Alt an, altă distracţie

Un an nou, fiecare cu planurile şi proiectele sale mai mult sau mai puţin realiste. Şi eu am. O parte au ca scop materializarea unor mici şi mai puţin mici plăceri. Restul sunt grandioase. Deci, anul ăsta voi încerca să spun un nu hotărât voluntariatului useless şi tot un nu, dar mai blând, tragerii de timp. Mi-am dat seama că 2007 a zburat cam repede. Dacă şi 2008 va fi la fel de bogat în evenimente (personale) înseamnă că va trece la fel de repede şi asta nu-i neapărat bine deoarece nu mă grăbesc niciunde. E bine să fii ocupat, dar e şi mai bine să fii ocupat făcând chestii plăcute şi doar pentru încântarea proprie.

Sfârşitul de an a trecut repede şi el, l-am petrecut la Bâlea Lac cu prieteni dragi, a fost frumos (aici alte poze). Vă recomand călduros cabana de la Bâlea Cascadă, preţuri accesibile, organizare surprinzător de bună de Revelion. În rest, în fiecare zi telecabină, zăpadă, papa bun şi urcări pe munte, vizitat hotelul de gheaţă şi multe poze. Soare cât cuprinde, vreme aşa cum nici n-am visat. Doar în ultima zi, când am urcat încă o dată cu telecabina ca să zicem byebye muntelui, s-a iscat un viscol turbat de nu puteam nici să respirăm, tocmai parcă pentru a vedea şi noi cum arată o vreme de iarnă veritabilă la Bâlea Lac. Am tăiat-o rapid înapoi la telecabină ca nu cumva să fie oprită din pricina vântului şi apoi cu maşina direcţia Sibiu. Apropo de Sibiu. Am fost în Sibiu chiar în ultima zi din an, deşi nu am rămas până seara fiindcă începea Revelionul şi la cabana noastră de la cucurigu. În piaţa mare tocmai făcea repetiţii solistul de la Reamonn (click pe poză) care a cântat un Oh, tonight.. you killed me with your smile de probă şi care s-a auzit minunat mai ales că nu era aglomerat şi stăteam lângă boxe. Cum muream toţi de frig am zis să mergem la un restaurant… de unde am ieşit abia peste vreo 3 ore deoarece localul gemea de lume iar chelnerii erau depăşiţi de situaţie. Toate pregătirile din Sibiu anunţau un miezul nopţii foarte spectaculous. Din păcate am auzit că ceaţa şi lipsa de entuziasm a publicului le-a cam stricat show-ul organizatorilor.

Pe 1 ianuarie 2008 ora 9 seara noi mergeam din nou la Sibiu, pentru a duce una dintre perechile de prieteni la gară. Deşi sus la Bâlea Lac ningea cuminte ca în poveşti, drumul spre Sibiu, prin Sibiu şi dinspre Sibiu a fost un chin deoarece nu era nici ţipenie de om care să arunce un antiderapant, sau să cureţe ceva zăpadă, iar maşina avea chef de dans. În timp ce coboram de la Bâlea, după o curbă, o căprioară. Luată prin surprindere de faruri nu mai ştia încotro s-o ia, a mers puţin în aceeaşi direcţie cu maşina, apoi a dispărut în pădure, fără să traverseze sau să facă ceva necugetat gen urcat pe capotă. Noapte, ninsoare, ora 0:00. Venind de la Sibiu spre Bâlea Cascadă. Drumul era alb complet. Nu bătea vântul, doar ningea sănătos. Of course, la ora aia nu am întâlnit nici măcar o singură maşină tot drumul. În schimb de îndată ce am intrat în pădure, am întâlnit zeci de urme de animale sălbatice care traversau în toate direcţiile posibile drumul acoperit de zăpadă. La lumina farurilor, traversând cu 10 km/h pădurea, aşteptam din clipă în clipă să-mi sară ceva în faţă, să fac infarct şi să mor. Nu a sărit nimic, iar când am văzut cabana parcă am văzut Burj Al Arab-ul.

***

În clipul de mai jos: eu sunt al doilea, cel care se rostogoleşte în loc să alunece…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *