Monthly Archives: July 2007

Weekend cu pisici

Pisicile doar la sfârşitul postării. În weekend am fost la Alba Iulia (adică acasă) unde printre grătare şi plimbări am avut timp să pierd vremea şi să mă pregătesc sufleteşte pentru o săptămână în care voi căra la greu gresie şi faianţă (nu, nu m-am angajat ca faianţar:P ci în interes propriu).

Până una alta, ce mi-a mai atras atenţia:

* Am văzut mini-concertul Madonnei din cadrul evenimentului Live Earth. Un show de senzaţie şi nu zic asta din respect pentru cei 48 de ani ai divei ci pentru că o astfel de prestaţie vezi destul de rar. Aici (TriluLilu) şi aici (Stage6, calitate mai bună) sunt linkuri video către o piesă din concert, La Isla Bonita, remixată şi cântată împreună cu doi invitaţi ”speciali” 🙂

* Am găsit http://www.wefeelfine.org/ care are o misiune şi anume:

Every few minutes, the system searches the world’s newly posted blog entries for occurrences of the phrases “I feel” and “I am feeling”. When it finds such a phrase, it records the full sentence, up to the period, and identifies the “feeling” expressed in that sentence (e.g. sad, happy, depressed, etc.). Because blogs are structured in largely standard ways, the age, gender, and geographical location of the author can often be extracted and saved along with the sentence, as can the local weather conditions at the time the sentence was written. All of this information is saved. The result is a database of several million human feelings, increasing by 15,000 – 20,000 new feelings per day.

Rezultatele sunt afişate grafic foarte interesant sub forma unui nor de particule colorate ce se mişcă în toate direcţiile, fiecare particulă reprezentând un sentiment distinct, accesibil cu un click de mouse. Culoarea fiecărei particule corespunde cu ”tonul” sentimentului pe care îl conţine. Mărimea unei particule reflectă lungimea frazei din interior iar forma ei tipul de content : text sau poză combinată cu text. Bineînţeles că în afară de reprezentarea grafică există posibilitatea de a căuta “sentimente” după criterii variate sau de a le sorta după gust. Sunt disponibile şi statistici generate pe baza datelor colectate până acum. Mie mi s-a părut destul de interesantă ideea, o puteţi încerca aici (site-ul foloseşte un applet Java, aşteptaţi că se încarcă un pic mai greu).

* Conform unui om de ştiinţă australian care în 2002 şi-a susţinut lucrarea de doctorat pe această temă, motoarele de căutare de peste câţiva ani vor putea să găsească o melodie pe Internet chiar dacă cel care iniţiază căutarea nu ştie numele acesteia. Este de ajuns să o fredoneze în microfon şi va fi trimis în scurt timp spre site-ul de unde va putea să o descarce (legal şi contra-cost, bineînţeles). Sigur că viteza afişării unor rezultate corecte depinde de calitatea vocii celui care cântă, iar unii oameni vor fi nevoiţi să cânte mai mult timp până motorul de căutare va descifra ceva. Şi cunoaşterea versurilor contribuie la viteza afişării rezultatului corect.

* În final, o poză cu noua fântână arteziană “mişcătoare” din Alba Iulia inaugurată cu mare fast de curând (noaptea e luminată foarte frumos, voi reveni cu imagini) şi câteva poze cu pisicile de acasă care tot weekend-ul au făcut doar ce se vede mai jos. Lenevit that is.

IMG_1975.jpg

Image079.jpg

Image082.jpg
Image074.jpg

IMG_1936.jpg
Image083.jpg

Mie-mi place canicula !

Ieri 39 de grade, azi 25. wtf, a pornit primăria aerul condiţionat? Anyway după caniculă, fac şi eu nişte observaţii (despre caniculă, că cică se reîntoarce de săptămâna viitoare):

