4 luni şi un brăduţ

* Mergeam alaltăieri prin Carrefour şi mi-au picat ochii pe nişte brăduţi din ăia de maşină. Erau tare drăguţi, aşa mici şi coloraţi, aşa că am luat unul. Ciudat, deşi am un miros fin, de data asta nu am simţit nici măcar o urmă de parfum chiar dacă i-am adulmecat pe îndelete. Iar descrieri ca „fresh” şi „ocean” nu-mi spuneau mare lucru. Am luat fresh, mergând pe culoare. Din păcate. Pentru că există un anumit miros de odorizant de maşină care mie îmi face rău. Nu ştiu de ce pentru că nu sunt alergic la nimic din câte cunosc. Dar rău din ăla de-ţi vine să leşini şi să vomiţi în acelaşi timp. Ţin minte că de vreo două ori mi-am dorit moartea din cauza „acelui” miros care se găsea în maşinile cu care călătoream. O dată fiind un drum de 100 de km agonizant pentru că eram într-o maşină de ocazie cu alte trei persoane şi nu voiam să par veriga slabă aşa că am tăcut, iar altă dată a fost în maşina unui coleg de servici. Măcar am putut deschide geamul. Deznodământ: am lăsat odorizantul să împrospăteze o ghenă de afară.

* Am văzut şi eu (cred că ultimul din ţară :P) opera lui Cristian Mungiu, Patru luni…etc că nu reuşesc să ţin minte tot titlul. Îmi pusesem o farfurie de spaghete şi am zis să îi dau o şansă în lipsă de altceva vizionabil. Din când în când mai dădeam forward peste scene plictisitoare astfel încât am scurtat cele aproape 2 ore la doar o oră. Io zic că filmul ăsta a fost foarte uşor de făcut. Toate decorurile au fost „naturale” în sensul că s-a filmat prin cămine studenţeşti jegoase, pe străzi pline de câini şi de gunoaie, în hoteluri comuniste… Au mai pus ei nişte elemente de prin anii ’80 pe acolo, gen telefoane din alea cu fise şi încă ceva vechituri, dar per ansamblu investiţia în decoruri cred că a fost minimă. Cu maşinile nu a fost nici o problemă, Dacii 1300 se găsesc încă gârlă. La o secvenţă filmată pe stradă cred că am observat un autobuz din ăla nou în depărtare dar în fine, atmosfera a fost destul de realistă. Cât despre jocul actorilor… exagerat ca în toate filmele româneşti şi doar pe alocuri credibil. Foarte enervantă mi s-a părut „însărcinata”, care cerea palme la fiecare cuvânt pe care-l scotea. Ziceai că a rămas însărcinată în somn, atât de inocentă şi de sfioasă se dădea. Singura scenă care m-a afectat a fost una cu doctoru’ din film care la un moment dat a răcnit tam-nesam de aproape mi-am scăpat furculiţa. Eu mă uit la filme cu volumul tare că-mi place să intru în acţiune şi no… Cred că vecinii ascultau cu urechile lipite de pereţi „cearta”. Filmul nu e rău, pentru un străin. Drept dovadă premiile. Pentru un român de vârsta mea e complet neinteresant pentru că nu vine cu nimic ieşit din comunul jegos şi putred al vremurilor de tristă amintire.


Publicat

în

,

de către

Etichete: