Monthly Archives: August 2007

Avion la pământ, rating la înălţime

S-a prăbuşit un avion de mici dimensiuni iar doi oameni au murit. Foarte dureros şi tragic având în vedere circumstanţele. Televiziunile, ca de obicei în astfel de situaţii, au tras de subiect în toate direcţiile şi s-au întrecut în imagini care de care mai şocante într-un show morbid de zile mari. Antenele în special. Neprofesionalism, ignoranţă, lipsă acută de bun simţ şi decenţă. Astea sunt cuvintele ce descriu cel mai bine modul în care “anteniştii” au acoperit “evenimentul”. Eu, telespectatorul, nu aveam nevoie să văd detalii cu cei doi oameni decedaţi prinşi între resturile aparatului, nici să aud că unul dintre pasageri mai mişca la câteva minute de prăbuşire, nici transmisiunea live cu epava şi cu forfota din jurul ei timp de zeci de minute. De fapt ştiu motivul pentru care au insistat atâta pe transmisiunea live. Sperau să prindă momentul când medicii aveau să scoată trupurile neînsufleţite ale celor doi. Nu ştiu dacă au reuşit, sper că nu. Erori ce indică lipsa unei minime documentări asupra subiectului: o reporteriţă ne spune că avionul prăbuşit dispunea (el, avionul – ceea ce este corect) de o paraşută de siguranţă, dar, deşi aceasta a fost acţionată, piloţii nu au reuşit să se catapulteze. Ha? De unde să se catapulteze? Bazându-se probabil doar pe filmele văzute, jurnalista a repetat prostia cu catapultarea la fiecare intervenţie live şi în reportaje. Avionul, fiind uşor, dispunea de o paraşută care, odată deschisă, permitea avionului cu tot cu pasagerii săi să aterizeze lin în cazul unei avarii ce ar fi împiedicat planarea. Paraşuta nu a putut fi folosită cu succes în acest caz fiindcă avionul zbura prea jos. Nici vorbă de catapultare care este implementată doar la avioane mult mai complexe, precum cele de vânătoare. Este penibilă şi importanţa exagerată acordată de televiziuni unui astfel de accident care nu diferă prea mult de unul rutier prin urmările sale. Nu a fost vorba de un Boeing cu sute de pasageri, nici de victime colaterale.

Calea spre necâştig costă 137.000 euro

* Săptămâna trecută am jucat un bilet simplu la Loto 6/49 (din acela ieftin unde încercuieşti numai 6 numere) şi am nimerit 2. Ăia de la OTV au jucat un bilet în comun cu telespectatorii cu 23 de numere încercuite în valoare de 137 000 de euro şi au nimerit un (unu singur, singurel) număr din cele şase extrase. Muahahaaaahaaaaaaaaaaaaaaahahahahaa. Iată cum “specialiştii” lor au inventat fără să vrea metoda 100% sigură de a pierde. Acum tot ce trebuie să facă e să inverseze schema folosită şi câştigă garantat 🙂 Sau ar putea intra în Cartea Recordurilor la capitolul ghinion. Sigur că ei consideră că au fost fraudaţi şi, dacă scapă de linşajul celor care au pus botul şi banul, vor avea subiect de dezbătut tot restul anului.

* Şoselele patriei sunt tot mai aglomerate. Drumurile cu două benzi care încă predomină îţi oferă ocazia perfectă de a-ţi încheia socotelile cu viaţa în condiţiile în care tot mai mulţi retardaţi cu maşini “puternice” se trezesc că nu mai au răbdare şi depăşesc tot ce prind ca mai apoi să-ţi apară în faţă şi să te oblige la frâne şi alte manevre disperate de evitare a domniilor lor înzestrate cu 28 de airbag-uri şi 5 stele la testele NCAP spre deosebire de tine cu doar 2 airbag-uri şi 2 stele jumate. Dar să zicem că nu asta ar fi principala problemă. Astăzi, timp de o oră am stat împreună cu multe alte maşini în spatele unui nesimţit de TIR-ist care nu a depăşit 50km/h în tot acest interval. De depăşit nici vorbă fiindcă era o zonă împădurită plină de serpentine iar măgăoaia era imensă şi, bineînţeles, opacă. M-am întrebat ce-l opreşte să tragă 10 secunde pe dreapta şi să-i lase pe amărâţii din spate să-şi continue drumul fără limitare forţată de viteză. Legislaţia rutieră prevede asta. Am sperat în zadar fiindcă prostul îi dădea înainte fără să-i pese, iar din când în când mai arunca pe geam câte o coajă de portocală ca să-l iubim şi mai tare.

Aproape exterminat

De mine este vorba. Ieri scria la intrarea în bloc: “Mâine deratizare pe hol între orele 9:30 şi 11:30. Vă rugăm nu ieşiţi din apartamente în acest interval”. Azi, ziua deratizării, problemă: la ora 10 şi ceva eu trebuia să intru fiindcă plecasem de dimineaţă şi venisem să iau ceva de acasă. Am tras aer în piept şi am luat-o la fugă pe scări 2 etaje sperând că nu voi inhala nimic. Dar… ca în filmele cu proşti când am ajuns sus în faţa uşii şi am scos cheile din geantă, pe lângă că erau încurcate ghem cu handsfree-ul de la telefon, în timp ce le descurcam le-am scăpat pe jos, am rămas fără aer şi inevitabil am inspirat câteva guri de deratizant până să deschid uşa. Deşi de multe ori ăia de la deratizare folosesc chestii ”placebo” :), acum otrava era “genuine” fiindcă efectul nu a întârziat să apară imediat ce am intrat în casă: tuse convulsivă vreo 10 minute timp în care îmi simţeam gâtul ca după o zi de umblat prin deşert fără apă deşi am băut o sticlă întreagă. Drumul înapoi a fost ok că am respirat prin nişte şerveţele umede, în felul ăsta evitând să am şi eu soarta şobolanilor vizaţi de gaz. Nu faceţi ca mine.

Ceva frumos

Am găsit o chestie care m-a entuziasmat instant şi care, zic eu, merită încercată cât e gratis :). Microsoft, prin ”divizia” Live Labs, lucrează de ceva timp la proiectul Photosynth. Acesta reprezintă o nouă modalitate de a vizualiza fotografiile, prin plasarea lor într-un spaţiu tridimensional autogenerat. Mai exact, un set de poze făcute unui obiectiv oarecare sunt analizate de un software “inteligent” care, doar pe baza respectivelor fotografii, construieşte o reprezentare 3D din puncte a locaţiei. Pozele sunt apoi aşezate în unghiurile corespunzătoare poziţiei fotografului, astfel încât privitorul poate să-şi dea seama cu exactitate de unde a fost făcut fiecare instantaneu. Navigarea prin spaţiul 3D se face extrem de uşor cu mouse-ul sau săgeţile de pe tastatură, iar zoom-ul (+/- sau rotiţa de la mouse) relevă detalii uimitoare. Conform celor de la Live Labs, în curând oricine va putea să-şi genereze cu ajutorul acestui soft propriile scene, pe baza fotografiilor personale. Momentan, în colaborare cu NASA, sunt oferite publicului câteva mostre de scene tridimensionale cu naveta spaţială Endeavour în diferite stadii ale pregătirilor pentru zbor precum şi cu una dintre cele mai masive clădiri din lume aflată în cadrul Centrului Spaţial Kennedy. Vă recomand cu căldură să încercaţi noua tehnologie, nu veţi regreta, mai ales că pozele sunt breathtaking. Dacă sunteţi curioşi, click şi exploraţi. Înainte de a accesa scenele veţi fi ghidaţi în instalarea unui plugin pentru browser. Funcţionează cu Firefox şi IE. A, dacă nu aveţi o placă video din secolul ăsta, nu are rost. Enjoy!

Mai multe detalii despre tehnologie aici.

Homepage-ul Photosynth unde sunt şi alte exemple de scene, aici.

Prostie à la Cluj

Stăteam azi şi o aşteptam pe Laura în holul complexului comercial Sigma Center. În mijlocul holului se află o fântână arteziană unde au fost aduşi de curând şi nişte peştişori spre încântarea copiilor veniţi cu părinţii. Ca şi când peştilor nu le era de ajuns că toată lumea le aruncă în cap cu monezi din tot felul de motive paranormale, astăzi pe suprafaţa apei plutea incredibilul: o bancnotă de 1 leu. Cel care a aruncat-o probabil nu avea mărunţiş şi nu s-a putut abţine să nu ”marcheze” şi el locul. După ce am făcut o poză bancnotei am rămas în zonă. Nu trece mult şi apare un burtos care se învârte de câteva ori în jurul fântânii apoi se apleacă şi culege bancnota. Nu m-ar mira să se găsească unii care să bage mâna în apă şi după monedele de 50 bani. Doar că eu aş pune nişte piranha + un aligator în bazin.

Internet prin ochi de Lynx

Vă mai aduceţi aminte de browserul Lynx? Mă gândeam eu că nu 🙂 Lynx era browserul text instalat pe calculatoarele din liceu (cred că era prin 1998) şi a reprezentat primul meu contact cu Internetul. Foarte dezamăgitor, pentru că mă aşteptam la ceva grafică sau poze şi nu semăna cu nimic din ce am mai văzut pe la televizor sau în filme. Conexiunea era extrem de lentă, sub 1 KB/sec, dar aveam o răbdare de fier şi accesam mai ales Yahoo şi Altavista. Zilele trecute am găsit din întâmplare programul într-un colţişor al netului şi l-am instalat din nostalgie. Iată cum arată Cassini.ro în mod text only, iar dacă doriţi să-l încercaţi (este perfect funţional) îl găsiţi aici.

Geeks & Yuppies here i come !

Great… Măcar modelele nu sunt chiar ultimele:P.

Ce mai fac eu de scriu aşa rar? Îmi mănânc nervii cu noul apartament care este în stadiu de aproape bun de mobilat, dar fără gaz şi curent trase. Muncitorii mei caută motive să nu lucreze. Dacă au venit cu întârziere de o zi fiindcă “era sărbătoare”, mâine aflu că iar e sărbătoare (una foarte importantă spun ei). După ce eu am zis că n-am nici o problemă şi că pot să lucreze liniştiţi, m-au făcut ateu dar au convenit totuşi să vină la lucru până la ora 1 pm ca să nu mă supăr… cică. Bine că eu le duc zilnic câte un pui rotisat şi bag în ei bere şi Coca-Cola. De azi încolo salam şi apă, eventual un Adria cu ocazii speciale.

Praktiker Cluj-Napoca sucks. Aşa de tare sucks încât mi s-a urât să mai intru acolo. De ce? Oooo… dar câte exemple am să vă dau! În primul rând angajaţii fug de tine. Adică trebuie să baţi tot magazinul să găseşti pe cineva să te ajute, iar când găseşti un lucrător zice că problema ta nu ţine de sectorul lui şi să cauţi pe altu. Îmi trebuie 2 saci de chit pentru gresie. Au doar unul singur pe culoarea dorită de mine. Vreau să-mi iau vopsea lavabilă gata preparată. Ups… Nu mai este pigment şi mă trimit în celălalt capăt al oraşului, la un depozit. Alternativa: aprovizionarea cu pigmenţi se face la 7 zile. Deci să repetăm: Praktiker Cluj-Napoca = servicii proaste, nu are rost să vă duceţi acolo ca să vă enervaţi. Din nefericire motivul pentru care celor de la Praktiker li se rupe e obvious: în zonă se construieşte draconic, aşa că nu duc lipsă de clienţi. Îşi permit lejer să-şi bată joc.

Excesul de zel în Kaufland:

Bineânţeles că cineva va fi concediat…