– Televiziunile au fost în culmea fericirii: cod roşu şi temperaturi de peste 40 de grade ls umbră. Totuşi fericirea le-a fost puţin umbrită. Codul roşu a fost rezervat doar câtorva judeţe de câmpie.
– S-a constatat (uimitor!) şi s-a repetat la toate jurnalele că oamenii au respectat indicaţiile ministrului sănătăţii şi au rămas în case la orele prânzului. Cei care nu s-au uitat la ştiri au ieşit şi au murit.
– Se caută cu disperare cazuri de decese din pricina căldurii. Cum stabileşti că cineva moare din cauza căldurii? În fiecare zi mor oameni pe stradă (şi eu am văzut un astfel de caz, din păcate, în primăvară) dar nu sunt contabilizaţi imediat de televiziuni. Cum urcă un pic temperatura, cum începe vânătoarea de morţi.
– O chestie inutilă mi se pare înfiinţarea unei linii verzi unde oamenii pot fi sfătuiţi în probleme legate de caniculă. “Mor de cald, ce să fac?” “Fă-ţi vânt. Pe geam!”
– M-am obişnuit să las aerul condiţionat să meargă continuu cât timp umblu cu maşina. Drept urmare, maşina mea scoate un zgomot de maşină + frigider în funcţiune, iar când accelerez parcă aud o barcă cu motor. În fine, contează că am aer respirabil în “habitaclu”.
– Tot ieri eram în Praktiker şi nu-mi venea să cred: coadă la aparatele de aer condiţionat – angajaţii făceau demonstraţii, explicau de zor iar familii întregi aşteptau cuminţi să-şi ia aparatul. De ce să-ţi iei aer condiţionat când e trecut de mijlocul verii nu pricep. Sau ba ştiu. Ca să explodeze de suprasolicitare reţeaua idioţilor de la Electrica şi să pice curentul de 5 ori pe zi (ca astăzi de exemplu). M-am trezit fără curent, am plecat în oraş fără curent, am venit înapoi şi el tot nu venise. Curentul that is. Şi ca să ştiţi, când se ia la mine curentul, nu-mi merge nici site-ul, fiindcă “hosting”-ul este în blocul vecin. Ar trebui să iau un generator de curent pe motorină şi să-i dau omului să-l folosească şi să-mi ţină site-ul în viaţă cât timp lipeşte Electrica firele.

Câteva idei la cald

* În faţa uşii apartamentului unde locuim (din fericire nu pentru multă vreme de acu încolo) este garsoniera unor bătrâni. Clasic. Considerând probabil că statul cu rândul la vizor ca pensionarii din reclama de la Allianz-Ţiriac este o practică demodată… au găsit o nouă şi mult mai “nevinovată” soluţie de spionaj. Şi-au instalat o canapea pe holul blocului, lângă uşa lor, adică în faţa uşii noastre. La orice oră ies eu sau Laura găsim pe cineva pe canapea. Ori ea, ori el, ori amândoi iar de ceva timp chiar şi alţi vecini veniţi la şezătoare. Motivul invocat: în apartament e prea cald, şi se răcoresc pe hol. Dacă, în cazuri rare, nu e nimeni pe canapea, uşa apartamentului stă deschisă, deci activitatea noastră este oricum “înregistrată”. Nu mai zic că de fiecare dată când trec pe acolo mă simt obligat să mai zic ceva în afară de salut, iar Laura e victima perfectă (fiind din câte se pare preferata lor): pierde câte 5 minute minim socializând în faţa uşii de fiecare dată când vine sau pleacă.

* Ieri am condus dus-întors 240 de km ca să fac o baie într-un lac, la invitaţia unor prieteni care erau deja acolo şi care au aproximat distanţa la jumătate. Lacul se numeşte Leşul Ursului, iar ca să ajung acolo a trebuit să merg înspre Oradea peste 100 km şi apoi să o iau pe un drum de ţară de vreo 15 km. Când spun drum de ţară exagerez, bineînţeles, fiindcă ăla nici măcar cărare nu se poate numi. În timp ce am parcurs 15 km cu viteza întâia (pe bune) şi am consumat cred că 100 de l de benzină am avut vreme să îmi reamintesc de România cea de altă dată şi să-mi fie ruşine că suntem stat european. Nici în savana din Africa, după o ploaie + o turmă de elefanţi şi rinoceri un drum nu ar fi arătat aşa de rău. Când am ajuns la destinaţie, surpriză: deşi credeam că vom fi doar noi şi lacul m-am înşelat complet. Sute de maşini şi corturi, grătare, bărci, oameni la plajă. Majoritatea bihoreni. Trag concluzia că lacul ăsta este unica atracţie turistică/de weekend din judeţul lor, altfel nu-mi explic de ce ar înfrunta cineva atâta chin ca să facă o baie.

