***

În timpul unei ploi care i-a împrăştiat pe toţi am reuşit să prind un cadru doar cu cănile, fără puhoiul adăpător… (click pt mare)

***

Asta vând călugăriţele de la schitul Ostrov din Călimăneşti. Locaţia schitului e faină totuşi, pe o insulă în mijlocul Oltului. (click pt mare)