* La întoarcere Laura a filmat clipul de mai jos, în timp ce treceam printr-un sat care părea a fi un lung magazin de la un capăt la celălalt. Sunt curios cât de profitabilă e afacerea pe cap de locuitor.


Vacanţă de vis în Munţii Făgăraş

I’m back. A fost frumos. Foarte frumos. 5 zile, nici o problemă, nici un nerv irosit. Deci se poate vacanţă reuşită şi în România. Totul e să vrei (şi să priveşti partea frumoasă a lucrurilor). Am urcat pe munte, am “cucerit” unul dintre cele şase 13 vârfuri de peste 2500 m ale României, am băut apă de izvor de la 2400 m, m-a înţepat un bondar tot acolo, în vârful muntelui, şi… am văzut Calea Lactee, exact aşa cum mi-am imaginat: pe un cer senin cu mii de stele, invizibile din aglomerările urbane poluate în care locuim. M-aş reîntoarce oricând şi o voi face cu siguranţă fiindcă au mai rămas multe minunăţii de văzut şi vârfuri de escaladat.

Ce mi-a plăcut:

– drumul până la Cabana Bâlea Lac, excelent;
– peisajele superbe, de vis;
– oamenii deosebit de prietenoşi;
– mâncare bună şi servire ireproşabilă (la Cabana Bâlea Lac);
– mulţimea turiştilor străini;
– oraşul Sibiu pe care l-am vizitat în fugă la întoarcere şi unde la un moment dat am uitat în ce ţară sunt.

Câteva aspecte care nu mi-au plăcut şi care ţin bineînţeles de faptul că trăim în România şi… nu prea ne pasă:

– lipsa unor indicatoare clare sau hărţi cu traseele montane;
– suveniruri de prost gust (cu greu am găsit ceva cât de cât acceptabil);
– telecabina avea geamurile din plastic şi incredibil de zgâriate, cu greu găseai un loc să faci poze clare;
– tunelul pentru maşini de 887 m care trece prin munte era în beznă totală (cel puţin când l-am traversat noi), umed şi îngust;
– drumul de la ieşirea din tunel în judeţul Argeş, de coşmar, plin de gropi, am mers puţin apoi ne-am întors.

Nu o mai lungesc, mai bine las pozele să vorbească. Enjoy!

Album – 60 poze – Click aici !

Alternativ (şi varianta pe care o recomand pentru că pozele au o rezoluţie mai bună), puteţi da click pe continue pentru a vizualiza pozele direct de aici.

Continue reading

Ce înseamnă o zi proastă

Iată ce înseamnă:
*Parcurgerea unui drum de 15 minute în 2 ore datorită unor cretini care şi-au găsit să facă accident în cel mai aglomerat moment al zilei, la ieşirea din Cluj înspre Floreşti
*Blocul în care se află noul meu apartament situat într-o zonă în care se construieşte masiv şi care astăzi, după 2 zile de ploi îndrăcite aducea cu iadul pe pământ.
*Constatarea că s-ar putea să nu-mi încapă cada pe uşa de la baie şi că ori va trebui să mă mulţumesc doar cu un duş (no way!), ori găsesc o cadă pe bucăţi, ori schimb uşa. Sper să mi se fi părut totuşi.
*Uşa de la intrarea apartamentului care pare să fi fost spartă cu lovituri de ciocan(!) deşi cheile erau în ea.
*O sticlă de Coca-Cola de 2l care a găsit de cuviinţă să-mi explodeze în maşină căzând de pe banchetă pe podea şi fiind perforată de habar n-am ce.

Nimic (foarte) spectaculos

Sau ce am consumat azi în materie de ştiri:

Photos of China’s top secret submarine found on Google Earth … mor de râs, dacă ştirea e reală se pare că nu trăim într-o lume prea complicată after all. Poate se supără chinezii şi încep să ochească sateliţii comerciali care trec pe deasupra şi fac poze. Că internetul l-au castrat deja.

– Noul avion de la Boeing, 787, un OZN. În timp ce ce Airbus se chinuie să-şi vândă monstruozitatea de A380 cu 800 de locuri, Boeing şi-a asigurat comenzi până în 2015 cu un avion modern, cu finisaje interioare de vis şi cică mai ecologic. Şi mai sigur, că-i mai uşor (din materiale compozite) deci pluteşte 🙂

– Pe la sfârşitul anului 2006 o companie irlandeză, Steorn (nu merită să-i dau link), anunţa pe o pagină întreagă în ziarul Economist că a descoperit o modalitate de a produce energie fără nici un cost, deci a realizat un perpetuum mobile, visul dintotdeauna al omenirii şi probabil al tuturor raselor inteligente din Univers. Wikipedia şi ceva amintiri din liceu îmi spun că dacă ce susţin ei ar fi adevărat ar contrazice legea conservării energiei care spune printre altele că energia totală dintr-un sistem izolat rămâne constantă, deşi poate trece dintr-o formă în alta. Conform aceleiaşi legi rezultă că nu se poate construi un motor care să lucreze într-un ciclu perpetuu şi care să producă energie cinetică din nimic, fără o intervenţie exterioară (energie electrică, sau alt tip de combustibil). Ei susţin că se poate, şi că au făcut-o deja. Demonstraţia unei maşinării minune bazate pe noua tehnologie urma să aibă loc luna aceasta în faţa unui juriu compus din oameni de ştiinţă, într-un muzeu din Londra. Timp de 11 zile dispozitivul (sub forma unui fel de disc rotativ) trebuia să se învârtă fără nici o intervenţie din exterior. Bineînţeles că nu a mai ajuns să se învârtă, doar nu era să asistăm chiar noi la evenimentul care ar fi schimbat cursul istoriei omenirii şi să ne mai şi bucurăm de el. Conform companiei luminile din sala unde trebuia să aibă loc demonstraţia produceau prea multă căldură şi au cauzat defecţiuni aparatului de mărimea unui mousepad. Dacă ziceau că radiaţiile solare combinate cu o rotaţie neuniformă a centrului planetei în sens invers îi împiedică să ducă la bun sfârşit demonstraţia probabil că ar fi fost mai credibili. Astfel, fără prea multe explicaţii demonstraţia s-a amânat până la un termen deocamdată necunoscut. De ce nu au făcut experimentul în alt loc? De ce nu au avut un aparat de rezervă dacă primul s-a topit de cald? De ce nu au stins becurile? Există două explicaţii (doar două): dacă gândim în termeni conspiraţionişti ne putem imagina că nişte interese uriaşe au fost afectate de această descoperire ducând la împiedicarea experimentului pe ultima sută de… Right. Sau o altă explicaţie, cea mai simplă, cei de la Steorn sunt nişte şarlatani, adică oameni, nu genii, care sunt conduşi de un nebun. Păcat totuşi, suna bine.

Bonus: revenim la oile noastre angajate de diverse firme inconştiente care cred în prostia lor că soluţia din poza de mai jos e cea mai bună promovare şi tipăresc în disperare fără să le pese de risipa de hârtie, respectiv de copaci. Zilnic, când îmi deschid cutia poştală îmi explodează în faţă toate broşurile şi pliantele tuturor supermarketurilor şi hiper-fucking-marketurilor din oraş îndesate cu forţa în cutie. Singurul rezultat al acestui tip de advertising în cazul meu este o înjurătură adresată lor, firmelor, când le adun maculatura care se împrăştie pe jos şi o alta când dau cu toate în coşul de gunoi pus acolo special în acest scop de femeia de serviciu a blocului. Să nu mai vorbesc că înainte să le arunc trebuie să le scutur pe toate ca nu cumva să se fi strecurat printre ele şi vreo factură sau altă hârtie utilă şi nevinovată.


Weekend leneş şi nişte planuri

*Ieri am colindat oraşul, mai precis cele 10.900 de magazine din centru. Rezultatul plimbării: o fustă şi o bluză. Cineva a fost foarte fericită. Iar cineva foaaarte plictisit(fără ă). Seara am văzut Transformers. Dacă aş fi fost să zicem… cu 6 ani mai tânăr, cred că îl declaram cel mai tare SF văzut vreodată. Aşa, pot spune că în ziua de azi nu mai există limite în domeniul efectelor speciale, dar există limite în originalitatea şi creativitatea scenariştilor. Încă mai cred că se poate face un film comercial (adică şi pentru valori mai scăzute ale IQ-ului) şi de calitate în acelaşi timp.

*Pe balcon am o familie de porumbei. Proşti. Şi-au făcut un cuib din 3 nuiele în spatele unei cutii într-un colţ cam de 3-4 luni. Nu-i plouă, nu-i bate soarele, nu-i deranjează nimeni că noi nu prea ieşim pe balcon, condiţii optime aş zice. Cu toate acestea porumbiţa stă pe ouă de atunci fără nici un rezultat. Motivul: cum face un ou, cum îl zdrobeşte (numai ea ştie cum – sub propria greutate sau cu ghearele, apoi cred că îl mănâncă, deoarece resturile dispar rapid). Ştiu asta pentru că m-am uitat periodic în speranţa că văd vreun pui. În felul ăsta am fost martorul la apariţia şi dispariţia a cel puţin 4 ouă. Natura a ştiut cum să evite riscul suprapopulării cu porumbei. I-a făcut proşti ca noaptea.

*Săptămâna viitoare mă duc la nişte interviuri pentru un nou job. Să vedem, bine că teoretic am de unde alege :-p.

*Tot săptămâna viitoare mergem de sâmbătă pe Transfăgărăşan pentru 5 zile, am rezervat deja locuri la cabana Bâlea-Cascadă. Din sutele de poze pe care le-am văzut zona arată superb, iar eu nu am mai fost niciodată. Obiective: să ajung pe vârful Moldoveanu, să fac nişte poze frumoase şi să văd Calea Lactee pe care nu am mai văzut-o de când eram mic atunci când mi-a arătat-o tata tot aşa, într-o excursie la munte. Totul depinde de vreme.

*Dacă sâmbătă dimineaţa la ora 9 fix îmi vibra patul de la două picamere (sau drujbe) turate la maximum în apartamentul de deasupra, acum, la 0:57, cineva mută mobilă. Numai aşa poţi turba fără să fii muşcat de nimic.

FHM-ul emoţionat

Ultimul număr al revistei FHM a venit la pachet cu multe chestii interesante (printre care şi asta) şi cu un pictorial al lui Catrinel Menghia, de profesie fotomodel / soţie-model cu tatuaj sub buric care certifică acest fapt. Nimic de comentat de la mine, doar de lăudat, însă Laura mea, răsfoind revista şi concentrându-şi atenţia pe singurul lucru ce ar fi putut-o interesa şi anume pantofii fetei (că altceva nu avea pe ea) observă două chestii pe care eu (şi din câte se pare şi redacţia FHM cu tot cu editorul lor foto) nu le-am observat – pe motiv de picioare interminabile – deşi cel puţin a doua eroare semnalată mai jos e cât casa. Enough talking, click pe poză şi vedeţi!

Bile şi filme

Eu şi Laura avem un obicei (childlish maybe 🙂 ) care durează de vreo 3 ani. De fiecare dată când mergem la film la cinema Republica ne oprim în holul cinematografului la un automat de bile din acelea multicolore cu care ne-am jucat cu toţii cred în copilărie (de acelea din plastic care săreau sus de tot când dădeam cu ele de asfalt). Deci cum ziceam ne oprim la automat şi luăm o bilă cu două fise de 50 de bani, iar când ajungem acasă punem bila într-un bol de sticlă. Azi am făcut recensământul: 65 de bile, deci 65 de filme văzute în 3 ani. Dacă aş sta să mă gândesc cred că nu mi-aş aduce aminte nici măcar un sfert dintre titluri. Şi interesant cum automatul de bile stă acolo de atâta timp. Cred că şi noi am contribuit la prosperitatea afacerii cu bile a omului 🙂

Dacă sunteţi prea leneşi să ieşiţi afară

Pentru cei care folosiţi programul Yahoo! Widgets (uşor de instalat şi util), a apărut o nouă versiune la widgetul Weather, cu mai multe informaţii despre vreme într-un format grafic ”sticlos” care dă foarte bine pe desktop. Informaţiile sunt actualizate la fiecare 30 de minute, spre deosebire de site-ul INMH care afişează temperatura de acum câteva ore şi care are un fel de progrămel asemănător dar care arată oribil. Pe lângă prognoza pe 5 zile, sunt afişate informaţii precum presiune, umiditate, viteza vântului şi altele.

Die Hard 4.0

Am fost aseară la Die Hard 4 cu Bruce Willis în rolul principal. A fost simpatic. Mie mi-au plăcut primele 3 din serie şi pot spune că şi acesta a fost ok pentru o seară plictisitoare de marţi, dar… păcat că a suferit de clişeism atroce. Păcat pentru că în rest a beneficiat de nişte scene de acţiune foarte reuşite, cu un Bruce Willis foarte agil (sau generat pe calculator, nu sunt încă sigur 🙂 ) şi cu cascadorii chiar originale. Pentru că este un film care cere să nu fie luat foarte în serios nu o să mă apuc să despic firul în patru şi să vorbesc despre determinarea regizorului de a introduce o fază spectaculoasă (chiar cu riscul de a părea complet neverosimilă şi inutilă) la fiecare scenă, ci mă voi limita la clişee. Deci avem în ordine aleatorie: ecranele de computer cu interfeţe futuriste pe care se perindă milioane de caractere pe secundă ca şi când datele alea ar fi utile ochilor vreunei fiinţe umane, hackerul care reuşeşte să ”intre” oriunde, gagica faină şi rea expertă în kung-fu (prietena băiatului rău) care o încasează de la băiatul bun dar nu înainte de a-i trage acestuia o mamă de bătaie soră cu moartea, FBI-ul şi restul autorităţilor care nu ştiu ce se întâmplă, tot forfotesc, se ceartă între ei, descoperă că există ”a secret facility” despre care nu au fost informaţi şi că fix acolo nu au căutat, lasă tot greul pe eroul principal şi apoi apar cu elicopterele iar soldaţii coboară din ele pe corzi în mijlocul acţiunii (care s-a terminat de fapt, toţi ăia răi fiind morţi), personajul negativ geniu-neînţeles care a lucrat ”la stat” iar acum se răzbună pentru cine ştie ce umilinţe, veşnica ameninţare cu ”i will kill your daughter” şi confruntarea inevitabilă face 2 face, eliminarea tuturor adversarilor pe rând până rămâne doar unul, care e chiar şeful cel mare şi mai sunt… Vă sună ceva cunoscut? Deci cum spuneam, de văzut după o zi obositoare, nu solicită creierul şi nici nu enervează căzând în ridicol.

Safari? Aveam nevoie de el?

Când există deja Internet Explorer 7, Firefox şi Opera, trei browsere foarte bune de altfel. Primele versiuni beta ale Safari nu rulau deloc la mine pe calculator, crăpau înainte de a porni, dar versiunea 3.0.2 (tot beta) funcţionează. Foarte bine chiar. Ce mi-a plăcut: textul arată mai finisat, iar pentru mine mult mai uşor de citit. Paginile de orice fel se încarcă foarte repede, rivalizând cu Opera. Interfaţa browserului este spartană, gri, metalică. Mie îmi place, alţii au zis că-i oribilă. Eu mă întreb însă de ce vrea Apple să intre pe piaţa browserelor Windows cu un produs care nu aduce mai nimic nou (nu că ar avea nepărat ce), ba chiar îi lipsesc ceva facilităţi. Apropo, eu ştiu că Opera este cel mai bun browser (arată bine, paginile se încarcă rapid, are download manager încorporat şi alte chestii originale) dar cu toate astea folosesc Firefox. Habar n-am de ce. Revenind la progrămelul ce a evadat din lumea MacOS l-aş pune la “de încercat”.

Link spre pagina de download.

Aici un screenshot la Cassini.ro, în care se vede antialiasing-ul aplicat textului.

Is it a bird? Is it a man?

Dacă în 80 de ani de activitate Mondex Sibiu nu a învăţat că nu dă bine să pui travestiţi pe ambalajele ciorapilor-pantalon elasticizaţi… Oricum ceea ce am văzut pe acest ambalaj depăşeşte capacitatea mea de procesare estetică. Sau standardele mele în evaluarea frumuseţii feminine sunt prea ridicate. Sau distorsionate. Sau e fiica patronului. Click pe poză pentru a mări !